A aflat că este afectată de Alzheimer la 82 de ani. Pe când îşi pregătea actele de internare într-un azil. După ce rămăsese singură pe lume, în urma morţii fiicei sale, şi după ce supravie­ţuise unui cancer. Este, însă, un model de optimism şi de om care nu se lasă doborât de boală.

“Înainte de a descoperi boala, ajunsesem o paria”

Centrul de Zi „Alzheimer”, din Ti­mişoara, este un loc în care 11 bătrâni afectaţi de „boala uitării” se întâlnesc pentru a socializa. Pentru ca mintea lor să nu… lenevească.

Aici am întâlnit-o pe doamna Ma­ria Soş, o bătrânică simpatică, mereu cu zâmbetul pe buze. Primele vorbe, când intri cu ea în dialog, sunt de mul­ţumire faţă de Dumnezeu, faţă de per­sonalul Centrului de zi pe care îl frec­ventează şi, paradoxal, faţă de boala Alzheimer care, spune femeia, a aju­tat-o să depăşească cea mai zbuciu­mată perioadă a vieţii sale, petrecută în urmă cu mai mult de zece ani, când şi-a pierdut fiica. „Înainte de a descoperi Alzheimer-ul şi de a ajunge în acest loc, credeţi-mă că ajunsesem o paria, de toţi ocolită. Nu-mi doream nimic altceva decât ca viaţa mea să se termi­ne. Totul s-a întâmplat după o depresie cauzată de moartea fetei mele, la 60 de ani, eu având aproape 80. Am rămas singură, singură pe lume, fără sprijin mo­ral sau material. Aici, în centru, m-au ridicat în picioare, să fiu şi eu om”, po­vesteşte Maria Soş.

Peste şase ani, va împlini un secol de viaţă. Şi, deşi este afectată de „boa­la uitării”, rememorează cu acurateţe clipe frumoase şi spune că, pe lângă aju­torul dat de Dumnezeu, ceea ce o mai ţine pe picioare, permiţându-i să lup­te în fiecare zi cu bătrâneţea, este amin­ti­rea le­gată de prima ei poveste de dra­goste. Era un vecin de-al său şi fratele celei mai bune prietene. La vârsta ma­jora­tu­lui l-a luat de bărbat, iar nouă luni mai târziu, ţinea deja un prunc în braţe: „M-am îndrăgostit nebuneşte de el şi a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea”. Maria Soş îşi făcuse studiile la Şcoala de călugăriţe „Notre Dame”. „Mama a vrut să mă facă dom­nişoară, era ţăran­că. Dar, acolo, la «Notre Dame» am pri­mit o educaţie foar­te bună”, spune fe­meia, care şi as­tăzi mai ştie latină şi gra­ma­tică, „ce tre­­buie unui om care are cultură ge­nerală”.

Diagnosticată cu Alzheimer la 82 de ani

Deşi toată viaţa sa a fost o femeie activă, totul s-a schimbat în momentul în care, la vârsta de 50 de ani, a aflat că are cancer. Atunci a intrat în pensie de boală. A dovedit, însă, că este o fe­meie puternică şi a mers mai departe, astfel încât, la puţin timp după opera­ţie, şi-a găsit o altă ocupaţie, refuzând să lase boala să-i invadeze trupul şi mintea. Aşa s-a apucat să coase goblen. „Devenisem foarte căutată în oraş pen­tru că lucram după picturi originale, «simţeam» bine culorile. M-a ajutat foar­te mult, pentru că din banii obţi­nuţi am reuşit să-mi întreţin familia”. De altfel, în ziua în care a venit la cen­tru, a adus cadou primul ei goblen.

În urmă cu mai bine de zece ani, după moar­tea fiicei sale, s-a gândit că ar fi mai bine să meargă la un cămin de bătrâni. Atunci, în urma unor analize pe care trebuia să le facă pentru a primi acor­dul de a in­tra la azil, a descoperit că este afec­tată de Alzheimer. Nu avea niciun simptom specific acestei boli, şi totuşi, simţea că ceva nu este în regulă. Vizita la neuro­log i-a confirmat că acel ceva în nere­gulă se numeşte Alzhei­mer. Aşa a ajuns să facă parte dintre bă­trânii care frecventează zilnic Cen­trul de zi „Alzheimer”, loc în care Ma­ria Soş simte o bunăvoinţă şi o dra­gos­te „cum rar a mai văzut printre oameni”.

A fost marcată şi aici Ziua Mon­dială Alzheimer, celebrată pe 21 septem­brie. Cu acest prilej, Maria Soş a fost re­compensată cu o diplomă care o ca­lifică drept „cea mai înţeleaptă persoa­nă” din acest centru. Fiind un moment festiv pentru toţi cei care frecventează acest Centru de zi, fiecăruia i-a fost ofe­rit prilejul de a se bucura de apre­cieri şi de a primi câte o diplomă – pen­tru „cea mai iubitoare persoană de mu­zică clasică”, „cea mai grijulie soţie” sau „cea mai elegantă beneficiară”. Iar pentru bătrânii care îşi serbează ziua de naştere în perioada iulie – decembrie a fost adus şi un tort.

Sfatul unui medic pentru bolnavii de Alzheimer: „Să citiţi cât mai mult se poate”

Dr. Mariana Lungulescu, me­dic specialist de medicină generală, spune că scopul Centrului de Zi „Alz­heimer” este de a-i antrena pe bă­trânii afectaţi de această maladie în diverse activităţi, pentru a le încetini evoluţia bolii, prin diferite jocuri cum ar fi rumi, table, şah, rezolvare de in­tegrame, excursii sau prin participa­rea la plimbări în aer liber, la con­cer­te, la teatru: „S-a demonstrat că o acti­vitate intelectuală continuată şi după vârsta pensionării este foarte impor­tantă în stoparea declinului memoriei. Să citiţi cât mai mult se poate, să dez­legaţi integrame, să priviţi la televizor, dar nu doar privit, ci comentaţi cu cei­lalţi tot ce aţi văzut. Antrenaţi-vă în discuţii. În condiţiile astea, ne antre­năm mintea şi nu o lăsăm să lene­vească”, le explică aceasta bătrânilor.

Mariana Lungulescu mai spune că Alzheimer-ul este o boală neurode­generativă, care afectează creierul şi care debutează de obicei după vârsta de 60 de ani, având o evoluţie progre­sivă. Dr. Lungulescu susţine că 7% dintre persoanele care au 75 de ani prezintă acest diagnostic, iar în cazul celor care au depăşit 85 de ani, pro­centul este între 25 şi 40 la sută.

Mariana Lungulescu explică fap­tul că această boală se manifestă prin­tr-un declin al memoriei, pacientul având dificultăţi în a învăţa informaţii noi şi a repro­duce informaţii anterior învăţate. În plus, pot apărea tulburări de limbaj, probleme comportamentale sau de personalitate, idei delirante, delir de urmărire sau panică.