Pascal Bruckner. Foto: UVT

Universitatea de Vest din Timişoara i-a decernat azi scriitorului şi filosofului francez Pascal Bruckner titlul onorific de Doctor Honoris Causa, în semn de recunoaștere a rolului proeminent pe care acesta îl manifestă, ca personalitate de excepție a culturii universale, nume de referință în literatura și gândirea franceză și internațională. Ceremonia a avut loc în deschiderea noului an universitar.

„Pascal Bruckner este între primii care au avut curajul că compare totalitarismul de stânga cu cel de dreapta, într-o vreme când o asemenea abordare era de natură să stigmatizeze și să izoleze, cu efecte administrative ce s-au putut vedea în cariera profesională a celor puțini ce au denunțat ravagiile comunismului. Nu putem decât să aplaudăm claritatea morală și politică a mesajelor scrierilor lui Pascal Bruckner și să-i facem azi loc în aula universității noastre. Omagiem în persoana și opera lui Pascal Bruckner gândirea critică și independentă, neînregimentarea ideologică, curajul intelectual, frumusețea morală și puterea literaturii. Astăzi, prin acordarea titlului de Doctor Honoris Causa Litterarum Humaniorum, Universitatea de Vest își exprimă recunoștința pentru exemplul pe care-l oferiți tinerei generații prin opera și atitudinea dumneavoastră. Suntem onorați de prezența dumneavoastră la Timișoara și ne bucurăm pentru integrarea dumneavoastră în comunitatea noastră academică. Vă dorim, domnule Pascal Bruckner, sănătate, energie și creativitate pentru mulții ani ce vor veni”, a declarat rectorul Universităţii de Vest din Timişoara, Marilen Pirtea.

Cuvintele adresate de Pascal Bruckner, în semn de mulțumire pentru conferirea titlului de Doctor Honoris Causa UVT, au adus un omagiu libertății și lecturii intelectuale, în Timișoara anului 2023, când comunitatea noastră desfășoară programul Capitalei Europene a Culturii: „Mai întâi, multe mulțumiri pentru această distincție magnifică. Există o vârstă pentru onoruri și medalii. Dacă ele vă sunt atribuite prea devreme, par legate de întâmplare și nu de merit. Se cunosc mulți autori distruși de un premiu literar prematur, doborâți în elanul lor și incapabili să-și regăsească inspirația. Plouă cu gratificații peste cei mai vârstnici, poate pentru a-i consola că au îmbătrânit și pentru a le mulțumi că și-au cam încheiat socotelile cu viața.”

Pascal Bruckner a povestit după ceremonia de decernare a titlului de DHC că relaţia sa cu România este de peste 30 de ani, prima vizită făcând-o chiar la începutul lui 1990, când a venit aici cu un avion al FNAC-ului – lanțul de magazine specializat în cultură și divertisment – ticsit de cărți. „Îmi rămâne în minte un lucru din ziua aceea la București: contrastul dintre capitala șubrezită și căldura gazdelor ce ne-au întâmpinat. Rând pe rând, se vedeau pe chipuri două sentimente: de teamă și de speranță. Chipurile erau încordate, oamenii se pândeau, încă se temeau de o lovitură de stat, de revenirea temutei Securități și priveau iscoditor rarele mașini care circulau – vechile Trabanturi –, astăzi mașini de colecție, ce păreau făcute din carton. Imposibil de știut dacă trecătorul ce traversa strada purtând o pălărie pântecoasă era doar un simplu anonim sau un agent infiltrat ce urma să noteze identitatea persoanelor strânse acolo și să o transmită superiorilor săi. (…) Această primă zi pe pământul românesc a fost prea scurtă, prea intensă: pentru noi România era mai exotică decât Brazilia și constat că zidul mintal dintre Estul si Vestul Europei continuă să existe, mult după căderea zidului Berlinului din noiembrie 1989. Începând cu această dată, am învățat să cunosc mai bine țara voastră, sau, mai degrabă, să măsor mai bine neștiința mea. De altfel țara voastră rămâne necunoscută pentru majoritaea compatrioților mei din Franța, în ciuda legăturilor culturale tradiționale dintre națiunile noastre”, spune Pascal Bruckner.

Acum dacă ar trebui să redea succint ceea ce resimte în România, afirmă că ar alege două cuvinte: fervoarea și romanescul: „Fervoarea fiindcă am simțit aici o întâmpinare călduroasă, niciodată primită în altă parte, uneori aproape stânjenitoare, pe care eu o atribui unei neînțelegeri, ca și cum universul meu s-ar acorda cu cel al cititorilor. (…) În România însă am avut sentimentul că există o eroare în legătură cu persoana mea și romanele mele. Ca și când traducătorii mei ar fi rescris, fără știrea mea, altă operă, mai vie, mai surprinzătoare, doar pentru cititorii români, lăsându-mi mie rămășițele ei pământești franceze. În sfârșit, România îmi pare romanescă datorită dublei moșteniri latine și slave, religiozității ei omniprezente, magnificelor biserici cu cupole în formă de bulb. Țara aceasta îmi pare uneori condusă de forțele invizibilului și ale barocului, ca și cum peisajul întrevăzut nu ar fi decât un decor tăinuind altă realitate. O ușoară amețeală îl cuprinde pe francez în România; nu este cea a neliniștitoarei ciudățenii, ci a falsei familiarități. Te crezi la verișori, dar ești dezorientat, ești în Europa dar dincolo de Europa, la porțile Asiei și ale Balcanilor. O parte din atmosfera de aici ține de legendă și de supranatural. Aceasta se întrezărește în literatura și filmul românesc, prin gustul pentru absurd și situații nostime. Am cunoscut la dumneavoastră clipe de foarte mare fericire și de uluire.”

În faţa publicului din amfiteatrul UVT, Pascal Bruckner a mărturist că pentru un artist, un autor, un creator sfidarea cea mare este reînnoirea de sine şi că, prin urmare, de câțiva ani, atunci când începe o nouă carte, se întoarce la rugăciunea lui Baudelaire: „«Doamne, Dumnezeul meu! Dăruiește-mi harul de a crea câteva versuri frumoase care să-mi dovedească mie că nu sunt ultimul dintre oameni, că nu sunt mai prejos decât cei pe care îi disprețuiesc». Acestei rugăciuni eu îi mai adaug o frază: Doamne, îndură-te să fiu încă citit România, până la ultima mea suflare!”

Tot azi, de la ora 18, Pascal Bruckner va susţine, la Teatrul Naţional din Timişoara, o prelegere cu titlul Europa a iubit prea mult basmele, care promite să provoace publicul la reflecție. Prelegerea va fi moderată de profesorul universitar şi scriitorul Vasile Popovici.

Romancier și eseist francez, cu experiență ca profesor invitat la Universitatea San Diego din California, profesor la Institutul de Studii politice din Paris, colaborator al unor publicații prestigioase precum Le Nouvel Observateur și Le Monde, Pascal Bruckner este cunoscut pentru analizele sale adânci asupra politicii, societății și culturii. Printre volumele scrise de Pascal Bruckner şi publicate în România se numără Luni de fiere, Ce doreşte domnul?, Înţelepciunea banilor, Copilul divin, Căsătoria din dragoste, paradoxul iubirii, Iubitor, eu mă micşorez!…, Care dintre noi l-a născocit pe celălalt?, Palatul chelfănelii, Iubirea faţă de aproapele, Noua dezordine amoroasă, Miza prosperităţii, Luni de fiere, hoţii de frumuseţe, Euforia perpetuă, Căpcăunii anonimi şi Un vinovat aproape perfect. Cum se construieşte un nou tip de rasism, apărute la Editura Trei.

Evenimentele fac parte din programul cultural La UVT, Cultura este Capitală, inclus în Programul Cultural Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii, finanțat de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte, cofinanțat de Consiliul Județean Timiș, prin programul TimCultura 2023. Acest eveniment este realizat cu sprijinul BCR, CTP, Linde și Bioclinica.