Conform unui proiect de lege aflat deja într-un stadiu avansat de dezbatere, spitalele publice s-ar putea transforma în unităţi medicale private în regim part time, în afara programului normal de lucru. Această iniţiativă confirmă tendinţa de transferare a unui număr tot mai mare de servicii medicale în regim cu plată, lucru remarcat şi pe plan local.

Un proiect de lege ce nu se adresează pacienţilor săraci

Conform unui proiect de lege aflat în momentul de faţă în dezbatere avansată în Parlament, spitalele publice ar putea presta servicii medicale şi în regim privat, în afara programului obişnuit, la cererea pacienţilor.

Proiectul stipulează că prestarea serviciilor medicale la cererea pacientului, în regim privat, în spitalele publice, se realizează numai în afara orelor de program al personalului solicitat şi în afara orelor de gardă, fără a afecta activitatea de bază a spitalului.

Actele medicale în regim privat la cererea pacientului pot fi asigurate numai de personalul medical cu contract de muncă din spitalul public respectiv, cu excepţia cazurilor în care, la cererea şefului de secţie din spital, cu acordul directorului medical şi cu avizul favorabil al managerului, sunt solicitaţi alţi medici din sistemul public sau privat.

În spitalele publice se pot acorda servicii medicale în regim privat la cererea pacienţilor, numai în limita specialităţilor medico-chirurgicale pentru care spitalul în cauză este avizat, clasificat şi acreditat.

Proiectul mai prevede că pacienţii pot alege în mod expres un medic curant, pentru un anumit act medical, în timpul programului normal de lucru, pentru care se va achita un onorariu prestabilit prin acordul părţilor, în condiţiile reglementate prin ordin al ministrului sănătăţii.

Din veniturile obţinute de spitalul public, prin serviciile private, managerul poate acorda personalului medico-sanitar recompense care se cumulează cu veniturile salariale, devenind venit brut lunar, evidenţiat contabil şi supus impozitării.

Prestarea serviciilor medicale la cererea pacienţilor, în regim privat, este facturată şi include cheltuieli pentru remuneraţia personalului medical implicat direct în prestarea serviciului solicitat, amortizarea aparaturii şi echipamentelor, cazarea, consultaţii, investigaţii şi analize medicale, materiale sanitare, dispozitive medicale, medicamente, hrană, utilităţile, eliminarea şi neutralizarea deşeurilor, documentarea fizică şi informatică, întocmirea şi arhivarea documentelor. Modalitatea de tarifare şi tariful minimal al serviciilor vor fi stabilite prin ordin al ministrului Sănătăţii.

Cu alte cuvinte, pacienţii cu posibilităţi materiale vor putea avea “prioritate zero”, înaintea altor pacienţi care nu au bani, atât ca beneficiari de servicii medicale în regim de urgenţă, cât şi prin acces direct la cei mai buni medici specialişti. Astfel, odată adoptat, acest act normativ ar zdruncina definitiv ideea încetăţenită ani de zile că la spitalele de stat cel puţin pacienţii sunt trataţi în mod egal, fără diferenţieri legate de situaţia materială.

Fost director al Spitalului Judeţean: “Tarifele trebuie să fie echivalente cu cele de la o clinică privată”

Medicul Gheorghe Nodiţ, fost director al Spitalului Judeţean Timişoara, apreciază că proiectul de lege privind serviciile cu plată prestate de spitalele de stat este aplicabil, dar că marea provocare rămâne asigurarea personalului pentru acest gen de servicii. “Deocamdată, marea necunoscută este legată de personalul care va acorda acele servicii medicale în regim cu plată. Trebuie ca nu doar cei care oferă acele servicii, ci şi spitalele care le asigură să beneficieze de venituri de pe urma acestei activităţi şi, de aceea, tarifele trebuie să fie echivalente cu cele de la o clinică privată. Dacă o sală de operaţie costă 300 de dolari pe oră în regim privat, cred că atât trebuie să fie tariful şi la spitalul de stat, în regim cu plată.”

În privinţa riscului ca pacienţii veniţi să se interneze în regim normal, de stat, să fie împinşi spre acest segment al prestaţiilor contra cost, Gheoghe Nodiţ admite existenţa unui astfel de risc. Dar, spune, aceasta nu înseamnă că e un risc ce nu poate fi controlat. “Se pot face verificări foarte uşor în acest sens. Însă pacienţii cu afecţiuni cornice, care sunt trecuţi oricum pe o listă de aşteptare pe o anumită procedură, vor şti că respectiva procedură se poate realiza mai repede doar în regim cu plată, altfel, conform graficului normal şi posibilităţilor spitalului, nu vor putea beneficia de acel serviciu medical până la o dată prestabilită”, explică dr. Nodiţ.

Director de spital: “Ar trebui asigurate condiţii ca la spitalele private”

La rândul său, medicul Marius Craina, actualul director al Spitalului Judeţean Timişoara, condideră că noua iniţiativă este oportună, fiind o idee despre care se vorbeşte de multă vreme în sistem. “Nu ar fi rău să se aplice o astfel de soluţie, iar faptul că a ajuns la nivel de proiect de lege discutat într-un stadiu avansat în Parlament este o veste bună. Dar, pentru că există un mare «dar», atâta vreme cât se doreşte să se presteze servicii contra cost ca la clinicile private în spitalele de state, să se asigure şi condiţii ca la clinicile private. Şi nu vorbesc aici de personal, pentru că, din păcate, la cum stau lucrurile în prezent, mulţi medici de la instituţiile medicale de stat îi găseşti şi la spitale şi clinici private, şi nu îşi fac meseria într-un fel la spitalul public, şi în alt fel la spitalul privat, ci vorbesc despre logistică, condiţii hoteliere şi aşa mai departe”, afirmă dr. Craina.

În opinia sa, dacă pacientul plăteşte nişte servicii comparabile cu cele de la o clinică privată, atunci ar trebui să beneficieze şi de condiţii ca atare: “În niciun caz nu ar mai trebui să existe  situaţii în care pacientul este trimis să cumpere instrumentar pentru o anumită intervenţie, de exemplu”.

Public-privat într-o proporţie tot mai mare

+ FOTO LAT SPITAL MUNICIPAL, TORONTALULUI; CEL VĂZUT DE SUS

Pe lângă întinderea serviciilor medicale cu plată pe segmentul spitalelor de stat, pe plan local se mai poate remarca, de ani buni, o creştere a proporţiei clinicilor şi spitalelor private, în raport cu cele de stat, cu raporturi cu Casa de Asigurări de Sănătate.  

Chiar dacă în Ti­miş nu s-a inaugurat niciun spital pri­vat nou în ultimii doi ani, judeţul este unul dintre cele bine dez­vol­tate pe segmentul medicină privată. După anul 2000, o mulţime de spitale şi clinici private au fost des­chise la Timişoara. Reţeaua privată a crescut cu 166 cabinete independente de medicină de familie, cu 425 de cabinete stoma­tologice in­dependente şi cu 346 de ca­binete medicale independente de specialitate.

Şi autorităţile lo­cale vedea parteneriatele public-pri­vate ca soluţie de defi­nitivare a unor inves­tiţii în do­meniul medical care stag­nează de zeci de ani. Se ştie că, de mai bine de 18 ani, autorităţile locale se chinuie să finalizeze construc­ţia unei unităţi spita­liceşti pe o locaţie din zona Căii Toron­talului unde ar fi trebuit să se ridice noul sediu al Spitalului Municipal Timi­şoara. Este vorba despre con­strucţia în zonă a unui Institut Regional de Onco­logie. La un moment dat, şi Primăria Timi­şoara, dar şi Ministerul Sănătăţii au lăsat să se înţeleagă că par atrase de forma de parteneriat public-privat pe care o propun pentru aceste proiecte.

Însă, conform unor surse din me­diul medical, fără să aibă o cotă-parte generoasă de finanţare, autorităţile locale şi centrale nu vor face, prin aceste parteneriate, decât să-şi aducă aportul nemijlocit la realizarea unor noi spitale private, pentru că, doar cu terenul sau clădirea la roşu pentru aceste două unităţi medicale ce se do­resc a fi realizate pe Calea Torontalu­lui, procentul de acţiuni va fi neglijabil, şi Statul nu va avea niciun control asu­pra acestor investiţii.

Se considera că, pentru realizarea unui Spital Regional în aceeaşi locaţie de pe Calea Torontalului, terenul, singurul lucru pe care-l poate oferi Statul în momentul de faţă, ar reprezenta doar 5% din valoarea proiectului. Realizarea unui spital regional, la standarde europene, pleacă de la costuri de 150.000 de euro pe pat. Ceea ce ar însemna un cost total al investiţiei de peste 90 de milioane de euro. Or, în aceste condiţii, cu un aport de 5% din investiţie, Statul nu ar putea deţine mai mult de 5% din acţiunile unităţii create prin parteneriat public-privat. Ceea ce înseamnă că ar fi un simplu acţionar minoritar la un spital privat.

Aceleaşi discuţii au apărut şi în cazul unei alte investiţii majore în domeniul medical. După ce Consiliul Judeţean Timiş anunţa că va intra într-un parteneriat public-privat pentru construirea şi darea în funcţiune a unui campus spitalicesc la Giroc, consilierii judeţeni ceruseră lămuriri cu privire la modul de derulare a viitoarei investiţii şi la implicarea şi prerogativele administraţiei judeţene. Pentru această investiţie, care ar fi urmat să fie derulată în parteneriat cu compania americană PMG, partenerii de peste Ocean anunţau că vor asigura finanţarea, iar administraţia judeţeană urma să contribuie cu terenul şi infrastructura, respectivul campus fiind anunţat a fi amenajat pe locaţia fostei unităţi militare din Giroc.

Dar pentru că există la CJ Timiş experienţa unor parteneriate public-private care nu s-au sfârşit bine, mai mulţi consilieri judeţeni au solicitat să se precizeze dacă managementul va fi asigurat de corporaţie în proporţie de 100%, şi dacă da, atunci care ar fi şansele ca serviciile medicale oferite să fie şi în relaţii contractuale cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Lucru care nu s-a lămurit nici în prezent.