Avocatul Poporului ignoră, din nou, rolul, de jure, pe care îl joacă în păstrarea echilibrului puterilor în stat. După ce, în guvernarea Ponta, şi-a asumat rolul, de facto, de avocat personal al lui Victor Ponta şi al PSD, acum şi-l asumă pe cel de avocat al lui Dan Voiculescu şi al stipendiaţilor şi susţinătorilor săi.

După ce primul şi al doilea om în stat, Klaus Iohannis şi Călin Popescu Tăriceanu, au încercat, prin declaraţii publice, să împiedice ANAF să recupereze prejudiciul de 60 de milioane de euro într-un dosar de corupţie – punând practic instituţii ale statului să răspundă favorabil solicitărilor unui puşcăriaş de drept comun şi grupului său de interese – şi, deci, să obstrucţioneze punerea în aplicare a unei sentinţe judecătoreşti, după ce Senatul a dat undă verde la călcarea în picioare a atribuţiilor Guvernului şi ale Justiţiei, ştergând pe jos cu principiul separaţiei puterilor în stat, deci cu Constituţia, în scenă a intrat Avocatul Poporului.

Victor Ciorbea se arată deranjat nu de derapajele de care pomeneam –  nu a văzut nicio problemă nici în instigarea la obstrucţionarea justiţiei, nici în instigarea la încălcarea separaţiei puterilor în stat. Nu, el s-a sesizat din oficiu în legătură cu “posibila încălcare a art. 30 şi 31 din Constituţia României privind libertatea de exprimare şi dreptul la informaţie”. Afirmaţie prin care s-a cerut, de fapt, în corul stipendiaţilor şi susţinătorilor lui Dan Voiculescu. Prefăcându-se că nu ştie că ceea ce se întâmplă, zilele acestea, la Antena 3 nu este un atentat la libertatea presei, că e vorba doar despre respectarea legii. Despre urmarea unei notificări a ANAF, în scopul evacuării clădirii în care funcţionează Antena 3 – notificare care, în mod firesc, ar fi trebuit emisă la scurt timp după sentinţa definitivă care a impus-o, nu după aproape doi ani… Imobilul vizat de ANAF a fost confiscat şi trecut în proprietatea privată a Statului, printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă a Curţii de Apel Bucureşti, emisă în 8 august 2014, în Dosarul ICA. Sentinţă prin care fostul patron al Trustului Intact, Dan Voiculescu, a fost condamnat la zece ani de închisoare şi în care instanţa a dispus, în vederea recuperării prejudiciului de 60 de milioane de euro, confiscarea imobilului situat în şoseaua Bucureşti – Ploieşti, adică cel în care funcţionează Antena 3, şi a unei clădiri din strada Gârlei, unde are sediul holdingul Grivco, fondat de Dan Voiculescu şi cedat fiicelor sale.

Prin această luare de poziţie, Victor Ciorbea ignoră, din nou, rolul de jure pe care, ca Avocat al Poporului, este pus şi plătit să-l joace în păstrarea echilibrului puterilor în stat. Şi şi-l asumă pe cel de avocat al lui Dan Voiculescu şi al grupului său de interese. Asta, după ce, în guvernarea Ponta, şi-a asumat rolul, de facto, de avocat personal al lui Victor Ponta şi al PSD. Să ne amintim de câteva “pledoarii” de-ale sale. Făcute prin tăcere.

După câteva luni de la numire, la sfârşit de 2014 şi început de 2015, Avocat al Poporului Victor Ciorbea era acuzat la unison, de societatea civilă şi de Opoziţie, că, de la numirea în funcţie, nu a atacat nicio ordonanţă urgenţă a Guvernului contestată de Opoziţie şi de societatea civilă, deşi CCR invalidase, ulterior, câteva. De fapt, de la numirea în funcţie, în aprilie 2014, dl Ciorbea a dovedit o docilitate vecină cu slugărnicia faţă de Victor Ponta şi, implicit, de PSD.

La scurt timp după numire, a refuzat să atace la CCR OUG12/2014, referitoare la alegerile parţiale – deşi modificările la lege fuseseră aduse în primăvara acelui an, deci cu mai puţin de un an înaintea alegerilor – pentru că PSD, ale cărui drepturi le apără de fapt, se pregătea pentru două tururi de scrutin şi nu trebuia încurcat în planuri.

Aceeaşi atitudine a manifestat-o în iulie 2014, când Guvernul Ponta măcelărea, prin ordonanţă de urgenţă, Legea educaţiei, aducându-i, preelectoral, prevederi cu pronunţat iz populist, care vizau, printre altele, intrarea fără bacalaureat la facultate, organizarea de doctorate la fără frecvenţă ori posibilitatea ca şefii de administraţii locale şi judeţene să poată face parte din consiliile de administraţiei ale şcolilor pe care le finanţau.

Tot jocurile PSD şi ale lui Victor Ponta le-a făcut şi în toamna lui 2014. Când, întâi a tăcut în faţa OUG 55/2014, care dădea undă verde traseismulului politic, apoi, după un scandal public, s-a mulţumit să spună că sesizarea CCR pe această speţă „excedează” competenţa instituţiei pe care o conduce. Victor Ponta pregătea de prezidenţiale şi miza pe sprijinul cât mai multor aleşi locali…

În decembrie 2014, când Guvernul Ponta dădea o ordonanţă de urgenţă cu dedicaţie pentru doctorul dovedit plagiar Victor Ponta, modificând, din nou, Legea Educaţiei – pentru ca aceasta să le confere titularilor unui titlu de doctor dreptul să renunţe la el –, Avocatul Poporului tăcea din nou.

Era suficient să atace invocatul caracter de urgenţă al acestor ordonanţe. Niciuna dintre ele nu ar fi trecut “testul” articolului 115 din Constituţie care spune că Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă “numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora”. Or, unde a fost situaţia extraordinară în acest cazuri? În afară de cea de a satisface interesul lui Victor Ponta şi, in extenso, al PSD?

În ciuda acestor derapaje vădite, solicitarea de începere a demersurilor de revocare din funcţia de Avocat al Poporului a lui Victor Ciorbea, adresate de voci ale Opoziţiei Birourilor Permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, a rămas fără ecou. Chiar şi după publicarea Raportului MCV pe 2014, în care, alături de Parlament, în bătaia criticilor a ajuns şi Avocatul Poporului. Acuzat că, atunci când situaţia a impus-o, nu a atacat la CCR diverse ordonanţe de urgenţă, iar atunci când a făcut-o şi Guvernul a pierdut în faţa CCR, şi-a exprimat regretul faţă de această situaţie.

În vara lui 2012, când vârfurile noii puteri USL ticluiau lovitura de stat, majoritatea parlamentară s-a mobilizat şi, în şase ore – după ce, în aceeaşi zi, dăduse de pământ cu conducerea celor două Camere ale Parlamentului – a bifat toată procedura de revocare a Avocatului Poporului. Motivul invocat oficial pentru revocarea lui Gheorghe Iancu a fost pronunţarea lui asupra unor probleme, fără să fi fost sesizat. Asta, deşi Constituţia îi permite Avocatului Poporului să îşi exercite atribuţiile şi din oficiu. Neoficial, motivul revocării a fost înlesnirea loviturii de stat pe care capii nou instalatei Puteri o ticluiau. Se aşteptau ca Avocatul Poporului – o instituţie care poate sesiza CCR pe neconstituţionalitatea unor acte sau, din contră, poate închide ochii la derapaje neconstituţionale – să joace un rol-cheie în favoarea suspendării preşedintelui Traian Băsescu. 

Acum, că Avocatul Poporului Victor Ciorbea intră în rolul avocatului diavolului şi invocă mincinos, manipulator, texte din legea fundamentală, punând, de fapt, mai presus de lege, de Constituţie şi de stat de drept, interesele unui condamnat penal şi ale susţinătorilor săi, majoritatea parlamentară tace. Adânc şi sfidător.

Articol publicat şi în Puterea a Cincea şi pe Contributors.