Iulia Florişteanu, elevă în clasa a XII-a la un liceu de top din Timişoara, a fost admisă ca studentă la toate cele cinci universităţi din Marea Britanie pentru care a aplicat, printre ele, şi Oxford. O performanţă la care a ajuns fără meditaţii.
Din toamnă, Iulia Florişteanu, elevă în clasa a XII-a, la Colegiul Bănăţean din Timişoara, va fi studentă la Oxford. A fost selectată în urma unei competiţii în care concurenţa a fost de zece pe un loc. Putea să opteze pentru încă alte patru universităţi, la care aplicase în toamna anului trecut şi care au acceptat-o, toate: Imperial College London, University College London, University of Edinburgh şi University of York. A ales, însă, Oxford, la Facultatea de Ştiinţe Biologice. Iulia visează să devină cercetător, fiind pasionată de Biologie şi, mai cu seamă, de Genetică.
Înaintea acestei opţiuni, în gimnaziu a avut însă o perioadă în care a cochetat cu ideea de a deveni traducător sau profesor de limbă străină. Pentru că are înclinaţie şi spre filologie, fiind şi olimpică la română, la franceză, engleză, latină, la unele ajungând la faza naţională a concursurilor. La Latină, de exemplu, a obţinut locul 3 pe ţară. Totuşi, a ales altceva: “Mi-am dat seama că nu prea am ce face cu meseriile astea”.
Decizia studierii aprofundate a Biologiei a luat-o în primul an de liceu. “În clasa a IX-a am început să facem Biologie moleculară şi mi-am dat seama că îmi place mult materia asta. De altfel, Biologia mi-a plăcut de când am început să o studiez, dar am oscilat între medicină şi cercetare. În clasa a noua m-am decis că voi merge spre cercetare”, spune Iulia.
Am întrebat-o câte ore pe zi alocă studiului. Mă aşteptam să aud că nu mai are timp de nimic altceva. “Nu studiez chiar în fiecare zi. Am zile în care nu studiez deloc, dar am şi zile în care stau de dimineaţa până seara şi fac matematică, de exemplu. Sau zile în care aloc pregătirii acasă maximum o oră, pentru că, în general, sunt foarte atentă la cursuri şi prind repede, acasă doar revizuiesc materia”, afirmă Iulia.
Nu este nici adepta meditaţiilor, spune ea: “Până acum nu am luat. Am început doar de anul acesta, la matematică, pentru Bacalaureat.”
În plus, Iulia nu este nemulţumită de sistemul de învăţământ. Nu i se pare nici că programa este încărcată, nici nu se plânge că ar fi prea multe ore, nici că are prea mult de învăţăt: “Eu nu percep aşa lucrurile. Tot ceea ce am învăţat am învăţat natural, şi atunci nu am simţit nicio povară.”
Iulia admite că acest sistem a deranjat-o – nu pentru că l-a resimţit împovărător, ci pentru că, la Oxford, a văzut un alt sistem, a văzut că se poate şi altcumva: “Până nu am fost la Oxford, la interviu, şi nu am văzut un alt fel de interacţiune între profesori şi elevi, nu m-am gândit că ar putea fi ceva greşit la noi. Copiii din Anglia mi-au spus că ei, la liceu, fac doar trei – patru materii, cele din care dau examen. Asta mi se pare un plus faţă de ceea ce facem noi.” Întrebată dacă i se pare că unele materii ar fi inutile, Iulia răspunde spune că nu le-ar numi inutile, dar admite că unele încarcă mult: “La Bacalaureat, fiind la secţiune Mate-Info, dacă vreau să dau din Chimie sau Biologie, trebuie să lucrez o grămadă de timp suplimentar, pentru că la şcoală am o singură oră de Biologie, pe săptămână. În schimb, trebuie să fac referate la Filosofie…”
Nu este de acord cu sistemul de admitere la universitate, cu faptul că, la multe universităţi, se intră doar pe baza notei de la Bacalaureat, că la admitere nu se testează competenţele: “Eu pot să mă duc, în momentul acesta, la Informatică, fără să ştiu nimic.”
Am întrebat-o, firesc, dacă mai are timp liber. “Nu s-a pus niciodată problema că nu am timp liber, nu am intrat în tiparul ăsta. Dacă nu ies foarte mult în oraş este doar pentru că nu-mi place, nu pentru că nu am timp”, afirmă Iulia. Aceasta iubeşte mult lectura – acest lucru se simte, de altfel, în vocabularul său, în spontaneitatea cu care poartă un dialog. În topul preferinţelor sale este literatura clasică. Şi mai are un hobby: pictura. Reproduce tablouri faimoase. Cele mai recente picturi au fost realizate după tablouri de-ale lui Van Gogh, Noapte înstelată şi unul cu floarea soarelui. “Le fac pentru a le lăsa amintire alor mei. Mama le pune prin casă, peste tot”, spune Iulia.
Ce va face după absolvirea facultăţii? Iulia spune că ia în calcul variant de a rămâne acolo: “Ce aş vrea să fac, pe lângă munca de cercetare, ar fi să fiu profesor acolo, sper tot la Oxford, pentru că mi-a plăcut atmosfera de acolo, unde profesorii vorbesc de la unu la unu cu elevul şi au capacitatea de a alege o persoană din 15, de a-i remarca sclipirea.”
Întâi,felicitări,pt articol,m.a.pt subiect. Astfel de elevi,în ciuda aparențelor,sunt numeroși,în țara noastră.Și este vb,atât de meritul profesorilor,cât și,îndeosebi, al contribuției individuale,pe un fond genetic generos,corect valorificat.Sper ca Iulia Floristeanu să confirme,prin creșterea performanței deja atinse,și să fie împlinită-n toate!Aș dori d-na Cincea să puteți face să-i parvină ac.msj.MEG
Doamnă Morariu, îi voi transmite Iuliei mesajul dumneavoastră.