Foto: Constantin Duma

În 15 decembrie, prima zi a manifestărilor de comemorare a Revoluţiei din 1989, fostul pastor reformat László Tőkés va participa la o conferinţă susţinută la Timişoara.

Acesta va susţine o conferinţă pe tema „Ziua solidărității româno–maghiare”, la parohia Bisericii Reformate „Cetate” din Piața Maria, de pe str. Timotei Cipariu nr. 1, locul unde a început Revoluţia la Timişoara, în decembrie 1989. La eveniment au fost invitaţi să participe analistul politic şi profesorul universitar Gabriel Andreescu, Előd Kincses, fostul apărător al lui László Tőkés, Smaranda Enache, activistă pentru drepturile omului, Florian Mihalcea, președintele Societății Timișoara, Zoltán Balaton, fost consilier parohial, şi Zsolt Szilágyi, fost student la Timișoara, în perioada aceea.

În aceeazi zi, de la ora 14 este programată o depunere de coroane la plăcile comemorative şi o rugăciune de pomenire, rostită de preotul István Gazda, la Parohia Reformată „Noul Mileniu”, din Timişoara.

În 15 decembrie 1989, câteva sute de timișoreni s-au solidarizat cu pastorul reformat László Tőkés – un opozant al regimului comunist – care primise o sentinţă de evacuare din casa parohială. În după-amiaza acelei zile, oamenii au răspuns apelului său de a fi martorii evacuării sale din locuință și mutării în altă parohie, ca urmare a criticilor aduse regimului Ceaușescu.

„În spatele acestor evenimente stă o lungă parte a vieţii mele, o lungă perioadă de rezistenţă. Eu am fost una dintre ţintele Securităţii, cu mulţi ani înainte de Revoluţie. M-am ridicat pentru biserică şi libertatea religioasă, pentru drepturile minorităţilor etnice şi religioase. Dar ceea ce a stârnit cel mai mult mânia regimului a fost protestul nostru împotriva proiectului de sistematizare a satelor, făcut chiar cu un an înainte. În septembrie 1988, a fost singura manifestare oficială a fost a noastră, a creierului reformat din Protopopiatul Timişoara. Atunci, împreună cu prietenul meu, Molnar Janos, am scris un memoriu împotriva dărâmării satelor, un memoriu într-o formulare diplomatică, pentru că nu te puteai opune direct regimului. Cred că acest demers a fost ultima picătură din ceea ce a însemnat activitatea mea de disidenţă, pe care o făceam din 1975, de după ce am terminat Teologia, la Cluj. Din acel moment, 1988, a fost pecetluită soarta mea. Între 1984 şi 1986 am fost dat afară din cler, din cauza faptului că am susţinut drepturile religioase şi bisericeşti ale comunităţii noastre reformate. Iar în 1989 se hotărâse să fiu mutat într-un sat îndepărtat, izolat, să rămân fără bază populară. Opunerea mea şi a comunităţii care m-a susţinut a condus la aceste evenimente”, ne declara, într-un interviu, Tőkés László.