Retrocedările în natură, decise în cazul unor instituţii medicale din Timişoara, continuă să scoată lunar sume considerabile din bugetul local. Cumulate, cu acestea putea demara dacă nu construcţia, măcar amenajarea unui nou corp de spital într-o locaţie deţinută de Municipalitate.

O situaţie lămuritoare, în lucru

Ancheta cu privire la modalitatea dubioasă de retrocedare şi cumpărare a unor imobile din zona centrală a Timişoarei, începută în ultimii doi ani, ar putea analiza felul în care a fost posibil ca, prin decizia unor instanţe locale, clădiri de interes public maxim, cum sunt şcolile şi spitalele, să fie retrocedate în natură moştenitorilor sau delegaţilor proprietarilor interbelici, apăruţi brusc după anul 2000.

„În perioada interbelică, în centrul Timişoarei, pe lângă sediile de instituţii, în imobile cu valoare istorică, imobile care acum nu sunt întreţinute corespunzător, stătea lumea bună a oraşului, medici, profesori universitari, ingineri, arhitecţi. Trebuia să fii cineva ca să locuieşti acolo”, spune istoricul timişorean Vasile Dudaş.

„Nu ştiu în ce măsură ancheta va mai putea repara ceva, ţinând cont de perioada de prescripţie şi de principiul vânzătorului de bună credinţă, care este invocat în cazul imobilelor care au fost vândute succesiv. Cred că, oricum, ar trebui finalizată această anchetă, pentru a se stabili vinovăţiile”, spune avocatul timişorean Carmen Obârşanu.

Cert este că în momentul de faţă, după ce i s-au repartizat spre preluare toate secţiile Spitalului Municipal, Primăria Timişoara a demarat demersurile necesare pentru realizarea unei situaţii lămuritoare în ceea ce priveşte statutul clădirilor retrocedate în care funcţionează compartimentele de specialitate ale instituţiei medicale din subordine.

„S-a creat în proporţie de 90% o bază de date care cuprinde informaţii cu privire la fiecare unitate sanitară privind structura acestora, precum şi date despre imobilele în care funcţionează spitale (situaţia juridică, caracteristici tehnice, regim de înălţime, suprafeţe construcţii, suprafeţe teren aferent, activitatea medicală desfăşurată etc.) şi întocmirea unor dosare cu documente pe fiecare imobil. S-au cules date aflate în evidenţa altor direcţii din instituţie şi s-au întocmit documentaţii ample care au fost centralizate în format electronic”, spun reprezentanţii Serviciului Terenuri şi Clădiri din cadrul Primăriei Timişoara.

Chirii fabuloase pentru spitalele timişorene

În momentul de faţă, lunar sume considerabile pleacă de la bugetul local pentru chiria spitalelor pe care instanţele competente au considerat de cuviinţă să le retrocedeze ca atare, deşi exista varianta despăgubirilor prin ANRP şi Fondul „Proprietatea”.

Pentru închirierea imobilului de pe bulevardul Revoluţiei 1989 nr. 12, în care funcţionează Clinica de Cardiologie – ASCAR din cadrul Spitalului Clinic Municipal de Urgenţă Timişoara, se plăteşte o chirie de 21.000 de lei/lună.

Pentru închirierea etajului I al imobilului, de pe strada Alexandru Odobescu nr. 1, cu suprafaţa construită de 320 de metri pătraţi, în care funcţionează Clinica de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Municipal, se plăteşte o chirie de 3,6 euro/mp/lună. Adică, în jur de 5.200 de lei/lună. La aceeaşi clinică pentru imobilul de pe bulevardul 16 Decembrie 1989, cu suprafaţa construită desfăşurată de 2129,50 mp şi teren construit şi neconstruit în suprafaţă de 797,00 metri pătraţi Primăria, plăteşte o chirie de 5100 de euro pe lună. Adică, apropae 23.000 de lei lunar.

Cumulat, cu aceşti bani s-ar putea face măcar demersuri pentru amenajarea, pe rând, a câte unui imobil din spaţiile deţinute de Primărie, în care să se mute secţiile chiriaşe.

„Spitalul fantomă” continuă să se degradeze

În condiţiile în care Primăria plăteşte aceste chirii mari pentru secţiile Spitalului Municipal, imobilul de pe Calea Torontalului unde urma să funcţioneze noul Spital Municipal Timişoara continuă să rămână gol, „conservarea” sa însemnând de fapt degradare.

Aici încă se vorbeşte despre posibilitatea construcţiei viitorului Institut Regional de Oncologie de la Timişoara.

Dacă s-ar fi dorit, investiţia ar fi putut demara de mult, pentru că în 2008 a apărut ideea înfiinţării unei astfel de structuri spitaliceşti, iar în mai 2009 era deja aprobată trecerea construcţiei în domeniul public al Statului Român şi administrarea Ministerului Sănătăţii. Deşi s-a dat o hotărâre de Consiliu Local în acest sens, Primăria Timişoara nu a făcut protocolul de predare-primire cu Direcţia de Sănătate Publică Timiş, ca reprezentant al Ministerului Sănătăţii, decât în noiembrie 2011, după un scandal de proporţii şi o presiune mediatică pe măsură. Problema care a îngheţat proiectul este legată de nişte geamuri termopan şi calorifere, în valoare de aproximativ 300.000 de euro, care au dispărut din subsolul clădirii aflate în conservare, după ce fuseseră lăsate în custodia firmei Italrom Construcţii. Această societate, intrată între timp în insolvenţă, s-a ocupat de construcţia imobilului până în anul 2000, când au fost sistate definitiv lucrările la ceea ce urma să devină viitorul Spital Municipal. Dispariţia materialelor de construcţii a ieşit la iveală abia în 2010. Ceea ce a urmat a fost un război instituţional între Primăria Timişoara şi Direcţia de Sănătate Publică, fiecare motivându-şi cu propriile argumente poziţia legată de asumarea acelei lipse pe inventar.

În 2014, după 13 ani deci, Primăria, probabil într-un demers birocratic şi fără speranţă, căuta, în justiţie, dreptatea şi termopanele.

Este, însă, greu de crezut că, în contextul în care firma care a realizat iniţiat construcţia este în insolvenţă, iar eventualele fapte penale s-au prescris, se va mai putea recupera ceva din paguba făcută Statului.

De altfel, în ultima perioadă au apărut mai multe informaţii potrivit cărora s-ar putea constata că ar fi mai ieftin să se construiască din temelii un nou imobil decât să se refacă clădirea existentă, pe motiv că multe elemente ale construcţiei s-au degradat din cauza conservării necorespunzătoare a construcţiei şi că reţeaua de canalizare e total compromisă, pentru refacerea ei fiind nevoie de investiţii extrem de mari.

„În urmă cu mai mulţi ani s-a încercat urnirea din loc a lucrărilor prin parteneriat public-privat. La un moment dat, s-a arătat a fi interesat un grup de investitori din Germania. Aceştia au venit la Timişoara şi, după ce au aflat condiţiile de asociere, au plecat şi nu s-au mai întors. Ba mai mult, experţii lor tehnici au declarat că, faţă de ceea ce se doreşte a fi noul spital, evident, cu dotări de ultimă oră, clădirea este total necorespunzătoare din toate punctele de vedere, inclusiv din cel al structurii de rezistenţă”, se declara în Camera Deputaţilor în urmă cu ceva timp.

Tot atunci se preciza că, până să fi ajuns la stadiul în care se află acum, pentru clădirea de pe Calea Torontalului s-au cheltuit în jurul a patru milioane de euro. “Dacă banii, care de vreo 15 ani zac îngropaţi, ar fi fost puşi deoparte în seifurile unei bănci, la cât s-ar fi ridicat numai dobânzile?”, se întreba fostul parlamentar Gheorghe David, care a făcut mai multe interpelări pe această temă.