Un zid care nu respectă regimul maxim de înălţime legal admis în baza Regulamentului Local de Urbanism şi care nesocoteşte prevederile legate de construcţiile îngăduite în zonele de protecţie din jurul clădirilormonument istoric a fost ridicat recent, pentru a separa de clădirile din proximitate terenul de sport al Facultăţii de Medicină. Un arhitect timişorean acuză conducerea UMFT de ceea ce numeşte a fi lipsă de deschidere către oraş, câtă vreme noua construcţie generează prejudicii percepţiei unitare a cartierului în mijlocul căruia este amplasată baza sportivă a universităţii.  

O împrejmuire inestetică, a cărei înălţime depăşeşte limita maxim admisă, a fost înălţată recent în proximitatea clădirii Facultăţii de Medicină din Timişoara, situată în Piaţa Eftimie Murgu nr. 2. Construcţia, care depăşeşte regimul de înălţime maxim admis, prevăzut în baza Regulamentului Local de Urbanism, izolează, practic, de restul clădirilor din cartier terenul UMFT destinat activităţilor sportive. Aceasta violează, însă, şi prevederile în vigoare care se referă la zonele de protecţie din jurul clădirilor monumentistoric, aşa cum sunt clădirea Facultăţii de Medicină şi cea a Bastionului Therezia. În plus, zidul cauzează şi serioase prejudicii de ordin estetic.

Potrivit arhitectului timişorean Vladimir Obradovici, împrejmuirea recent realizată decupează din structura cartierului în care este amplasată clădirea Facultăţii de Medicină o zonă asemănătoare unui ghetou. “Facultatea de Medicină, după 25 de ani de la Revoluţie, construieşte un «Zid al Berlinului» în mijlocul unui frumos cartier din centrul oraşului”, apreciază Vladimir Obradovici. Potrivit opiniei acestuia, în chip paradoxal, în perioada care a urmat Revoluţiei din 1989, s-ar fi înregistrat regrese în ceea ce priveşte procesul de deschidere al acestei instituţii universitare înspre oraş, situaţia fiind reflectată inclusiv de decizia conducerii universităţii de a ridica o împrejmuire care nu doar că izolează terenul de sport aparţinând instituţiei, ci împarte în două un cartier, dăunând percepţiei unitare a acestuia: “Înainte de Revoluţie, până la sfârşitul anilor ’90, era un gard de plasă de sârmă ce permitea transparenţa vizuală şi astfel percepţia unitară a cartierului în mijlocul căruia se găseşte zona sportivă din spatele facultăţii. De asemenea, toată incinta facultăţii era una abundentă în arbori, inclusiv doi nuci bătrâni protejaţi prin lege. A urmat la sfârşitul anilor 90 placarea gardului cu panouri de tablă opacă dintr-un motiv de neînţeles şi tăierea integrală a copacilor. Astăzi, la exact 25 de ani de la Revoluţie, s-au înălţat cofrajele de peste doi metri şi plasele de armătură aşteptând betonul care va separa pentru totdeauna cele două jumătaţi ale cartierului”. Vladimir Obradovici mai spune că va fi protejată astfel de privirile trecătorilor ceea ce acesta numeşte, într-un registru ironic, “imaginea dizgraţioasă şi interzisă, probabil, a activităţilor sportive”.

În cuprinsul aceluiaşi mesaj prin care semnalează încălcarea, prin ridicarea acestei construcţii, a regimului maxim admis de înălţime şi a prevederilor care vizează zonele de protecţie, arhitectul Vladimir Obradovici menţionează că, potrivit normelor din Regulamentul Local de Urbanism în vigoare, publicat pe pagina de internet a Primăriei Timişoara, indiferent de locaţie – şi cu atât mai mult într-o zonă de protecţie – nu este permisă construirea unor împrejmuiri mai înalte de 1,8 metri, în vreme ce partea opacă a gardului nu are voie să fie mai înaltă de 60 de centimetri. În ceea ce priveşte restul împrejmuirii, este obligatoriu ca aceasta să fie transparentă. “Înălţimea admisă a împrejmuirilor la drumurile publice este de maximum 1,80 m de la nivelul (terenului) trotuarului, iar stâlpii împrejmuirii nu vor depăşi 2,40 m. Înălţimea maximă a soclului unei împrejmuiri va fi de 45 – 60 cm de la nivelul trotuarului ( terenului ), iar partea superioară a împrejmuirii va fi obligatoriu transparentă”, sunt menţionate, de către Vladimir Obradovici, referirile la normativele în vigoare.