Politologul Vladimir Tismăneanu îşi va lansa, azi, volumele „Stalinism pentru eternitate”și „Diavolul în istorie”. Lansarea va avea loc în cafeneaua Librăriei Cartea de Nisip, de la ora 18, în prezenţa autorului şi a lui Mircea Mihăieș.

Stalinism pentru eternitate, volum apărut la Editura Polirom, reprezintă o lucrare de referință despre comunismul românesc, o istorie foarte bine documentată și extrem de clară. Aceasta pornește de la perioada de ilegalitate a Partidului Comunist Român, din anii ’20, descrie crearea unui stat sovietic satelit, în anii ’40, ajunge la regimul poststalinist al lui Gheorghiu-Dej, apoi la cel de antireformă, militant stalinist, al lui Ceaușescu și la căderea violentă a acestuia în 1989. Vladimir Tismaneanu face mai mult decât sa disece în mod analitic odiseea politică a Partidului Comunist Român. El caută și identifică etosul său particular: dimensiunile socială, psihologică și experimentală și expresiile politice ale autoimaginii sale de paria.

În Stalinism pentru eternitate – spune Horia-Roman Patapievici – făcând istoria politică a comunismului românesc, autorul consacra un tip de analiză intens etică şi pasională, în care competenţa istorică se împletea strâns cu experienţa personală şi cu revendicarea dreptului sentimentelor morale de a avea o voce în istorie.

Cu Diavolul în istorie – carte apărută la Editura Humanitas –, Vladimir Tismăneanu atinge cele mai grave acorduri ale angajamentului său moral în favoarea demnităţii şi a libertăţii omului. Tot Horia-Roman Patapievici spune că prin această carte, istoricul comunismului românesc devine istoricul universal al ravagiilor produse de religiile seculare ale secolului XX: „Metoda sa de analiză constă, şi aici, în hermenutica angajată, în critica pasională, demistificarea ideologică, aplicarea necruţătoare a discernământului etic la justificările politice ale acţiunilor criminale. Nouă este sensibilitatea teologică faţă de răul care ucide în numele binelui, în care Tismăneanu vede răul absolut şi împotriva căruia mobilizează o nimicitoare combinaţie de erudiţie istorică şi argumente liberale deduse din principii etice. Tonul discursului său este acela al moralistului angajat. Strategia analitică a autorului constă în a încerca să fizexe răul printr-o ameţitoare multiplicare de ramificaţii erudite, prin care ştiinţa sa de istoric depistează ceea ce flerul său de politolog indică, exigenţele sale de moralist resping, iar abilităţile sale de filozof demontează. Dizolvată în astfel de acizi, teologia mincinoasă a religiilor seculare e redusă în chip necruţător la miezul ei cel mai hâd şi mai respingător: uciderea în mai puţin de şaptezeci de ani a aproape o sută cincizeci de milioane de oameni. O crimă pe care nu o mai poate justifica nici cel mai pervers dintre avocaţii răului”.

Diavolul în istorie este o carte catalogată de H.-R. Patapievici ca fiind excepţională, scrisă de una dintre minţile cele mai strălucite ale culturii noastre. „Ea reprezintă, în concertul mărturiilor despre tragedia totalitară pe care naţiunile le depun la tribunalul posterităţii, mărturia românească cea mai articulată, cea mai tăioasă, cea mai puternică. Rusia, prin Soljeniţîn, şi-a depus mărturia ei; la fel, Polonia, prin Kolakowski; ori Cehoslovacia, prin Havel. Acum, prin Tismăneanu, o face şi România. Iar mărturia noastră spune că omenirea a trăit timp de un secol în compania Diavolului; ceea ce face ca toate regimurile politice care l-au acompaniat să fie în mod necesar şi ilegitime, şi criminale. Mulţumită lui Vladimir Tismăneanu, cu această carte, mărturia românească poate fi în fine auzită în toată lumea civilizată”, mai spune Horia-Roman Patapievici.