Linia “S.F.”-urilor, adică a studiilor de fezabilitate care nu se ştie în ce măsură au şanse de finalizare, şi noua echipă executivă a Primăriei Timişoara stă la fel de bine ca precedenta. Ultimul obiectiv de acest gen este construcţia a cinci poduri noi. Radu Radoslav, fost arhitect-şef al Timişoarei, susţine că o asemenea construcţie simultană este imposibilă, dat fiind că un astfel de proiect colectiv ar costa între 50 şi 100 de milioane de euro, bani pe care e greu de spus de unde îi va lua Primăria. În 2013 nu s-au găsit fonduri nici pentru demararea unui singur pasaj rutier din cele trei a căror construcţie era dată ca sigură cu un an înainte.

Proiecte măreţe

Probabil pe fondul febrei sărbă­torilor, generatoare de vise şi speran­ţe pentru anul viitor, conducerea Primăriei Timişoara anunţa, zilele trecute, demararea procedurilor iniţiale pentru realizarea unui număr de cinci noi poduri peste Bega în oraş, în următorii ani. Ca de obicei, primul pas, ca la oricare alt proiect, este rea­lizarea studiilor de fezabilitate afe­rente, care nu se ştie în ce măsură vor mai fi finalizate. “Vom da drumul la studiile de fezabilitate şi vom licita deodată cu studiile de fezabilitate şi proiectele tehnice şi documentaţiile de execuţie pentru câteva noi poduri. Timişoara are nevoie urgentă de un nou pod la Jiul, de un nou pod la Solventul, de un nou pod la Bobâlna şi cel puţin un nou pod, dar mai degrabă două, în vecinătatea Podului Decebal: unul în amonte de Podul Decebal şi unul în aval”, a declarat primarul Nicolae Robu.

Anunţul a venit după ce repre­zentanţii Primăriei au precizat că au fost iniţiaţi primii paşi pentru reabi­litarea podurilor Ştefan cel Mare, Eroilor şi Muncii. Şi aici, totul e la ni­vel de documentaţie, deci, din nou, Primăria plăteşte studii de fezabili­tate. Aceştia anunţă că au semnat do­cumentaţia pentru tema de proiec­tare pentru reabilitarea podului Şte­fan cel Mare, situat pe bulevardul Dragalina, înspre Gară, pentru reabi­litarea Podului Eroilor, din cartierul Iosefin, şi pentru reabilitarea Podului Muncii, de pe bulevardul Iuliu Maniu. “Se lucrează la tema de proiectare şi, în 2014, când vom avea toate datele cunoscute, vom lansa licitaţia pentru studiu de fezabilitate, proiect tehnic şi documentaţie de execuţie, iar apoi, în mod eşalonat, vom trece şi la execuţie”, declară Nicolae Robu.

Ca şi în cazul celor trei pasaje ru­tiere – Jiul, Solventul şi Popa Şapcă –, pentru care Primăria Timişoara dădea ca sigur că va începe lucrările în acest an, nici pentru podurile în devenire nu se ştie de unde va scoate banii. Este clar că studiile de fezabi­litate, care probabil că se vor ridica din nou la sume de ordinul zecilor de mii de euro, vor fi plătite din bugetul lo­cal. Mai departe, însă, nu se ştie ce se va întâmpla, pentru că, dacă nu sunt bani, documentaţiile vor expira şi se va alege praful de întregul proiect.

Fost arhitect-şef: “Dacă se merge ape documentaţia avizată în 2005, până acum puteam avea cel puţin trei poduri noi”

Radu Radoslav, fost arhitect-şef al Timişoarei, susţine că nimeni nu ar trebui să-şi facă iluzii că se va izbuti construcţia a cinci poduri noi în perioada următoare. “Este un proiect faraonic. Realizarea a cinci poduri noi ar costa undeva între 50 şi 100 de milioane de euro. În 2005 ştiu că am avizat un proiect ce prevedea con­strucţia, dar nu simultană, ci în timp, a cinci poduri noi. Se estima atunci un cost de zece milioane de euro pe pod. Dacă se respecta acel proiect, şi se menţinea un ritm de construcţie realist de măcar un pod la doi ani, de­ja puteam avea cel puţin trei poduri noi, lucru care ar fi contat enorm pentru traficul din oraş. Cine crede acum că se pot face cinci poduri si­multan în perioada imediat urmă­toare nu e realist. Ar fi bine să se în­ceapă cu câte unul, şi să se meargă în acelaşi ritm, pe rând. Şi un pod nou în plus ar fi salvator pentru traficul din oraş”, spune Radu Radoslav.

Foarte multe poduri sunt expirate

Actuala conducere a Primăriei a re­cu­noscut că starea tehnică a unor poduri din Timişoara – majoritatea, foarte vechi, cel mai nou, ieşit şi el din garan­ţie, Podul Muncii, datând din 1978 – nu este bună, raportată la trafic şi la stan­dardele de siguranţă din domeniu. 

Conform datelor Primăriei, din cele 18 poduri, pasarele şi pasaje care se află în patrimoniul Municipalităţii, doar patru se află în garanţie, şi numai cinci au expertiza de consolidare efectuată. Însă nici cele cinci poduri expertizate nu sunt cu documentaţiile la zi, ultimele evaluări fiind făcute în urmă cu patru – cinci ani. Conducerea Primăriei a dat ca exemplu de pod cu probleme cel de la Gara de Nord, înspre bulevardul Tinere­ţii, unde există două linii de tramvai şi o semaforizare pe ambele părţi ale podului şi unde, din cauza stării lucrării, se pro­duc vibraţii puternice la fiecare trecere a unui vehicul ceva mai greu.

O parte din podurile şi pasarelele din Timişoara au fost reparate şi conso­li­date în intervalul 1995 – 2008, însă şi acestea trebuie expertizate din nou, din punct de vedere al siguranţei.

Podurile intens traficate din Timi­şoara au fost, însă, construite de firme străine, de regulă austriece, în perioada în care nu se făcea rabat de la calitate la acest gen de construcţii. Astfel, a stâr­nit vâlvă faptul că, în urmă cu mai mult de zece ani, Primăria Timişoara a primit o înştiinţare de la o firmă austriacă, urmaşă a companiei care construise poduri în Timişoara la început de secol trecut, înştiinţare în care se preciza că au ajuns la termenul de “expirare” Podurile Traian, Mihai Viteazul, Dacilor şi Decebal, la construirea cărora a contribuit respectiva companie. 

Starea podurilor din municipiu a constituit şi subiectul unei interpelări parlamentare a deputatului P.D.-L. Cor­nel Sămărtinean, înaintată Depar­ta­mentului pentru Proiecte de Infrastruc­tura şi Investiţii Străine. În această in­terpelare, Cornel Sămărtinean menţio­na că din podurile, pasajele şi pasarelele aflate în patrimoniul Municipalităţii Timişoara, doar patru se află în garanţie şi doar cinci au expertiza de consolidare efectuată. “În cazul celor cinci poduri care au expertiză, în momentul în care acestea vor intra în reparaţii, experti­zele lor trebuie aduse la zi, în condiţiile în care cele mai noi sunt de trei – patru ani”, trăgea un semnal de alarmă parla­mentarul timişean.  

Ministrul de resort Dan Şova “re­zolva” rapid interpelarea respectivă, menţionând lapidar că Direcţia Regio­nală de Drumuri şi Poduri Timi­şoara nu se ocupă de… poduri. Sau, cel puţin, nu de cele din Timişoara. Deci, to­tul rămâne în ograda Primăriei Timişoara.

Multe poduri cu probleme în Timişoara

Deşi în alte domenii au fost plani­ficate investiţii de amploare, lucrările derulate la poduri de Direcţia Tehnică a Primăriei nu au fost foarte multe în ulti­ma perioadă. În ultimii doi ani au fost începute lucrări la Podul de la Uzina de Apă ce asigură legătura dintre strada Uzinei şi strada Rozelor care, după cum specifică specialiştii Direcţiei Tehnice, “se află într-o stare avansată de degra­da­re, stare care nu mai conferă siguranţă desfăşurării traficului auto şi pietonal”.

Deocamdată, alte lucrări specifice nu au mai fost demarate, fiind prevăzute doar documentaţii sub formă de studii de fezabilitate.

Pe lângă podul de la Uzina de Apă, Primăria a demarat în acest an un pro­iect al fostei administraţii, care prevede realizarea unui pasaj rutier subteran în zona Michelangelo, lucrările prevăzând şi reabilitarea podului. Însă, conform unor consilieri locali, proiectul nu rezol­vă una dintre marile probleme legate de acest pod, care ar putea încurca viitoare proiecte legate de navigaţia pe Bega. Conform acestor aleşi locali, Podul Mi­chelangelo nu e în aliniament, ca înăl­ţime, cu celelalte poduri peste Bega. E un lucru care poate fi un impediment din perspectiva navigaţiei pe canal, podul trebuind ridicat mai sus. Din păcate, această problemă nu se rezolvă nici prin actualul proiect derulat în zonă.

Un pod recent reabilitat şi finalizat este cel din Calea Şagului. Lucrările de reabilitare la pasajul din Calea Şagului au demarat în 2008 şi au fost finalizate, ofi­cial, în cea mai mare parte, la finalul anu­lui trecut. Timp de aproape doi ani, cir­cu­laţia rutieră din zonă a fost dată peste cap, cu minute în şir de mers bară la bară.

Tranzitat zilnic de mii de autove­hicule, pasajul care face legătura cu Belgradul a fost blocat mai bine de doi ani de lucrări de reabilitare, timp în care s-a circulat pe câte un singur sens de mers, deoarece nu există trasee convenabile de deviere a circulaţiei, după cum ex­pli­cau reprezentanţii Primăriei Timişoara. Construit în urmă cu peste 30 de ani şi aflat într-un stadiu avansat de degra­dare, podul a intrat în reabilitare în 2008, iar principalele lucrări au vizat consolidarea şi modernizarea acestuia. Autorităţile locale au plătit peste zece milioane de lei pentru aceste lucrări, afirmând că „structura de rezistenţă a podului are acum o garanţie de 25 – 30 de ani, iar asfaltul, una de zece ani”.

Autorităţile locale au redeschis traficul pe toate cele patru benzi de circulaţie pe pod, în 1 decembrie 2010, deşi lucrările nu erau încă finalizate. Lucrările au continuat inclusiv până anul trecut, când Direcţia Tehnică a Primăriei a consemnat un plan stufos de noi amenajări în zonă.