Conform unui raport al Inspecţiei Sociale din subordinea Ministerului Muncii, situaţia copiilor cu părinţii plecaţi în străinătate continuă să le dea de furcă autorităţilor. Acestea au doar o viziune parţială a fenomenului pentru că, în Timiş, la fel ca în alte judeţene marcate de această problemă, statisticile oficiale cuprind doar o parte dintre minorii lăsaţi de părinţi pe la rude sau prin vecini.

O problemă veche, fără soluţii

Într-un raport destul de stufos al Inspecţiei Sociale, Ministerul Muncii lasă de înţeles că, deşi problema nu este nouă, continuă să rămână destul de puţine soluţii viabile pentru gestionarea corespunzătoare a categoriei copiilor lăsaţi de părinţii plecaţi la muncă în străinătate în grija unor rude sau chiar a unor vecini.

Conform raportului, încă din anul 2008, România se confruntă cu migraţia unui număr din ce în ce mai mare de părinţi către ţările cu o economie mai dezvoltată, copiii rămânând în ţară în îngrijirea altor persoane, pe perioade variabile de timp.24

„Fenomenul migraţiei părinţilor la muncă în străinătate neînsoţiţi de copii lor produce: efecte juridice în ceea ce priveşte încălcarea drepturilor fundamentale ale copiilor; efecte psihologice (durere, anxietate, depresie, singurătate care poate determina, în cazuri extreme, tentativa de suicid; efecte sociale (devianţă şcolară, delicvenţă juvenilă), precum şi alte urmări negative în societate. Toate aceste efecte negative pe care plecarea la muncă în străinătate le produce asupra copiilor care rămân în ţară nu fac decât să îmbrace forma unui abuz asupra copilului, producând astfel modificări grave în structura personalităţii copilului, cu consecinţe grave în viitor”, se arată în acelaşi document.

10% dintre copii cu părinţi plecaţi în străinătate sunt din zona de vest

Conform raportului, în zona de vest a ţării sunt în momentul de faţă aproximativ 10% din numărul naţional de copii lăsaţi în ţară de părinţii plecaţi să lucreze în străinătate.

Intervanţia statului, susţine Ministerul Muncii este complementară, şi „autorităţilor publice locale cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului le revine obligaţia de a sprijini părinţii, sau, după caz, reprezentantul legal al copilului, dezvoltând şi asigurând în acest scop servicii diversificate, accesibile şi de calitate, corespunzătoare nevoilor copilului.”

Raportul Inspecţiei Muncii mai evidenţiază că unităţile de asistenţă socială din cadrul Primăriilor implementează cu dificultate prevederile legii, din cauza lipsei specialiştilor în domeniul protecţiei copilului, iar în cele mai multe Primării este lacunară cunoaşterea drepturilor copilului.

Timişul este nominalizat cu Primării la care nici chiar cel cu competenţe directe nu au habar câţi copii dintre cei cu părinţi plecaţi în străinătate sunt în situaţii de risc.

„S-a constat faptul că în cazul a opt Primării: Teaca (jud. Bistriţa Năsăud); Feldioara (jud. Braşov), Băneasa, Cernavodă (jud. Constanţa), Floreşti Stoeneşti (jud. Giurgiu); Remetea Chioarului (jud. Maramureş); Siliştea Gumeşti (jud. Teleorman); Ghiroda (jud. Timiş) nu se cunoaşte numărul real al copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, o mare parte a cazurilor fiind identificate de către inspectorii sociali pe parcursul controlului prin identificarea părinţilor care au solicitat alocaţia de stat în state membre UE”, se arată în documentul Inspecţiei Sociale.

Ghiroda este însă, probabil, doar un caz aleatoriu, pentru că a avut ghinionul să fie cuprinsă în eşantionul de control. De fapt, numărul Primăriilor din vestul ţării în aceeaşi situaţie probabil că este mult mai mare. La fel cum Deta, o altă Primărie ghinionistă cuprinsă în eşantionul de control este nominalizată ca fiind printre primăriile care nu au sesizat cazuri la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi pentru Protecţia Copilului în vederea instituirii unei măsuri de protecţie. Cu siguranţă nu este singura.

Criză de personal de asistenţă socială

La Timişoara, de pildă, compartimentul de Asistenţă Socială al Primăriei a identificat anul trecut nouă cazuri de copii cu părinţi care sunt plecaţi la lucru în străinătate, făcând 38 de  monitorizări de cazuri de copii ai căror părinţi sunt plecaţi la lucru în străinătate. Or nu este greu de presupus că, la dimensiunile Timişoarei, şi la populaţia aferentă, cazurile sunt de fapt mult mai multe.

În mod normal, pe acest segment Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului are competenţe şi activităţi directe. Din păcate, şi aici există problema lipsei personalului de specialitate. „Ne confruntăm cu o criză de personal în sistem, şi s-au instituit şi reguli prin care să nu se mai angajeze. Situaţia cea mai grea e la centrele de plasament, dar sunt şi alte segmente afectate serios de lipsa personalului de specialitate, respectiv asistenţi sociali şi psihologi. Şi nu poţi lucra aşa cum trebuie cu oameni care fac pe asistenţii sociali”, spune Adrian Marcu, liderul Sindicatului Pro Asistenţa Socială Timiş.