Deşertificarea, o problemă ce nu mai poate fi ignorată nici în Timiş

Noul plan de amenajare a teritoriului vorbeşte despre riscuri de acest gen

desertificare1Deşi ar putea părea că monopolul intermediarilor, invazia exporturilor şi politica proastă de subvenţionare sunt cele mai mari probleme cu care se confruntă sectorul agricol în Timiş, de la nivel central vin tot mai multe semnale că zona de vest a ţării, în special cea de şes, este ameninţată de un risc real de deşertificare. Ca să nu rămână loc interpretări pe această temă, riscul de deşertificare accentuată este menţionat şi în recentul Plan de amenajare a teritoriului, întocmit la cererea Consiliului Judeţean Timiş.

 

Un fenomen îngrijorător la nivel naţionale

Conform ultimelor studii de specialitate, prezentate zilele trecute şi în Parlament, aproximativ 40% din suprafaţa agricolă se află în zone cu risc de deşertificare, regiunile cele mai expuse sunt sudul Câmpiei Române, Dobrogea şi sudul Moldovei, dar şi Câmpia de Vest.

Cauzele apariţiei apariţiei acestui fenomen sunt considerate supra-recoltarea, practicile nepotrivite de irigaţii şi despăduririle. Schimbările climatice pot şi ele accelera procesul de deşertificare, însă se crede că activităţile umane sunt cauza principală şi, totodată, cea mai distructivă. Supra-cultivarea epuizează solul. Despăduririle înlătură copacii care susţin solul fertil. Supra-păşunarea izlazurilor dezgoleşte pământul de iarbă. Astfel, defrişările exagerate ameninţă echilibrul ecologic al României, siguranţa alimentară şi sănătatea populaţiei. Dacă în anul 1900 România avea 18 milioane hectare de pădure, în 1945 erau nouă milioane de hectare, iar în 2013 se ajunsese la doar şase milioane de hectare împădurite, potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică.

Conform unui studiu prezentat recent în Camera Deputaţilor, până în 2020, terenurile din zece judeţe din Oltenia, Dobrogea şi Banat (printre care şi Timişul) vor parcurge un proces de aridizare. Fenomenul, extrem de grav, este deja vizibil în unele zone din sudul ţării, unde pădurile şi iarba au fost înlocuite de întinderi mari de nisip. Tot în sudul ţării există deja porţiuni în care nisipul formează dune, vegetaţia dispare, iar în loc rămâne nisip. Conform estimărilor, aproximativ o sută de mii de hectare sunt acoperite deja cu nisip. Fenomenul de deşertificare a căpătat amploare în ultimii ani, în special din cauza condiţiilor climatice şi a lipsei de precipitaţii. O prognoză realizată de Ministerul Mediului arată că producţia de porumb, spre exemplu, se va diminua cu 14%, până în 2020, şi cu 21%, până în 2050, dacă nu se iau rapid măsuri pentru combaterea deşertificării. Conform aceleiaşi prognoze, vegetaţia specifică din sudul României va migra către nord şi zonele mai înalte. Aceasta va fi înlocuită treptat de vegetaţia aflată la sud de graniţa României.

Studiul pleacă de la premisa că, în condiţiile în care cantităţile de emisii de gaze cu efect de seră (dioxid de carbon, metan) nu sunt diminuate, temperaturile vor creşte cu circa 5 grade C până la sfârşitul secolului XXI.   De aceea, s-a cerut să se intervină pentru reabilitarea sistemului de irigaţii şi plantarea puieţilor pe terenurile nisipoase, unde nu se mai poate cultiva nimic, prin refacerea perdelelor de protecţie şi stoparea defrişărilor.

Agenţia Europeană pentru Mediu atrage atenţia şi ea că, din cauza schimbărilor climatice, suprafeţe întinse din zona de sud a ţării riscă să devină greu de locuit şi impracticabile pentru activităţi economice. În momentul de faţă, aproximativ 350.000 de hectare sunt afectate de deşertificare, iar modelările existente arată că suprafaţa se va tripla în următorii 20 de ani dacă nu se acţionează. Pentru a preveni degradarea solurilor, România trebuie să ia măsuri de împădurire, de refacere a habitatelor sau de adoptare a noilor tehnologii în agricultură, astfel încât terenurile să fie irigate, iar plantele să fie cultivate responsabil, astfel încât solurile să nu fie suprasolicitate. În lipsa totală a acestor măsuri, s-ar putea ajunge la consecinţe grave, precum migraţia populaţiei sau dispariţia culturilor, însă şi acestea ar urma să se producă abia spre sfârşitul secolului.

Risc crescut în zona de graniţă cu Ungaria şi Serbia

În Timiş, zona de pustă, din vecinătatea frontierelor cu Serbia şi Ungaria, dar şi bazinul Mureşului prezintă risc maxim de deşertificare, iar clima aridă amplifică şi mai mult vechea lipsă cu care se confruntă această porţiune teritoriu: cea de apă freatică.

Conform specialiştilor Oficiului pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Timişoara, alternanţa unor ani cu secetă extremă cu cei în care precipitaţiile sunt peste limita normală tinde să devină o regulă, iar acest fenomen accentuează transformarea terenurilor fertile în deşert, existând arii geografice – în regiunea vestică a României se află în această situaţie bazinul Mureşului – în care eroziunea solului este provocată chiar şi de excesul de precipitaţii, însoţit adesea de revărsări ale râurilor.

11 sunt judeţele în care arşiţa şi seceta vor face ravagii în următorii ani, iar printre acestea se numără şi Timişul, alături de Mehedinţi, Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu, Călăraşi, Ialomiţa, Giurgiu, Galaţi şi Vaslui.  

Agenţia Europeană de Mediu prognozează pentru ţara noastră accentuarea unor anomalii meteorologice, precum deşertificarea şi precipitaţiile extreme, care se fac deja simţite în sud-vestul Banatului, precum şi în vestul Olteniei. 

În mod curent, deşertificarea se manifestă prin creşterea intensităţii radiaţiei solare, schimbarea caracteristicilor florei şi faunei, prin apariţia de specii adaptate condiţiilor de deşert, reducerea vegetaţiei perene sub 5% şi concentrarea acesteia de-a lungul reţelei hidrografice, eroziunea şi pierderea capacităţii de producţie a solului, extinderea şi intensificarea salinizării în zonele slab drenate sau irigate şi reducerea drastică a resurselor de apă de suprafaţă şi subterane.

În studiul numit “Evaluarea riscului de deşertificare în raport cu condiţiile de sol şi teren în zona secetoasă a României”, realizat de către Institutul de Studii Pedologice, în Câmpia de Vest, izoterma de 10 grade Celsius marchează contactul dintre câmpie şi dealurile vestice, valoarea medie multianuală fiind de 10,7 grade Celsius la Timişoara. Specialiştii care l-au întocmit mai spun că, în Câmpia de Vest, numai partea vestică a acestuia este vulnerabilă la o secetă accentuată şi la deşertificare, de-a lungul graniţei cu Ungaria şi Serbia. “Astfel, se consideră cu pericol de deşertificare regiunile care au un raport precipitaţii/evapotranspiraţie potenţială cuprins între 0,05 şi 0,65. Indicele cu valori mai mici sau egale 0,65 caracterizează estul, sud-estul şi nordul ţării, precum şi jumătatea vestică a Câmpiei de Vest (Banato – Crişană). Zona ocupă circa 30% din teritoriul ţării şi 42% din terenurile agricole, din care peste 50% terenuri arabile”, se mai arată în acest studiu.

“Sânnicolau Mare în jos, până la Ciacova şi zona Banlocului, riscul de deşertificare este mare”

Nici Consiliul Judeţean Timiş nu exclude acest risc, avertizând, în cel mai recent Plan de Amenajare a Teritoriului, că există un risc real de deşertificare în partea vestică-sud-vestică şi centrală a judeţului.

De aceea, în acelaşi studiu realizat la comanda CJ Timiş, se propun ca măsuri de contracarare adoptarea unor tehnici agricole adecvate sau schimbarea modului de folosinţă a terenurilor devenite improprii pentru producţia agricolă, restaurarea terenurilor degradate în diverse condiţii, pentru a se reface pe cât posibil peisajele natural anterioare degradării şi limitarea degradării solului din cauza exploatării excesive a pădurilor, prin reîmpădurirea zonelor defrişate şi a zonelor degradate. Astfel, reprezentanţii administraţiei judeţene spun că trebuie iniţiate cât mai repede programe de împădurire a judeţului în zonele care trebuie protejate împotriva alunecărilor de teren şi a deşertificării.

“De la Sânnicolau Mare în jos, până la Ciacova şi zona Banlocului, riscul de deşertificare este mare, din cauza lipsei de aport freatic. În zona de vest a ţării, în bazinul Mureşului, mai ales în zona Corneşti – Vinga, pericolul este ridicat. Creşterea temperaturilor şi scăderea cantităţii de precipitaţii sunt principalii factori care provoacă deşertificarea", susţin, la rândul lor, specialiştii Oficiului pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Timişoara.

Păreri împărţite

Cu privire la pericolul real al deşertificării în Timiş părerile specialiştilor sunt împărţite. “Din punctul meu de vedere, riscul nu este mare în Timiş, datorită specificului zonei, de mlaştină, apa freatică fiind prezentă la suprafaţă. Ar exista un risc real numai dacă ar seca bazinele hidrografice Timiş şi Mureş, lucru greu de crezut. Fenomenul, deocamdată, se manifestă în Oltenia, unde defrişările din zone precum Dăbuleni au avut au efect catastrofal”, spune profesorul Alexandru Moisuc, fost rector al Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului.

Dr. ing. Dorin Ţărău, directorul Oficiului pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Timişoara, este de altă părere decât Alexandru Moisuc: “Există un risc la nivelul judeţului, cu precădere în zona de frontieră cu Serbia – Gaiu Mic, Beba Veche. Deşertificarea este accentuată şi în Timiş de defrişări”.

Print Friendly, PDF & Email