Într-un mod neaşteptat şi oarecum ironic, revoluţionarii care s-au ales cu indemnizaţiile suspendate după începerea crizei economice şi-au găsit, în prag de sărbători, sprijin din partea fostului preşedinte Ion Iliescu. Acesta le-a promis că va vorbi cu Victor Ponta pentru reluarea plăţilor indemnizaţiilor. În acest context, unele asociaţii de revoluţionari din Timişoara spun că, în cazul revoluţionarilor cu merite deosebite – categoria afectată de suspendarea indemnizaţiilor – ar fi trebuit să existe câteva zeci, nu mii sau zeci de mii de beneficiari.

Un sprijin neaşteptat

Preşedintele de onoare al P.S.D., Ion Iliescu, le-a spus, la sfârşitul săptămânii trecute, revoluţionarilor care i s-au plâns de greutăţile materiale pe care le întâmpină după suspendarea indemnizaţiei pe care o pri­meau, că există bani şi că plata pentru cei cu merite deosebite se va relua: “Sunt bani şi se va relua plata. Ea a fost suspen­dată. Eu am să vorbesc cu Vic­tor Ponta ca să abordeze lucru­rile direct, să ajute Secretaria­tul de Stat. Nu e lipsa acestui Guvern. Boc a întrerupt şi e greu să revii la normalitate”.

Revoluţionarii i-au trans­mis că au pierdut foarte mulţi bani în instanţă, unul dintre aceştia, preşedinte de asociaţie de re­voluţionari, precizând că a fă­cut 700 de dosare. Preşedintele de onoare al P.S.D. i-a răspuns că Secretariatul de Stat pentru Revoluţionari prezintă o docu­mentaţie în acest sens: “Nu poate să dea la douăzeci şi ceva de mii de oameni. Nu o să câş­ti­­ge toţi în instanţă”.

Reprezentantul revo­luţio­narilor i-a reproşat că proble­ma nu a fost rezolvată de USL, deşi au trecut doi ani şi jumă­tate: “Ordonanţa 84, cea care taie banii revoluţionarilor, a fost dată în data de 12 şi tot în 12 a fost publicată în Monitorul Ofi­cial. Deci, s-a încălcat dreptul de a se comunica, de a discuta cu societatea civilă. E făcută cu încălcarea legii. Orice om de bună credinţă, jurist, putea pâ­nă acum să o rezolve. Faptul că nu s-a dorit rezolvarea pe noi ne pune pe gânduri.”

Ion Iliescu susţine că blo­ca­jul plăţilor nu a intervenit din cauză că nu s-a dorit: “Exis­tau douăzeci şi ceva de mii de cer­ti­ficate, Secretariatul lucrează. Sunt trei categorii distincte: răniţii, familiile celor decedaţi şi cei cu merite deosebite. Ăştia au fost suspendaţi la plată, celelalte merg în continuare”.

Rămâne de văzut care va fi rezultatul acestor asigurări şi promisiuni, şi de unde ştie Ion Iliescu că există bani, mai ales că bugetul s-a discutat din start fără majoritatea amendamen­te­lor pentru investiţii, motivân­du-se faptul că nu există bani, iar Timişul este unul dintre ju­deţele care, ca şi anul trecut, nu s-a ales cu mai nimic în urma alo­cărilor bugetare pe anul viitor.

A.L.T.A.R.: “Cele mai multe probleme au fost la dosarele luptătorilor”

Virgil Hosu, preşedintele Asociaţiei Luptătorilor din Ti­mişoara Arestaţi în Revoluţie A.L.T.A.R. 1989, susţine că, de la început, cele mai mari con­tro­verse şi semne de întrebare au existat la dosarele revolu­ţionarilor cu merite deosebite, nu la răniţi sau la urmaşii celor decedaţi, unde acordarea de certificate s-a bazat pe o docu­mentaţie mult mai clară. “În cazul urmaşilor celor decedaţi în Revoluţie, la dosar sunt în­scrisuri clare – certificate de de­ces ale celor care şi-au pier­dut viaţa în Decembrie 1989 şi aşa mai departe. La fel, la ră­niţi există certificate medico-legale, iar la cei arestaţi există, la Timişoara de exemplu, evi­den­ţele de la Penitenciarul Po­pa Şapcă. În cazul luptătorilor, lucrurile sunt ceva mai com­plicate, pentru că s-a mers pe declaraţiile a trei martori şi avi­zul unui preşedinte de aso­ciaţie, oricare ar fi acesta”.

Din punctul său de vede­re, dacă s-ar fi mers pe acor­da­rea de certificate strict în lite­ra le­gii, în categoria de revolu­ţionari cu merite deosebite ar fi rămas doar câteva zeci, nu mii, nu zeci de mii ca în prezent. “Le­gea spunea că se acordă certi­ficate doar acelor persoa­ne ca­re au participat nemijlocit la ac­ţiunile de stradă sau con­ducăto­rilor de grupuri. Dacă se mer­gea doar pe oraşele mari, şi strict pe cei cu merite deose­bite, nu cred că erau mai mult de câte­va zeci de posesori de astfel de certificate. Până într-o sută, la nivel naţional. Nu este normal ca la Caracal sau la alt aşa-zis oraş martir să fie 3000 de revo­luţionari cu merite deosebite, iar la Timişoara, doar 300. A luat o asemenea am­ploare acest fe­nomen, şi s-a uitat că atunci ni­meni nu a ieşit în stradă pentru beneficii”.

În ceea ce priveşte dreptu­rile prevăzute de lege pentru revoluţionari, cum ar fi acel hec­tar de teren acordat revolu­ţio­narilor, Virgil Hosu spune că, în Timiş, tocmai o bună parte din revoluţionarii cu merite reale nu au mai putut beneficia de a­ceastă prevedere: “Jumătate dintre membrii A.L.T.A.R. nu au primit acel hectar de te­ren, şi cine ştie când şi dacă îl vor mai primi. Însă sunt destui revoluţionari de ocazie care au fost printre primii împro­prietă­riţi în Timiş cu astfel de supra­feţe, fiind cunoscute de presă controversele locale legate de aceste puneri în posesie”.

Asociaţia Revoluţionarilor fără Privilegii – o altă formă de protest faţă de vânătoarea de certificate

Ca o formă de protest faţă de aşa-numita vânătoare de cer­tificate de revoluţionar, în urmă cu câţiva ani se înfiinţa la Bu­cu­reşti Asociaţia Revoluţio­na­rilor Fără Privilegii, o asociaţie formată din luptători în Re­vo­luţia din 1989 care nu au bene­ficiat şi nu doresc să benefi­cieze de privilegiile oferite de legislaţia română.  

Membri ai acestei asociaţii sunt cei care au participat la de­monstraţiile din Decembrie 1989, au luptat împotriva comu­nismului, cei care au fost ares­taţi sau izolaţi pe motive politice, cu ocazia acelor evenimente, şi care nu au pretins, solicitat sau beneficiat de privilegii mate­riale, precum şi revoluţionarii cu certificat care nu au solicitat sau beneficiat de avantajele materiale oferite de certificatul de revoluţionar.

Asociaţia şi-a propus, prin­tre altele, aflarea şi aducerea la cunoştinţa publică a adevărului despre evenimentele din De­cembrie 1989, denunţarea profi­torilor, precum şi descura­jarea şi denunţarea imposturii şi spiritului mercantil ale celor ce revendică statutul de revolu­ţionar în scopul obţinerii de fo­loase materiale.

Asociaţia Timişoara a spri­jinit acest demers, conside­rân­du-l benefic şi salutar, în con­textul controverselor legate de privilegii, de revoluţionarii au­tentici şi cei de ocazie. “Ide­ea a fost să demonstrăm că exis­tă o categorie de oameni care a fost în stradă în Decembrie 1989 şi care nu a avut intenţia de a obţine foloase de pe urma impli­cării în revoluţie. Ideea a fost a lui Ion Caramitru şi, în momen­tul înfiinţării, am publicat în zia­rul Timişoara, pe prima pagi­nă, o poză cu Piaţa Operei în Decembrie 1989, cu mesajul «Dacă vă recunoaşteţi în foto­grafie, veniţi să vă înscrieţi în asociaţie!» Cumva, în ultimii ani s-a încercat într-un mod in­corect să se acrediteze ideea că, dacă nu ai certificat de revolu­ţionar, atunci e clar că nu ai fost la Revoluţie. Or, lucrurile nu stau aşa”, ne-a declarat Flo­rian Mihalcea, preşedintele Societăţii “Timişoara”.

Niculae Mircovici: “Unii au primit certificate pentru că, în Decembrie 1989, au mers la Primărie şi s-au aşezat pe scaunul primarului”

Deputatul timişean Nicu­lae Mircovici, unul dintre par­lamentarii care au cerut veri­ficări extinse ale eliberării de certificate de revoluţionar în ultimii ani, spune că problemele cele mai multe legate de elibe­rarea de certificate de revolu­ţio­­nar au apărut pe perioada în ca­re a fost secretar de stat Geor­ge Costin, condamnat recent pentru trafic de influenţă: “S-au acordat extrem de multe certi­ficate controversate de revolu­ţionar, dar nu la Timişoara, ci la Bucureşti, la Asociaţia Metrou, la Constanţa. Aţi văzut şi câte oraşe martir au apărut în ultima perioadă. În aceste oraşe există aşa-zişi revoluţionari care au cerut şi au primit certificate, cu beneficiile aferente, pentru că în Decembrie 1989 au intrat în biroul primarului şi s-au aşezat pe scaunul lui”.

Acum un an, după ce două proiecte legislative legate de de­clararea Constanţei şi a Cra­io­vei oraşe-martir au fost adopta­te de Parlament, forul legislativ a aprobat o nouă propunere pri­vind declararea Caransebeşului ca oraş-martir al Revoluţiei din Decembrie 1989, în expunerea de motive arătându-se că acolo au murit trei oameni.

Conform unor contabilizări făcute de către asociaţii de revoluţionari, situaţia pe oraşe-martir a revoluţionarilor este următoarea : Bucureşti – 6.496 de persoane, Timişoara – 2.790 de persoane,  Braşov – 1.389 de persoane, Constanţa – 1.298 de persoane, Sibiu – 687 de per­soane, Buzău – 576 de persoane, Cluj – 545 de persoane, Arad – 486 de persoane, Dâmboviţa – 480 de persoane, Prahova – 330 de persoane, Mureş – 343 de persoane, Brăila – 214 per­soa­ne şi Iaşi – 189 de persoane.

În total, împreună cu Cra­iova şi Caransebeşul – ultimele beneficiare ale acestui statut – sunt 15 oraşe-martir, în care sunt înregistraţi 15.823 de re­voluţionari, respectiv peste 61% din totalul revoluţionarilor care au dobândit certificatele şi tit­lurile conform legii 42/1990 republicată. În celelalte 29 de judeţe în care nu sunt oraşe-martir sunt înregistrate 12.063 de persoane.