Foto: CJ Timiș

La 33 de ani de la redactarea Proclamației de la Timișoara, document născut din necesitatea de a aduce la cunoştinţa naţiunii idealurile Revoluţiei de la Timişoara, din Decembrie ’89, președintele Consiliului Județean Timiș, Alin Nica, subliniază importanța acestui document și rolul major pe care l-au avut în scrierea istoriei recente cei care l-au redactat.

„Se împlinesc astăzi 33 de ani de când, din balconul Operei, regretatul George Șerban citea Proclamația de la Timișoara. Eram foarte tânăr în acea vreme dar încă îmi amintesc discuțiile purtate. De-a lungul timpului am început să văd cu alți ochi documentul și mi-am dat seama cât de reprezentativ și vizionar este. Istoria însăși a dat dreptate Proclamației de la Timișoara și este evident cum timpul a rezolvat natural parte din punctele menționate în document. Dacă Proclamația ar fi fost pusă în practică așa cum a fost gândită, perioada dură de tranziție ar fi fost scurtată semnificativ”, declară președintele liberal al Consiliului Județean Timiș, Alin Nica.

Acesta mai spune că, deși a trecut prin etape de revoltă, de supărare, de dezamăgire sau de lehamite, acum, după 33 de ani de la acel moment, realizează că nu trebuie să fie nici supărat, nici dezamăgit: „Sentimentul pe care îl am este unul de recunoștință. Sunt recunoscător că, în 11 martie 1990, timișorenii au avut limpezimea, curajul și determinarea de a spune răspicat ce urmează să se întâmple. Pe toți cei care astăzi sunt dezamăgiți sau sceptici îi invit la un exercițiu de imaginație. Gândiți-vă cum ar fi fost dacă timișorenii nu ieșeau în stradă, dacă grupul care a redactat Proclamația ar fi fost la pușcărie. Ce eram noi astăzi? NATO? UE? Libertate? Dezvoltare? Ar fi fost doar vorbe șoptite la întâlnirile din apartamentele neîncălzite. Probabil că am fi admirat la televizor realizările mărețului popor rus, am fi stat pe la cozi și am fi vorbit cu teama de a nu fi arestați.”

Alin Nica mai spune că Proclamația de la Timișoara a adus mult în viețile noastre: „Eu zic că multe. Sigur poate nu cât ne-am fi dorit. Nu cu viteza pe care ne-am dorit-o. Dar la final, când tragem linia, nu putem să nu subliniem importanța majoră a acestui document.”