Drama copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate

Depsresie copii 2Neputința de a le asigura copiilor un trai mai bun din veniturile obținute în țară le poartă multor părinți pașii înspre Occident. Un spholog explică ce se întâmplă în absența lor, cu copiii rămași acasă. Şi care pot fi consecințele absenței îndelungate din viața copiilor a părinților acestora, în perioada lor de formare.

 

Aproape 80.000 de copii au părinți plecați la muncă în străinătate

Direcția pentru Protecția Copilului anunţă că, la finalul anului 2012, la nivel naţional, erau înregistraţi în evidenţele autorităţilor 79.901 copii cu părinţi plecaţi la muncă în afara României. Dintre aceștia, 41% erau complet lipsiți de grija părintească. 22.993 aveau ambii părinți plecați la muncă, în vreme ce 9.991 proveneau din familii în care părintele unic susținător era plecat.

Referindu-se la consecințele unei astfel de stări de fapt, psihologul Maria Verdi, director al Centrului ReCreation Life, avertizează că fenomenul în sine poate genera efecte năucitoare, ce pot afecta în mod decisiv viața emoțională a unui copil. Printre acestea, depresia – care poate conduce, în unele cazuri, chiar la sinucideri – scăderea performanțelor școlare şi de abandonul școlar.

Potrivit aprecierii psihologului citat, absența unuia sau a ambilor părinți din preajma copiilor, în perioada de formare a acestora, produce consecințe pe termen lung, al căror impact afectează în mod decisiv evoluția copilului. Și aceasta întrucât, în pofida faptului că noțiunea pare să fi devenit ușor anacronică și perimată, familia rămâne, totuși, celula de bază a societății. “Suntem contemporanii expansiunii, cunoașterii, noului. În perioada în care avem de toate, inclusiv multe libertăți, a da naștere și a crește un copil în țara noastră a devenit un lux. Deficitul locurilor de muncă și veniturile câștigate în propria țară fac ca tot mai mulți români să aleagă calea pribegiei. Este mult mai ușor de obținut un job în străinătate decât în țară, mult mai bine plătit. Deși totul pare gratuit, să ai un copil, să-l crești, să-i cumperi rechizite, uniformă școlară, să-i asiguri alimentația corectă, sănătatea, să-l întreții în facultate, presupune sacrificii din partea părinților. În familiile cu doi – trei copiii, costurile depășesc posibilitățile finaciare ale părinților”, explică Maria Verdi.

Exigențe financiare mai mari, impuse părinților de viața în mediul urban

Neajunsurilor de natură economică li se adaugă, în unele situații, și factori ce izvorăsc dintr-o prea puțin bine chibzuită gestionare a standardelor de viață. Astfel de situații apar mai frecvent în mediul urban, acolo unde presiunea născută dintr-o nevoie a părinților de a se plia unor standarde sau tendințe, generează, adesea, cheltuieli foarte mari. De aceea, opinează psihologul, este mult mai dificil în mediul urban, unde cei mici iau contact foarte de timpuriu cu tehnologia avansată, iar pregătirea temelor, materialele necesare, meditațiile suplimentare cresc cu mult cheltuielile familiei. La toate acestea se adaugă și telefonul mobil modern, tableta, calculatorul, cărțile, caietele speciale, vestimentația de firmă, zilele de naștere sărbătorite în diverse localuri. “Ce face părintele în această situație? Credite, iar atunci când datoriile devin prea mari, pleacă să muncească în străinătate. Când pleacă unul dintre părinți, copilul este parțial afectat, când pleacă și mama și tata, copilul trăiește abandonul”, atenționează psihologul.

Impactul emoțional al plecării părinților, perceput diferit, în funcție de vârsta copiilor

Depresie copiiPsihologul mai spune că vârsta copilului este, de asemenea, un aspect foarte important în ceea ce privește impactul pe care îl poate produce asupra sa absența pe o perioadă mai îndelungată a unuia dintre părinți. Lipsa mamei îl destabilizează, iar lipsa tatălui îi creează insecuritate.

“La vârste fragede, nevoile copilului sunt puține, dar foarte importante. Se bucură pentru jucărie, pentru dulcele adus, dar va avea o mare carență afectivă. El are nevoie de părinți, de familie. Siguranța, iubirea și prezența părinților construiesc atașamentul securizant pentru copilul și viitorul adult”, explică psihologul Maria Verdi.

În etapa următoare, cea a vârstei preșcolare și școlare, copilul nu poate procesa încă informațiile legate de situația financiară dificilă prin care trec părinții. De aceea, mai spune psihologul, nu este indicat să li se vorbească celor mici despre datorii, despre sacrificii, despre volumul de muncă epuizant sau despre lupta de zi cu zi pentru a asigura familiei veniturile necesare subzistenței: „Vorbind și implicând copilul în responsabilitățile adultului nu facem decât să stresăm și să aducem nesiguranța în viața lui. Creștem riscul anxietății lui”.

În etapa adolescenței, lipsa părinților atrage după sine o lipsă a reperelor. Care nu poate suplini acoperirea, de la distanță, de către părinții absenți, a nevoilor financiare. Și aceasta întrucât, atenționează psihologul, adolescența vine cu un întreg arsenal de schimbări fiziologice, hormonale și emoționale care, dacă nu sunt gestionate corect, pot duce la instalarea unor stări conflictuale interioare.  “Comunicarea pe Skype nu aduce liniștirea, hrana și siguranța copilului. Adolescentul are nevoie de părinți alături de el. Este perioada în care este necesară supravegherea dezvoltării lui. Îi redăm încet libertatea, ieșirea în lume se face în ritmul propriu fiecărui copil. Aflat în etapa a doua a scenariului de viață, tot ce intră nou în viața lui îl poate ajuta sau perturba pe o perioadă mare de timp. Este supus noilor tentații specifice vârstei, poate căpăta dependențe nesănătoase. Unii adolescenți nu se plac așa cum sunt, au stima de sine scăzută, se izolează. Alții renunță la studii. Sunt și adolescenți care preiau toate sarcinile administrative în lipsa părinților. Aceștia se maturizează timpuriu, sunt cei care au în grijă bunici bolnavi, gospodăria. Sunt copiii fără copilărie”, atenționează Maria Verdi.

Psihoterapeutul, un ajutor necesar pentru restabilirea relației afective de care are nevoie copilul

În astfel de condiții, este de părere psihologul, este necesară intervenția unui specialist psihoterapeut, care poate contribui la crearea sau restabilirea relației de care are nevoie copilul: “Este o relație terapeutică care se dezvoltă cu multă atenție, implicare, afectivitate, prezență din partea psihoterapeutului. Construim în realitatea copilului, indiferent cu ce realitate vine el la această întâlnire. Indiferent ce aduce în cabinet, totul este important și prețios. Totul vorbește despre el, despre nevoile și trăirile lui. Psihologul știe că orice părinte își iubește copilul. Nu este surprins dacă un copil devine mânios, nemulțumit de părinții lui. El este acolo să refacă relația copilului cu sinele lui, cu familia, cu societatea”.

Psihologul mai spune că implicarea copilului care trece prin astfel de situații în grupuri de dezvoltare personală este la fel de necesară și în cazul în care se manifestă normal, dar și atunci când începe să se izoleze sau când devine anxios: “Are nevoie de acceptare, de înțelegere, de socializare, de prieteni. În cadrul grupurilor de dezvoltare, copilul își recapătă încrederea în el, devine spontan, înțelegător, prietenos, își descoperă abilitățile, devine creativ. Începe să se conecteze cu el, cu cei din jur. Descoperă mereu ceva nou, la el, la cei din jur”.

„Ceea ce sădim în mintea lor, aceea vom culege”

Maria VerdiConsecințele pe care le poate determina absența părinților din viața copiilor, în perioada de furtună interioară pe care o presupune evoluția lor dinspre copilărie înspre adolescență, ar trebui să îndemne și la un motiv de cumpănire, anterior luării unei decizii, recomandă psihologul. Și aceasta întrucât este extrem de important de evaluat cu luciditate care pot fi câștigurile și care pot fi pierderile în cazul adoptării, de către un părinte sau de către ambii părinți, a deciziei de a pleca să muncească în străinătate.

Păstrarea legăturii afective cu cei dragi, comunicarea cu ei, susținerea totală (în plan fizic, psihic, emoțional, spiritual) sunt vitale și celor plecați, în egală măsură celor rămași aici. Copilul rămas cu un singur părinte în țară sau cu tutori are nevoie să știe că este important, că este iubit, are nevoie să fie înțeles, nu doar controlat. Are nevoie de timp petrecut cu părinții. Păstrați legătura și hrăniți relația cu ei nu doar cu bani și lucruri materiale. Concediile sau revenirile transformați-le în sărbătoare. Asigurați-l pe copilul vostru că lipsiți doar o perioadă, că sunteți alături de el, că munciți pentru ca el să aibă un viitor mai bun”, recomandă psihologul. Subliniind că este important să îi fie comunicat copilului, încă de la o vârstă foarte fragedă, că absența din viața sa a unui părinte sau a ambilor părinți nu înseamnă că este abandonat sau respins. “Un copil preferă să petreceți mai mult timp cu el, un timp de mai bună calitate, decât să-i oferiți lucruri valoroase material. Sunt urmașii noștri, tot ce sădim în mintea lor, acel aspect vom culege. Noi, părinții, suntem primele lor modele”, atenționează psihologul.

Care este de părere și că exodul masiv în căutarea unor locuri de muncă mai bine retribuite are impact atât în planul sensibilități copilului, cât și într-un plan mai vast, ce vizează construirea unei conștiințe identitare și a ideii de apartenență la familie, dar și la societate în ansamblul ei: „Dacă plecăm din această țară în număr cât mai mare, cine va construi aici? Cum schimbăm ceva aici dacă muncim afară? Ce facem cu rădăcinile familiei, societății românești? Ce rădăcini, ce tradiție, ce egregor predăm tinerei generații?”.

DGASPC Timiș, o instituție dificil de contactat…

Contactat telefonic pentru a ne comunica datele din evidențele oficiale referitoare la numărul de copii din Timiş, ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate, și informații despre eventualele cazuri speciale, purtătorul de cuvânt al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Timiș, Smaranda Marcu, ne-a solicitat să revenim telefonic în cursul săptămânii viitoare, pentru că săptămâna aceasta se află în concediu.

Alternativa pe care ne-a indicat-o a fost aceea de a adresa în scris întrebările pe adresa de mail a DGASPC Timiş. Sau să căutăm să o contactăm telefonic, pe numărul de fix al instituției, pe Sorina Bucurescu. Apelurilor noastre repetate la DGASPC Timiș, pe numerele de telefon indicate pe pagina de internet a instituției, nu le-a răspuns, însă, nimeni.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

Jurnalist Timpolis