Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist i s-a cerut oficial, prin intermediul mai multor cereri parlamentare, să verifice criteriile de acordare a statutului de oraşe martir, ţinând cont că în momentul de faţă numărul acestora se apropie de 20.

Lămuriri cerute oficial

Secretariatului de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist i s-a cerut, inclusiv prin intermediul unor solicitări oficiale făcute de parlamentari de Timiş, o verificare retroactivă a felului în care s-a acordat în ultimii ani statutul de localitate martir unor oraşe în cazul cărora nu prea există informaţii cu privire la incidente violente înainte de 22 Decembrie, şi, ca atare, lipsesc şi victimele.

„La nivelul organizaţiilor din municipiul Timişoara ce reprezintă interesele luptătorilor pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 se înregistrează o serie de nemulţumiri ce vizează includerea lor, în opinia lor în mod netransparent, a unor localităţi în categoria localităţilor în care au existat confruntări cu forţele de represiune în urma cărora au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute, până la fuga cuplului dictatorial”, se arată într-una din aceste interpelări transmise zilele trecute Secretariatului de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist. Acestuia i se cere să menţioneze „considerentele şi actele care au stat la baza emiterilor deciziilor prin care au fost declarat 17 localităţi drept localităţi cu persoane ucise, rănite sau reţinute până în 22 Decembrie 1989”.

În opinia unor reprezentanţi ai asociaţiilor de revoluţionari, titlul de oraş martir s-a acordat mult prea uşor în unele cazuri, şi fără o justificare şi o documentare minuţioasă. „Din punctul meu de vedere, nu este justificat un număr atât de mare de oraşe martir. În mod normal acest statut trebuia acordat în baza unor dosare cu acte justificative foarte clare, din care să rezulte că au existat morţi şi răniţi în revoluţie. În unele cazuri, acest statut s-a obţinut şi cu ajutorul unor documente care atestau că sunt cetăţeni din localităţile respective care au fost răniţi sau ucişi sau reţinuţi la Revoluţie, însă de fapt aceştia fuseseră plecaţi din localitatea respectivă, şi au fost împuşcaţi sau arestaţi la Timişoara sau Bucureşti. Să vă dau ca exemplu Aradul, de pildă, unde figurează ca arestaţi în revoluţie doi colegi de-ai mei de la asociaţie care sunt arădeni, dar au fost arestaţi la Timişoara. Unul era student la Timişoara, iar celălalt venise ocazional la Timişoara în decembrie 1989”, spune Virgil Hosu, preşedintele Asociaţiei Luptărilor din Timişoara Arestaţi la Revoluţie.

Un număr în creştere de localităţi cu victime la Revoluţie

Nu doar revoluţionarii, ci şi oraşele-martir s-au înmulţit vertiginos în ultimii ani. În prezent sunt 17 oraşe-martir, în care sunt înregistraţi peste 16.000 de revoluţionari, respectiv peste 61% din totalul revoluţionarilor care au dobândit certificatele şi titlurile conform Legii 42/1990 republicată. În celelalte 24 de judeţe în care nu sunt oraşe-martir sunt înregistrate ca revoluţionari 12.063 de persoane.