În timp ce neconstituţionala imunitate pentru fapte de corupţie, de care abuzează parlamentarii, e tolerată, constituţionala imunitate pentru declaraţii politice, de care, de drept, beneficia şi fostul preşedinte Traian Băsescu, nu numai că e ignorată, dar e şi pusă sub urmărire penală.

După aproape opt luni de anchetă, procurorii de la Parchetul General nu numai că nu au găsit elemente în plus în dosarul în care fostul şef al statului, Traian Băsescu, este acuzat de şantaj, de către senatorul PSD Gabriela Firea, dar nu au identificat nici dovezi care să susţină încadrarea iniţială, cea de şantaj. Infracţiune definită de Noul Cod Penal ca fiind „constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul (…)” sau ca „ameninţare cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia”. Aşa că declaraţia fostului preşedinte Traian Băsescu la adresa Gabrielei Firea este considerată acum ca fiind ameninţare. Infracţiune inferioară, ca şi gravitate, şantajului, definită în Noul Cod Penal ca fiind „fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere”.

Chiar şi aşa, este greu de înţeles raţionamentul legal pentru care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a redeschis acest dosar – ca un detaliu de culoare, a făcut-o în 30 decembrie 2014, când, în general, în parchete se lucrează doar pe speţe de ultimă oră şi care nu suportă amânare. Dosar –  unul din cele 12 redeschise de Parchetul General pe numele lui Traian Băsescu – plecat de la o declaraţie făcută de fostul şef al statului, în aprilie 2014, la adresa d-nei Firea, membru al Comisiei de anchetă „Nana”, care cerceta situaţia terenurilor pe care familia Băsescu le are în comuna Nana: „Mai bine ar sta în banca ei şi s-ar ocupa de ce se întâmplă pe moşia soţului ei, unde e primar. Că s-ar putea să nu îl mai găsească într-o zi acasă, dacă nu e atentă. Înţeleg că în parohia lui se întâmplă destule lucruri rele”. O declaraţie pe care Gabriela Firea a catalogat-o drept şantaj şi a sesizat Parchetul General. Acesteia i-au ţinut, atunci, isonul 176 de parlamentari ai Puterii, printre care Victor Ponta, Valeriu Zgonea, Liviu Dragnea şi Ilie Sârbu, cu toţii semnând un denunţ de şantaj la adresa lui Traian Băsescu. Dl fost procuror Ponta chiar plusa, anunţând că a fost primul care a semnat plângerea penală.

Ce a urmat se ştie. Procurorii au pus în mişcare urmărirea penală pe numele d-lui Băsescu, suspendată ulterior pe motiv că preşedintele avea imunitate. D-na Firea nu a cedat şi a sesizat ÎCCJ, privind această decizie a procurorilor de suspendare a urmăririi penale. Cererea d-nei Firea a fostrespinsă, însă, de instanţa supremă ca inadmisibilă. În paralel a anunţat şi CCR. Care şi ea, în noiembrie 2014, a decis că suspendarea urmăririi penale a şefului statului, pe motive de imunitate, este constituţională. Cu toate acestea, după încheierea mandatului prezidenţial al lui Traian Băsescu, Parchetul General a redeschis dosarul. Cu spuneam, cu câteva ore înainte de Revelionul 2014.

De ce afirm că e greu de înţeles raţionamentul legal al redeschiderii acestui dosar şi al punerii în mişcare a urmăririi penale? Pentru că art. 84 din Constituţie spune clar: „Preşedintele României se bucură de imunitate. Prevederile articolului 72 alineatul (1) se aplică în mod corespunzător”. Cu alte cuvinte, un şef de stat nu poate fi tras la răspundere juridică pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Adică, nici Traian Băsescu, pentru aceste declaraţii făcute la adresa unui parlamentar. Şi, totuşi, iată că se poate. Ajungându-se, astfel, în situaţia ca legea fundamentală a ţării să fie citită şi interpretată în funcţie de mofturile, de interesele celui care face lectura. Iar instituţii ale statului de drept să se lase târâte în acest joc.

Asta în timp ce nimeni din Justiţie, nici oficialii Parchetului General nu au luat atitudine faţă de ducerea la absurd a noţiunii de imunitate în cazul parlamentarilor cercetaţi penal, şi nu pentru declaraţii politice, aşa cum se întâmplă în cazul fostului preşedinte, ci pentru fapte de corupţie. De ani de zile, sub ochii Justiuţiei, în Parlament se face voit confuzia între imunitate şi impunitate, lor, parlamentarilor, permiţându-li-se să se fofileze când vine vorba să răspundă în faţa legii. Lor li se permite să pună regulamentele celor două Camere, pe care tot ei le-au făcut, mai presus de Constituţie şi să invoce falsa, în context, imunitate. Deşi, cum spuneam, în Constituţie imunitatea vizează doar opiniile exprimate în timpul mandatului, nicidecum posibile fapte de corupţie. Deşi în Constituţie nu se spune niciunde că Parlamentul este cel care judecă. Nici că are răspunderea începerii urmăririi penale. Nici că Parlamentul trebuie să ancheteze el însuşi o faptă aflată în atenţia procurorilor. Cu toate acestea, majoritatea îşi permit să ignore Legea fundamentală şi să abuzeze de imunitate.

Concluzionând, în timp ce neconstituţionala imunitate pentru fapte de corupţie, de care abuzează parlamentarii, e tolerată, constituţionala imunitate pentru declaraţii politice, de care, de drept, beneficia şi fostul preşedinte Traian Băsescu, nu numai că e ignorată, dar e şi pusă sub urmărire penală.