Pentru conducerea SIE este de ales între un individ care pare să fi trecut prin studii de securitate şi intelligence asemenea gâştei prin apă şi un expert contabil, propulsat în apropierea serviciilor de informaţii sau în postura de a le ţine în corzi doar pentru că este apropiatul şefului de partid. 

Se analizează intens în spaţiul public, în ultimele zile, decizia preşedintelui Klaus Iohannis de a-l numi la şefia Serviciului de Informaţii Externe pe Gabriel Vlase. Se construiesc scenarii care au generat această mişcare neaşteptată din partea şefului statului. Se analizează jocul politic şi posibilele efecte pe care această numire le-ar putea avea şi în privinţa subiectelor fierbinţi de pe agenda politică (respectiv revocarea de către preşedinte a Laurei Codruţa Kovesi de la conducerea DNA şi suspendarea şefului statului), şi a PSD. La fel, se analizează relaţiile intra şi interpartinice între actorii implicaţi în acest joc.

Problema mi se pare că este alta. Anume, aceea că pentru şefia SIE este de ales între un individ care pare să fi trecut prin studii de securitate şi intelligence asemenea gâştei prin apă, Gabriel Vlase, şi un expert contabil, propulsat în apropierea serviciilor de informaţii sau în postura de a le ţine în corzi doar pentru că este apropiatul şefului de partid, Claudiu Manda. Adică, între un om, prin a cărui numire se încearcă nişte mutări pe scena politică doar pentru ţinerea în şah a adversarului politic – de o agresivitate care pare să nu mai aibă niciun fel de stavile –, şi un om prin intermediul căruia adversarul invocat anterior face jocuri personale sau de grup.

Gabriel Vlase, alegerea preşedintelui Klaus Iohannis pentru şefia SIE, a fost propulsat în politică de Viorel Hrebenciuc, a devenit apoi un apropiat al grupării din jurul lui Mihai Tudose, iar după căderea în dizgraţie şi înlăturarea fostului premier, a ajuns un apropiat al Liviu Dragnea, fiind ales vicepreședinte al PSD la congresul din 10 martie, un scrutin cu final previzibil, pentru reconfirmarea puterii în partid a lui Liviu Dragnea.

Problema este că dl Vlase şi-a obţinut prin fraudă, se pare, cel mai important titlu în studii de securitate, acela de doctor în Ştiinţe Militare şi Informaţii. Potrivit Newsweek, teza de doctorat a acestuia, Studiu cu privire la o strategie de securitate modernă pentru Europa, susţinută 2010, la Academia Naţională de Informaţii a SRI – teză coordonată de Constantin Onișor, cel care, în acelaşi an, i-a coordonat şi lucrarea de doctorat (plagiată) fostului premier Mihai Tudose – este plagiată. Acuzaţie pe care dl Vlase nici nu o neagă: „Nu neg, dar în 99% din cazuri am o construcţie cinstită care s-a răsfrânt asupra activităţi mele.” Iar acest aspect nu e singurul cu semne de întrebare din CV-ul d-lui Vlase. Acesta se prezintă ca autor al volumului Provocări strategice, apărut la Editura RAO, în 2007, adică nu menţionează că volumul ar fi în co-autorat. Aceasta este, însă, o carte care, pe site-ul editurii Rao nu există. Nu e de găsit nici în catalogul Bibliotecii Naţionale a României. Titlul apare înregistrat la Biblioteca Naţională a României dar numai la nivel de intenţie, în Catalogul cărţilor în curs de apariţie, şi nu în 2007, ci în 2008, şi nu scrisă de Gabriel Vlase ci de Mihai Tudose, în coautorat cu Gabriel Vlase şi Constantin Onişor, coordonatorul lor de doctorat. O situaţie asemănătoare celei în care se află fostul premier Sorin Grindeanu, în cazul lui două dintre cele trei cărţi pe care declară că le-a scris fiind de negăsit.

Claudiu Manda, opţiunea lui Liviu Dragnea la şefia SIE şi numirea pe care ar face-o Călin Popescu Tăriceanu, în cazul suspendării lui Klaus Iohannis – potrivit unor informaţii vehiculate în presă –, este expert contabil, fiind absolvent de Științe Economice. Dar este un apropiat al liderului PSD, calitate care l-a recomandat pentru şefia Comisiei de Control al SRI şi, de câteva săptămâni, pentru cea a Comisiei speciale pentru modificarea legilor siguranței naționale, care nu face decât să dubleze atribuțiile comisiilor permanente de profil. Ca o paranteză, decizia înființării acestei comisii, care va hotârî, pe termen lung, soarta întregii arhitecturi de securitate a statului, cu implicații inclusiv în raport cu partenerii strategici ai țării, nici măcar nu a fost adusă la cunoștința șefului statului, care e președintele CSAT, adică autoritatea investită de Constituţie să organizeze şi să coordoneze unitar activităţile ce privesc apărarea ţării şi siguranţa naţională. În plus, de la prima ședință a comisiei presei i-a fost interzis accesul. Și multe se anunță la fel, dl. Manda spunând că acestea vor fi publice „de regulă”. Pentru culoare, un dialog cu Claudiu Manda, o discuţie divergentă se poate încheia în această notă: „Băga-ți-aș p… în mă-ta! (…) Marș! Sunt dispus să cobor nivelul discuției până acolo jos, la tine!”.

Ce-l recomandă pe dl Manda să ocupe aceste funcţii şi, mai mult, l-ar face dezirabil, în viziunea unora, pentru şefia SIE? Cum aminteam, apropierea de şeful său de partid, Liviu Dragnea. Că a trecut și pe la Colegiul Național de Apărare și Colegiul Național de Informații – unde a urmat, probabil, cursuri de două-trei luni, dacă le-a urmat cu seriozitate, nu după modelul lui Eugen Teodorovici –, nu sunt detalii care să îi certifice d-lui Manda o minimă pregătire nici pentru a se aventura în legiferarea domeniului securității naționale, nici în coordonarea unei acțiuni de o asemenea anvergură, adică modificarea legilor siguranței naționale, nici pentru conducerea unui serviciu de informaţii.

Din numirea unuia sau a altuia poate câştiga fie preşedintele Klaus Iohannis, fie Liviu Dragnea şi o parte a camarilei sale politice. Ceea ce pare cert este că SIE nu ar avea de câştigat, indiferent care dintre cei doi ar ajunge la conducerea instituţiei.

Articol publicat şi în Puterea a Cincea.