Şase cercetători ai Institutului Diplomatic Român au fost daţi afară pe motiv că numărul de ore pe care le muncesc săptămânal depăşeşte numărul maxim admis legal. În traducere liberă, pe timpul lor, au muncit prea mult… Aceştia acuza instituţia de concediere abuzivă.
Şase cercetători din cadrul Institutului Diplomatic Român – conf. dr. Armand Goşu, conf. dr. Florin Diaconu, conf. dr. Andrei Siperco, conf. dr. Alin Ciupală, prof. dr. Ovidiu Bozgan şi lect. univ. dr. Bogdan Antoniu – au fost concediaţi de IDR, instituţie aflată în subordinea Ministerului Afacerilor Externe, după ce Curtea de Conturi a declarat, în urma unui control, că aceştia aveau nelegal contract de muncă şi la o altă instituţie de învăţământ superior, respectiv la Universitatea Bucureşti, anunţă Hotnews. Angajaţii Curţii de Conturi îşi motivau afirmaţia prin faptul că, prin însumarea celor două contracte de muncă, se depăşea durata maximă a orelor de muncă admise de legislaţie, adică 48 de ore pe săptămână.
Directorul IDR, Dan Petre, se eschivează de răspundere şi declară că, dat fiind raportul Curţii de Conturi, a fost constrâns să recurgă la aceste concedieri. O falsă motivaţie, în condiţiile în care nu numai că putea, dar avea obligaţia să conteste acest raport al Curţii de Conturi, întrucât Codul Muncii stabileşte un maxim de 48 de ore de lucru pe săptămână, dar acest cuantum vizează numărul de ore prestat strict la un angajator, legea nelimitând numărul de ore cumulate la angajatori diferiţi. De altfel, legislaţia naţională nu conţine prevederi exprese privind modul de calcul al timpului de muncă în situaţia în care un salariat deţine mai mult de un contract de muncă, în sensul însumării perioadelor de muncă lucrate pe fiecare dintre contracte – au spus-o chiar reprezentanţii Guvernului, când s-au opus, în februarie anul acesta, limitării timpului săptămânal de muncă la cei cu mai multe contracte.
Cercetătorii vizaţi cataloghează decizia de a-i concedia drept abuzivă şi ilegală. Unul dintre cei vizaţi, Armand Goşu (foto), fost redactor-şef al Revistei 22, declară că, împreună cu ceilalţi cinci colegi ai săi dau IDR în judecată. „Decizia e cu atât mai stranie cu cât, deşi la IDR numărul celor care predau şi la Universitate e mult mai mare, doar noi, şase, am fost daţi afară”, mai spune Armand Goşu.
La rândul său, Florin Diaconu (foto), colaborator al Revistei 22, afirmă că toţi au intrat la IDR prin concurs şi, astfel, din punctul lor de vedere, decizia este ilegală şi abuzivă. „Codul Muncii spune că orice persoană poate munci în interiorul mai multor contracte de muncă. În accepţiunea Statului, munca este o infracţiune”, mai spune Florin Diaconu.
Cristian Mihai, expert în legislaţia muncii, a declarat pentru România liberă că au existat situaţii în care numărul orelor admise a fost depăşit, în cazul în care angajatul a dorit acest lucru. „Dacă o persoană vrea să muncească mai mult, respectând cele 11 ore de repaus între două zile de muncă, atunci se poate”, explică Cristian Mihai.
În acest condiţii, rămâne întrebarea: aceste concedieri au fost făcute din prostie sau la comandă politică?
Ştiri din aceeaşi categorie:
Recunoaștere internațională pentru un elev timișorean, la o conferință dedicată tinerilor cercetători
Deţinuţii “cercetători ştiinţifici”, un fenomen scăpat de sub control
Statul român, condamnat de CEDO pentru încălcarea dreptului la liberă exprimare a unui jurnalist român
Un designer român, printre cei mai premiaţi din Germania, sursă de inspirație pentru şase arhitecți și designeri
Am ramas cu un gust amar dupa citirea acestui articol. Eu, in studentie, am fost intr-un program de internship la IDR si am avut bucuria sa il cunosc pe Florin Diaconu. Exista cel putin un argument obiectiv pentru care cred ca „excluderea” domniei sale de la institut este o greseala si o pierdere pentru institutie in sine. Cu creionul in mana, din pura curiozitate, am calculat cate lucrări de cercetare au realizat pentru institut cercetătorii acestuia, numarand pur si simplu documentele de pe site-ul IDR la sectiunea publicaţii. Am constatat ca domnul Diaconu are cele mai multe „Policy Alert-uri”, „Policy Brief-uri”, „Policy Paper-uri” şi „Policy Study-uri” (cum numeşte IDR-ul lucrările pe care cercetătorii le realizează), totalizând nu mai puţin de 23 de astfel de documente. Clasatul de pe locul al doilea are de doua, da ati citit bine, de doua ori mai puţine astfel de documente cumulate, adică 10. Observ ca institutul a reusit sa dea afara cel mai productiv cercetator al sau din ultimii ani.
Cu domnul Armand Gosu nu am lucrat la institut dar am avut bucuria sa il am de profesor la Universitate descoperind ca este poate cel mai bun expert pe Rusia pe care Romania il are Este o enciclopedie umblatoare cand vine vorba despre problematica Rusiei. Dar ce sa inteleaga institutia care i-a sanctionat pe acesti oameni ca muncesc prea mult (de parca asta ar fi problema Romaniei, munca in exces)?
Despre Profesorul Bozgan stiu foarte putine, nu am interactionat prea mult cu el in perioada internship-ului. Stiu insa ca este unul dintre foarte putinii cercetatori de acolo care, in loc sa stea comod la birou, se duce sa se prafuiasca la arhive pentru a dezgropa istoria diplomatica a Romaniei.
Pierderea acestor specialisti din cauza unora mai catolici decat Papa ma face sa cred ca nu ne mai facem bine niciodata. Asa ca, daca vreti sa munciti pe undeva si sa mai si predati studentilor ca sa le luminati mintea, sa nu va apucati. Statul pedepseste aspru competenta!