Filmele americane au devenit tot mai violente, motiv pentru care autorităţile americane au iniţiat o anchetă pentru a stabili dacă cineaştii de la Hollywood au o anumită responsabilitate faţă de masacrele comise recent în Colorado şi Connecticut.

O declaraţie delicată

„În ceea ce priveşte violenţa ar­me­lor, trebuie să ne asigurăm că aceas­ta să nu fie glorificată, pentru că poveş­tile pe care le spuneţi modelează pri­virea şi viaţa copiilor noştri (…) Po­veştile pe care le spunem au o anumită importanţă. Iar voi sunteţi aceia care le povestesc mai frumos ca oricine alt­cineva de pe pământ. Cine are pu­teri mari are şi responsabilităţi mari”, spu­nea Barack Obama, pe 26 noiembrie, în campusul studiourilor DreamWorks din Glendale, California, potrivit nou­velobs.com, sursă citată de Mediafax.

A fost o declaraţie delicată. Holly­wood-ul şi, în special, Jeffrey Katzen­berg, directorul DreamWorks Anima­tion, se numără printre cei mai gene­roşi sponsori ai Partidului Democrat. Preşedintele american trebuia să fie atent pentru a nu-şi supăra preţioşii săi aliaţi. Barack Obama a ţinut însă şi la menţinerea impresiei de echilibru: preşedintele american care, în ianua­rie, la scurt timp după masacrul comis în şcoala primară „Sandy Hook” din Newtown (Connecticut), a prezentat 23 de măsuri de urgenţă pentru a lupta contra flagelului violenţei cauzate de armele de foc şi a cerut în mod public ca părţile implicate în acest fenomen să îşi asume responsabilităţile – Natio­nal Rifle Association, puternicul lobby al armelor, dar şi Hollywood-ul.

Scenele de violenţă armată din filmele nerecomandate minorilor s-au triplat din 1985

Violenţa din filmele americane a crescut, potrivit unui studiu realizat de Ohio State University şi Annenberg Public Policy Center, din cadrul Uni­versităţii Pennsylvania. Mai mult decât atât, scenele de violenţă armată din filmele „PG-13” (nerecomandate mi­norilor sub 13 ani) s-au triplat din 1985, anul în care a fost introdusă încadra­rea „PG-13”. Acestea sunt în prezent la fel de violente ca filmele care au încadrarea „R” (interzise persoanelor sub 17 ani care nu sunt însoţite de un adult) sau chiar mai violente.

Make war, not love (Faceţi război, nu dragoste) – acesta pare să fie sem­nalul transmis de Motion Picture As­sociation of America (M.P.A.A.), orga­nismul care decide încadrările filmelor. Harvey Weinstein se vede constrâns cu regularitate să facă apel la verdictul dat de M.P.A.A., aşa cum a fost şi recent cazul filmului Philomena, noul lungmetraj regizat de Stephen Frears. Pelicula a primit o încadrare „R”, pe motivul că două personaje pot fi auzite, de două ori pe parcursul filmului, pronunţând un cuvânt obscen („fuck”).

Alte filme, precum Skyfall şi The Dark Knight Rises, au simţit şi ele rigorile impuse de M.P.A.A., întrucât au primit încadrarea „PG-13”.

„Dacă sexul trebuie interzis per­soa­nelor sub 17 ani, atunci acelaşi lu­cru ar trebui să se întâmple şi cu sce­nele armate de violenţă extremă”, afir­mă Daniel Romer, unul dintre autorii studiului menţionat. De aceeaşi părere este şi Michael Welner, doctor în psi­hiatrie: „Asasinii erau prezentaţi în trecut ca nişte monştri; de acum, ei sunt nu numai prezentaţi ca personaje cu care poţi să de identifici, precum To­ny Soprano, ci şi ca nişte veritabili eroi!”

„Uitaţi-vă la eroii din serialul «Breaking Bad»: spectatorul vrea ca ei să scape, chiar dacă personajele tre­buie să ucidă pentru asta. Din punct de vedere cultural, se încalcă graniţa dintre bine şi rău”, a adăugat el.

Mulţi americani îşi spun însă: „Şi ce dacă? Doar nu mă apuc să tranşez oameni în bucăţi doar pentru că mă uit la «Dexter»”.

Au serialele TV sau jocurile video o influenţă reală asupra comporta­mentelor uman?

Dacă filmele, serialele TV sau jocurile video ar avea o influenţă reală, măsurabilă asupra comportamentelor umane, atunci oamenii ar şti. Însă niciun studiu ştiinţific nu a putut vreodată să dovedească acest lucru. Cel puţin până în prezent.

Pe 16 ianuarie, la o lună după ma­sacrul comis în Newtown, Barack Oba­ma a solicitat Congresului să deblo­cheze zece milioane de dolari pentru Centers for Disease Control, princi­pala agenţie guvernamentală în domeniul sănătăţii publice, pentru a finanţa cercetările despre „influenţa jocurilor video şi alte medii asupra violenţei”.

Ideea în sine pare o trimitere directă la Quentin Tarantino. Pentru regizorul unor filme precum Django Unchained, Kill Bill şi Reservoir Dogs, violenţa din cinema reprezintă un lu­cru bun, pentru că ea este purificatoa­re: „În mod evident, aceste crime în masă reprezintă o problemă care ţine de controlul armelor de foc şi de insti­tuţionalizarea bolnavilor mintali”. Ace­laşi aspect a fost remarcat şi de En­ter­tainment Software Association, ce re­prezintă puternicul lobby al jocurilor video, într-un comunicat publicat la pu­ţin timp după tragedia de la Newtown: “jocurile video violente au la fel de mult succes în alte ţări, însă crimele în masă au rămas un element specific american”.

NRA şi Hollywood-ul se ascund în spatele Constituţiei

Ce se va întâmpla în continuare? „Nimic, fără îndoială. Cel puţin pe ter­men scurt”, afirmă autorul articolului publicat pe site-ul nouvelobs.com. În iulie 2012, masacrul din Aurora (statul Colorado), comis într-o sală de cinema în care rula filmul The Dark Knight Rises, a scufundat naţiunea americană în teroare. Pentru cinci minute. Grupul Warner Bros. a donat o parte din înca­sări familiilor victimelor, a retras din circulaţie trailerul filmului Gangster Squad, care prezenta un schimb de fo­curi de armă într-un cinematograf, şi a decalat lansarea acestui film, pentru a suprima scena vizată şi pentru a filma câteva scene noi. Însă, în vara din 2013, totul a fost dat uitării, iar acelaşi studio a lansat Man of Steel, ce prezin­tă un Superman atât de violent încât site-ul buzzfeed s-a amuzat cerându-i unui expert în catastrofe să estimeze costul pagubelor pe care le-ar provoca bătălia finală din acest lungmetraj dacă aceasta s-ar derula la New York. Bilan­ţul este copleşitor: 129.000 de morţi, 250.000 de dispăruţi şi aproape un milion de răniţi.

Încă de atunci, NRA denunţă cu tărie ipocrizia Hollywoodului: Jamie Foxx apărea în spotul Enough (Ajun­ge!), înregistrat după masacrul din New­town, care cere o mai bună regle­mentare a regimului armelor de foc. O săptămână mai târziu, acelaşi actor putea fi văzut pe afişul filmului Djano Unchained, unul dintre cele mai vio­lente filme ale anului.

După fiecare masacru american, NRA şi Hollywoodul încep să se acuze reciproc şi să se ascundă în spatelui celui de-al doilea şi a celui de-al treilea amendament din Constituţia america­nă.

Scenariul este deja bine rodat. În spatele acestui antagonism de supra­faţă, în realitate există o comuniune de interese între cele două tabere: într-un anumit fel, ambele vând arme. Atunci când Wayne LaPierre, vicepreşedintele excutiv al NRA, spune că „singurul fel de a stopa un răufăcător care are o armă este de a i se opune altcineva tot cu o armă”, opozanţii lui i-au spus că se crede într-un film cu Arnold Schwar­zen­egger.

După masacrul din Newtown, în timp ce filmul Masacrul din Texas 3D/ Texas Chainsaw 3D se instala confortabil pe primul loc în box office-ul nord-american, vicepreşedintele Joe Biden s-a întâlnit cu reprezen­tanţii industriei de divertisment. Ope­raţiunea a reamintit imediat de eve­nimentele de după 11 septembrie când, încă o dată, Hollywoodul a fost arătat cu degetul: atentatele au semănat cu scene din filme precum Minciuni adevărate/ True Lies şi Greu de ucis. Într-o primă fază, studiourile holly­woodiene au părut că se căiesc, amâ­nând lansarea filmului Collateral Da­mage şi ştergând prin programe digi­tale imaginile cu Turnurile Gemene din filmul Zoolander.

Anumiţi scenarişti chiar şi-au oferit serviciile Pentagonului pentru a concepe scenariile unor posibile ata­curi teroriste, semănând puţin cu per­sonajul jucat de Robert Redford în Cele trei zile ale condorului, în care pro­tagonistul citeşte romane de spio­naj în căutarea unor idei noi şi a unor semnificaţii ascunse. Însă acele rezo­luţii au fost repede uitate.

Masacrele recente au obligat Hollywoodul să îşi facă o introspecţie sinceră. Cel de la Newtown, în special, din cauza celor 26 de morţi, din care 20 erau copii. Mulţi dintre actori sunt şi ei părinţi. Singura problemă este că violenţa pare să fie viagra box office-ului american. Blockbusterurile marilor studiouri, realizate cu bugete uriaşe, se numără printre cele mai bune produse de export ale Americii.