Excesul de zel şi culmea imunităţii

Melania-CInceaLegea fundamentală a ţării este citită şi interpretată în funcţie de mofturile, de interesele celui care face lectura. Iar instituţii ale statului de drept se lasă târâte în acest joc. Care ar putea fi numit „Excesul de zel şi culmea imunităţii”.

 

Face mare tevatură, zilele acestea, dosarul penal deschis pe numele fostului preşedinte, Traian Băsescu, pentru şantaj la adresa senatorului PSD Gabriela Firea. Dosar plecat de la o declaraţie făcută de fostul şef al statului, în aprilie 2014, la adresa dnei Firea, membru al Comisiei de anchetă „Nana”, care cerceta situaţia terenurilor pe care familia Băsescu le are în comuna Nana: „Mai bine ar sta în banca ei şi s-ar ocupa de ce se întâmplă pe moşia soţului ei, unde e primar. Că s-ar putea să nu îl mai găsească într-o zi acasă, dacă nu e atentă. Înţeleg că în parohia lui se întâmplă destule lucruri rele”.

O declaraţie pe care Gabriela Firea a perceput-o drept şantaj şi a sesizat Parchetul General. I-au ţinut isonul 176 de parlamentari ai Puterii, printre care Victor Ponta, Valeriu Zgonea, Liviu Dragnea şi Ilie Sârbu, cu toţii semnând un denunţ de şantaj la adresa lui Traian Băsescu.

Ce a urmat se ştie. Procurorii au pus în mişcare urmărirea penală pe numele d-lui Băsescu, suspendată ulterior pe motiv că preşedintele avea imunitate. D-na Firea nu a cedat şi a sesizat ÎCCJ, privind decizia procurorilor de suspendare a urmăririi penale. Cerere respinsă, însă, de instanţa supremă ca inadmisibilă. În paralel a fost anunţată şi CCR. Care şi ea, în noiembrie 2014, a decis că suspendarea urmăririi penale a şefului statului, pe motive de imunitate, este constituţională. Cu toate acestea, după încheierea mandatului prezidenţial al lui Traian Băsescu, Parchetul General a redeschis dosarul. Cu câteva ore înainte de Revelionul 2014.

Legea fundamentală a ţării este, însă, citită în funcţie de mofturile sau interesele celui care face lectura. Iar instituţii ale statului de drept se lasă târâte în acest joc. Care ar putea fi numit „Excesul de zel şi culmea imunităţii”.

De ce excesul de zel? Pentru că art. 84 din Constituţie spune clar: „Preşedintele României se bucură de imunitate. Prevederile articolului 72 alineatul (1) se aplică în mod corespunzător”. Adică, potrivit acestui art. 72, şeful statului nu poate fi tras la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Adică, se înţelege, nici pentru aceste declaraţii, făcute în aprilie 2014, la adresa Gabrielei Firea. Şi, totuşi, iată că se poate. Dacă trebuie.

De ce culmea imunităţii? Pentru că, în alte situaţii, noţiunea de imunitate e dusă la absurd. În Parlament, mai precis. O situaţie în faţa căreia a capitulat, practic, şi Justiţia. De ani de zile, în Parlament se face voit confuzia între imunitate şi impunitate, lor, parlamentarilor, permiţându-li-se să se fofileze când vine vorba să răspundă în faţa legii. Şi o fac nu pentru declaraţii sau opinii politice, ci pentru prezumtive fapte de corupţie, de mare corupţie. Lor li se permite să pună regulamentele celor două Camere, pe care tot ei le-au făcut, mai presus de Constituţie şi să invoce falsa, în context, imunitate. Deşi în Constituţie, repet, imunitatea vizează doar opiniile exprimate în timpul mandatului, nicidecum posibile fapte de corupţie. Deşi în Constituţie nu se spune niciunde că Parlamentul este cel care judecă. Nici că are răspunderea începerii urmăririi penale. Nici că Parlamentul trebuie să ancheteze el însuşi o faptă aflată în atenţia procurorilor.  Cu toate acestea, majoritatea îşi permit să ignore Legea fundamentală şi să abuzeze de imunitate. Pentru că nimeni nu îi poate sancţiona pentru acest derapaj. Nici măcar de electorat nu pot fi sancţionaţi, pentru că se ascund sub votul secret.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

jurnalist TIMPOLIS