Vladimir Tismăneanu a lansat, la Timişoara, „Efigii ale unui coşmar istoric”

O galerie de portrete ale magnaţilor regimului comunist

Mircea Mihaies, Vladimir Tismaneanu, Marius Stan si Cornel Ungureanu (4) Foto Ligia HutuUn eveniment editorial prilejuit de lansarea, la Timișoara, a celei mai recente cărți aparținând profesorului Vladimir Tismăneanu a fost găzduit, marți seara, de Librăria „Cartea de Nisip”.

 

O carte a unui autor care conștientizează reversibilitatea răului

Politologul Vladimir Tismăneanu, profesor de Științe Politice la Universitatea Maryland din SUA, și-a lansat, la Timișoara, la Librăria Cartea de Nisip, cel mai recent volum al său, Efigii ale unui coşmar istoric.

Pe marginea cărții, apărute recent la Editura Humanitas, au expus considerații profesorul universitar și scriitorul Mircea Mihăieș, criticul literar Cornel Ungureanu și coordonatorul cărții, politologul Marius Stan.

Prezentată ca fiind un volum care înfățișează o galerie a unor portrete în clarobscur, în care apar figuri ale vechiului regim, cartea Efigii ale unui coşmar istoric sondează caracterologia epocii totalitare din România de după 1945 şi analizează felul în care s-a construit întreg eșafodajul puterii.

Cornel Ungureanu a apreciat că autorul probează cu fiecare prilej bucuria confesivă și calitatea neobișnuită de a vorbi despre sine și despre ai săi. „Cartea are o ieșire neobișnuită în prezent, are o așezare în timp de o calitate a confesiunii remarcabilă”, a mai spus criticul literar Cornel Ungureanu, opinând că volumul îl plasează pe cititor în miezul unei istorii pline, explozive, a secolului XX, pe care autorul și familia acestuia au trăit-o nemijlocit.

Coordonatorul cărții, politologul Marius Stan, spune, referindu-se la Vladimir Tismăneanu, că sondează, cu instrumente metodologice proprii, istoria unei perioade, într-un demers similar celui al jurnalistei și scriitoarei poloneze Teresa Torańska. Concretizat, în cazul acesteia, într-un volum de interviuri realizate cu o parte din figurile proeminente ale Partidului Comunist din Polonia, volum intitulat în original Oni și publicat în Statele Unite sub titlul Them: Stalin's Polish Puppets.

Vladimir Tismăneanu scrie conștient de valoarea morală, pedagogică și terapeutică a demersului său, motivat, printre altele, de faptul că autorul conștientizează reversibilitatea răului, a mai precizat Marius Stan. Acesta a relevat și faptul că scrisul lui Vladimir Tismăneanu este un permanent îndemn adresat cititorului la a reflecta împreună, grație modului în care acesta utilizează dubiul ca resursă metodologică. „Cartea este un produs teratologic, ce scoate la suprafață malformațiile acestui regim”, afirmă Marius Stan, care semnează, de altfel, alături de Vladimir Tismăneanu, câteva dintre textele cuprinse în volum.

Acesta precizează și că Efigiile unui coșmar istoric sunt parte dintr-o trilogie, care va înfățișa, alături de portretele celor pe care i-a desemnat sugestiv drept „lighioanele comuniste”, și portrete ale „lighioanelor post-comuniste”, precum și un volum despre valurile de autoritarism ale prezentului, ce continuă să îngrijoreze.

Profesorul universitar și scriitorul Mircea Mihăieș a relevat, în prezentarea sa, un alt aspect remarcabil al efortului susținut de a scrie întreprins de Vladimir Tismăneanu: „De 25 de ani, cu o ritmicitate care nu a scăzut , ci, dimpotrivă, pare să se întețească, Vladimir Tismăneanu scrie pentru noi”. Fiecare text al lui Vladimir Tismăneanu, mai spune Mircea Mihăieș, este o narațiune, o poveste cu personaje stranii și chiar dacă, în principiu, în carte sunt foarte multe personaje aproape necunoscute, în momentul în care începi să citești despre acești necunoscuți, rămâi fascinat de povestea care înconjoară aceste personaje. Mircea Mihăieș. a remarcat și modul în care autorul se raportează la personajele sale. „Textele din carte nu sunt niște răfuieli, personajelor li se acordă o șansă”, a remarcat Mircea Mihăieș, semnalând faptul că autorul nu decide în mod tranșant că este vorba doar de ticăloși absoluți. Această recentă carte lansată de Vladimir Tismăneanu, afirmă Mircea Mihăieș, se înscrie, de aceea, într-un demers care ține de o etică a neuitării, parte dintr-un discurs „care se ambiționează mereu să ne aducă aminte”.

„Un exercițiu de togetherness”

Vladimir Tismaneanu (2) Foto Ligia HutuLa rândul său, Vladimir Tismăneanu s-a referit la cartea sa ca la un „exercițiu de togetherness”, parte dintr-un demers de explorare a trecutului, dar și de înțelegere a patologiei tranziției post-comuniste românești, un proces pe care acesta l-a catalogat a fi „mai lung decât veacul”.

În ceea ce privește totalitarismul, profesorul Tismăneanu a precizat că acesta, în oricare dintre formele sale, reprezintă „o formă de ciumă politică”. Context în care a relevat că este important să se știe, din perspectivă istorică, că „a existat un echivalent în Gulag al Auschwitz-ului, un nume al universului concentraționar în varianta sa comunistă”.

În ceea ce privește iminentul volum în care intenționează să creioneze portretele monștrilor tranziției post-comuniste, Vladimir Tismăneanu s-a referit, în termeni tranșanți, la absența circumstanțelor care ar putea să justifice demersurile schiloditoare la adresa culturii române și de zădărnicire a eforturilor fostei echipe care a condus Institutul Cultural Român, în fruntea căreia s-a aflat Andrei Marga. Referitor la care a apreciat că, dacă Iosif Kișinevschi (fost membru al Consiliului de Miniștri al României și responsabil cu propaganda și cultura al CC al PCR – n.red.) a acționat sub presiunea unor anume circumstanțe, demersurile lui Andrei Marga din calitatea sa de președinte al ICR nu au nicio justificare, acesta acționând, ca expresie a voinței proprii, ca un veritabil călău cultural.

Istoria unui fanatic devenit apostat

Vladimir Tismaneanu, Marius Stan si Cornel Ungureanu Foto Ligia HutuDin galeria de portrete care se desprind de sub condeiul lui Vladimir Tismăneanu se decupează, rând pe rând, sub privirile avide ale cititorului, figurile unor exponenți de primă linie ai fostei nomenclaturi comuniste: Ștefan Andrei, „aparatcicul politicii externe ceaușiste”, Emil Bobu, cel caracterizat ca fiind un „nefast și mediocru aparatcic de cursă lungă”, Silviu Brucan, „maestrul mistificărilor” –cu referire la care scriitorul Mircea Mihăieș a remarcat că părea închis într-o paranteză a uitării, din care a izbutit, însă, să iasă din nou la suprafață, atunci când condițiile i s-au dovedit prielnice –, Emil Bodnăraș, prototipul „dinozaurului leninist”, Ion Gheorghe Maurer, „aristocratul roșu”, Ilie Verdeț, „executantul perfect”, sau generalul Iulian Vlad, întruchipare a negaționismului securist, un veritabil „cancer al sufletelor”.

Or, într-o abordare care analizează aspecte ce țin de geneza puterii feseniste, sunt prezente în carte portretul celui desemnat de autor drept „palimpsestul din Carpați”, Nicolae Ceaușescu, profilul impenitentului politruc Ion Iliescu, artizan al mistificării și deschizător de drum pentru ceea ce Vladimir Tismăneanu desemnează a fi „cangrena PSD și plagiatorul Ponta”. Sau, dintr-o galerie a ideologilor și a apologeților regimului, sunt portretizați în carte „vechilul ideologic” Dumitru Popescu, zis Dumnezeu, dar și „menestrelul comunismului dinastic” Adrian Păunescu.

În plus, într-un capitol la care criticul literar Cornel Ungureanu s-a referit în mod distinct ca la o veritabilă izbândă literară, care probează virtuțile de prozator ale lui Vladimir Tismăneanu, este înfățișat portretul lui Alexandru Jar. Cel pe care autorul îl prezintă, în ipostaze succesive, drept „stalinist aparținând categoriei pure și dure, fără ezitări, exaltat, vehement și agresiv”, devenit apoi un apostat al regimului, despre care notează că „își jucase destinul pe cartea comunistă”, iar „când întreg edificiul de iluzii pe care își clădise viața i s-a părut, subit, năruit, a fost transformat, peste noapte, într-un renegat”, încetând, practic, să mai existe în spațiul public.

Un capitol tragic dintr-o sagă în care credințele cele mai febrile s-au intersectat cu logica de oțel a comisarilor ideologici”, notează Vladimir Tismăneanu, în capitolul consacrat lui Alexandru Jar. Pe care, de altfel, autorul l-a oferit integral, în lectură proprie, celor prezenți la evenimentul editorial găzduit de Librăria Cartea de Nisip, ca ilustrare a modului în care au funcționat, în decursul acelor ani, abilele mecanisme anihilatoare de identități ale regimului, dublate de o lungă serie de lașități personale. „Efortul său de a zdruncina piramida puterii dictatoriale fusese ucis în fașă din cauza jocurilor de culise ale lui Dej,dar și a lașității colegilor săi (de la Ov. S. Crohmălniceanu și Maria Banuș la Veronica Porumbacu și Paul Georgescu), care și-au justificat capitulările și compromisurile din acei ani fatidici, precum mai târziu despre Paul Goma, prin sentința Jar nu are talent. Ca și cum talentul era problema…”, consemnează, lucid, Vladimir Tismăneanu în relatarea sa despre Alexandru Jar. Care, mai scrie autorul, „s-a stins din viață uitat și însingurat în noiembrie 1988”.

Print Friendly, PDF & Email