Pentru a da un impuls agriculturii locale şi a elimina dominaţia intermediarilor, Consiliul Judeţean Timiş intenţionează să resusciteze fostele centre de colectare de legume şi fructe. Înainte de 1989, acestea asigurau preluarea fructelor şi a legumelor direct de la producători.

O iniţiativă inedită

Consiliul Judeţean Timiş a aprobat, zilele trecute, „Analiza si strategia privind sectorul de legume si fructe la nivelul judeţului Timiş”, care este o fază aferentă unui proiect pilot de înfiinţare de Centre de colectare legume – fructe în Timiş.

În argumentaţie se arată că, deşi Timişul este recunoscut ca un mare şi tradiţional producător de legume şi fructe, „o problemă acută, care apasă pe umerii producătorilor agricoli de legume şi fructe la această oră, o constituie lipsa spaţiilor de depozitare, păstrare, sortare, etichetare, transport, a acestor produse şi totodată posibilităţile de valorificare în condiţii avantajoase”.

Ca atare, se intenţionează crearea unui sistem de marketing şi distribuţie pentru producţia de legume şi fructe, cu reactivarea centrelor de colectare existente înainte de 1989.

Se doreşte construirea unor centre de colectare sau depozite cu atmosferă controlată în bazinele legumicole Gottlob – Lovrin – Tomnatic, respectiv Belinţ – Lugoj – Traian Vuia, precum şi bazinele legumicole din microzonele Jimbolia – Checea – Sânmihaiu Român şi Ciacova – Giera – Gătaia, fără să fie uitat sectorul pomicol, unde zonele de referinţă, cuprind bazinele pomicole de tradiţie: zona de vest (Sânnicolau Mare – Periam – Jimbolia), zona de Nord – Vest (Giarmata – Pişchia – Maşloc –  Remetea Mică, zona de Nord – Est (Topolovăţ – Hisiaş – Ghizela – Făget) şi zona de sud – est (Lugoj – Buziaş – Niţchidorf – Buziaş şi Victor Vlad Delamarina).

Profesorul universitar Alexandru Moisuc, fost rector al Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară “Banatul”, din Timişoara, vede această iniţiativa ca pe o idee foarte bună. „Omul este ocupat cu producţia în sine, şi nu mai are timp de marketing, de strategii de vânzare. Din această situaţie au de câştigat intermediarii, care însă ar fi eliminaţi din schemă odată cu înfiinţarea acestor centre de colectare”, spune Alexandru Moisuc. Adăugând că acesta este un model care se practică în multe state europene, cum e Belgia, de pildă, „unde producătorii de zmeură sunt strânşi la o date fixe, în zone de organizare a licitaţiilor, iar americanii cumpără avioane întregi de zmeură prin acest sistem”. În acest fel, mai spune el, producătorul câştigă timp şi bani, prin obţinerea unor preţuri mai bune. De câştigat are şi consumatorul, care are preţuri mai mici, prin eliminarea adaosului intermediarilor.

„Reînfiinţarea acestor centre de colectare de legume şi fructe ar fi un lucru nemaipomenit. Suntem un centru legumicol puternic, ar fi zone cum ar fi Belinţ sau Lovrin de unde ar putea pleca tiruri întregi de legume spre export, în Germania, de pildă, şi ar rămâne suficient şi pentru piaţa internă”, spune la rândul său inginerul agronom Viorel Solomie.

Regrete tardive

Ministerul Agriculturii, prin reprezentanţii săi, recunoaşte acum, tardiv, că a fost o imensă greşeală înstrăinarea şi închiderea marilor fabrici de conserve de legume şi fructe din ţară. Existenţa acestor unităţi ar fi stimulat agricultura, prin contracte ferme, ar fi rezolvat cazurile de supra-producţie din ultimii ani, care au dus la aruncarea a tone de legume şi fructe şi, nu în ultimul rând, ar fi adus bani frumoşi la buget din export.

O resuscitare a acestor unităţi este însă imposibilă acum pentru că, la fel ca în cazul unităţii timişorene Fructus, ele nu mai există fizic.

Sindicaliştii din confederaţiile la care a fost afiliat fostul sindicat din Fructus spun că au asistat neputincioşi la moartea unei întreprinderi foarte importante pentru agricultura Timişului şi că au făcut demersuri repetate pentru a arăta ciudăţeniile din procesul de privatizare al întreprinderii. Fără, însă, să fie luaţi în seamă nici de Ministerul Agriculturii, nici de autorităţile locale.