Casele, multe monument istoric, din centrul Timişoarei, ajunse într-o vizibilă stare de degradare, continuă să rămână o problemă fără soluţii pentru Primărie. Asta, atâta timp cât proprietarii sunt refractari la ideea de reabilitare sau total dezinteresaţi de problemă. Federaţia Asociaţiilor de Locatari Timişoara spune că Municipalitatea trebuie să aleagă între abordarea socială şi cea pur tehnică a problemei.

Nemulţumiri ale timişorenilor

Conducerea Primăriei Timişoara continuă să primească sesizări din partea unor timişoreni nemulţumiţi de starea în care au ajuns o serie de imobile istorice din zonele Pieţei Operei, Pieţei Unirii şi Pieţei Maria. “Clădirile cu tencuială căzută ajung să devină o emblemă a Timişoarei. La o staţie de tramvai de Catedrală, în jurul Pieţei Maria, dacă aruncaţi o privire, veţi constata o stare jalnică a majorităţii acestor clădiri. Cum rezolvaţi această problemă ce se agravează pe zi ce trece? Sau lăsaţi să ajungă în paragină aceste clădiri de patrimoniu?” se arată într-una din aceste sesizări recent trimise Primăriei.

Deocamdată, conform Executivului Primăriei, se caută soluţii de co-interesare a locatarilor din aceste imobile degradate, fără a căror cooperare este extrem de greu ca Primăria să iniţieze un program cu finanţare externă. Care presupune ca o cotă parte din lucrările de reabilitare să fie suportate de către proprietarii care sunt, până la urmă, beneficiari direcţi ai renovării.

„Noi am lansat de anul trecut un program de reabilitare, cu sprijin financiar de la bugetul local, am alocat şi bani, dar fără acordul proprietarilor nu se poate realiza nimic”, spune primarul Timişoarei, Nicolae Robu.

Dacă nu vor fi identificate cât de repede soluţii de angrenare a proprietarilor în aceste programe de reabilitare, fie nu se va mai putea face nimic, mai cu seamă că reabilitarea va costa extrem de mult, din cauza stării avansate de degradare a clădirilor respective.

“Conform legii, proprietarul este obligat să întreţină locuinţa în care locuieşte. Există şi o hotărâre de Consiliu Local în acest sens. Din punctul meu de vedere, Primăria ar trebui să decidă dacă merge pe componenta socială, invocând ideea că proprietarii respectivi sunt în vârstă şi nu au banii necesari cofinanţării reabilitării, sau optează pentru o abordare tehnică, în sensul obligării locatarilor să contribuie la reabilitarea imobilelor în care locuiesc, pentru că în zonele respective nu sunt doar oameni în vârstă, cu venituri mici – acolo au sediul şi firme prospere, şi sunt şi proprietari cu bani”, spune Petru Olariu, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Locatari Timişoara.

O problemă veche

În anul 2013, părând destul de decisă să încerce o nouă formulă de rezolvare a problemei imobilelor degradate din zona zero a Timişoarei, Primăria propunea un program de sprijin financiar constând într-un fel de grant în cuantum de 20% din costurile eligibile la lucrările de reabilitare la clădirile clasate ca monumente, şi 80% sprijin financiar cu dobândă zero, în limitele fondurilor alocare anual cu această destinaţie. Persoanele eligibile erau proprietarii clădirilor care „prin nivelul de degradare a sistemului de închidere perimetrală, pun în pericol sănătatea, viaţa, integritatea fizică şi siguranţa populaţiei sau afectează calitatea mediului înconjurător, a cadrului urban construit şi a spaţiilor publice urbane şi sunt clădiri clasate ca monumente”.

Deşi e o soluţie de creditare extrem de avantajoasă, fără dobândă, nu a existat interes din partea proprietarilor unor astfel de clădiri vizavi de înscrierea în program. Astfel, mulţi proprietari vor aştepta în continuare ca Primăria să iniţieze un program de reabilitare care să nu presupună niciun fel de costuri pentru ei, deşi, ca proprietari, ar fi beneficiari direcţi. În urmă cu cinci ani, Primăria venea şi cu ideea de a institui aşa-zisa taxă de habitat de 40 de lei pe an, care să fie plătită de timişorenii rezidenţi şi care să fie folosită pentru reabilitarea clădirilor vechi, din categoria monumentelor istorice.

Potrivit iniţiativei, fiecare timişorean care deţinea un imobil şi are domiciliul în Timişoara ar fi trebuit să plătească 40 de lei pe an. Suma ar fi urmat să se achite în două rate egale: până la 31 martie, respectiv 30 septembrie. În cazul neachitării la scadenţă, urmau să se adauge penalizări de 2% pe lună. Iniţiativa a fost respinsă însă în Consiliul Local după ce mai mulţi consilieri locali au remarcat că nu s-a precizat în mod clar modalitatea prin care Primăria ar alege clădirile care vor fi reabilitate