Teatrul German de Stat Timișoara va fi gazda primuli spectacol despre Holocaustul romilor, o producție a Teatrului Rom Giuvlipen, în parteneriat cu Teatrul Evreiesc de Stat, din București.

Spectacolul Frica neagră, de Valerică Stănescu, în regia lui Mihai Lukacs va fi prezentat vineri, 9 noiembrie, la ora 19,30, spectacolul fiind jucat în limba română. După spectacol va fi organizată o discuție, moderată de Oana Nestian-Sandu, coordonatoare de proiecte la Institutul Intercultural Timisoara și director al Programului International la Institutul „Olga Lengyel”, din New York

O producție bilingvă română – romani (traducere în română), adaptare liberă după romanul Cu moartea-n ochi, al scriitorului şi supraviețuitorului rom, Valerică Stănescu, în regia artistică a lui Mihai Lukacs, spectacolul îi are în distribuție pe Zita Moldovan, Mihaela Drăgan, Claudiu Dumitru, Ninel Petrache și Mircea Dragoman. Scenografia şi costumele aparţin Iuliei Toma, mișcarea scenică, lui Paul Dunca, iar dramaturgia, Mihaelei Drăgan.

Spectacolul reconstituie – în continuarea proiectului Teatrul rom nu e nomad!, realizat în 2017 cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național – un episod emblematic, puțin cunoscut şi discutat, din timpul regimului Antonescu.

Pornind pe urmele unei trupe rome de teatru ambulant din România anilor 1940, Kali Traš spune, poate, cea mai dureroasă şi importantă poveste a comunității rome: Holocaustul romilor. Pe măsură ce înaintăm în poveste, aflăm ce întorsătură iau viețile celor patru protagonişti: Leanca, Şopârla, Franț şi Diloda, când află că vor fi deportați în Transnistria, unde nu ştiu ce îi aşteaptă.

„Kali traš” (în traducere, frica neagră), spune actrița Mihaela Drăgan, este una din denumirile date de romi Holocaustului, subiect aproape uitat în conştiința noastră comună: „României i-a luat mult timp – abia în anul 2004 – să recunoască genocidul romilor, de aceea există atât de puține reprezentări în artă, în media sau în discursul public despre deportările romilor în Transnistria.”

Mihaela Drăgan mai spune că în spectacol sunt folosite toate resursele artistice, pasiunea, dar și furia și durerea, pentru a reda o istorie atât de întunecată: „Cu «Kali Traš» ne dorim mai mult decât o simplă prezentare a trecutului. Vrem un spectacol care să rămână în mințile și sufletul oamenilor, mult timp de acum încolo. Deşi dureros, facem acum un apel la memorie, pentru a răspunde la situațiile contemporane în lumina experiențelor trecute. Înlocuim amnezia confortabilă emoțional cu răspunsuri complexe din istoria noastră recentă.”