Deşi acum, în perioada începerii şcolii şi a anului universitar, aglomeraţia din traficul timişorean ar fi fost degrevată de existenţa alternativei transportului în comun naval pe Bega, birocraţia face ca vaporaşele cumpărate de Primărie, pregătite pentru transport public, să stea în continuare ancorate la mal, pe timp nedefinit.

Navigaţie „îngropată” în hârtii

Din cauza unor demersuri strict birocratice, legate de hârtii, autorizaţii, ştampile şi semnături, Timişoara nu se poate încă baza pe această alternativă, deşi a făcut o investiţie uriaşă în achiziţionarea de ambarcaţiuni pentru transportul în comun pe Bega.

Reprezentanţii RATT susţin că toate operaţiunile legate de autorizaţia de transport ţin de căpităniile zonale, respectiv de Autoritatea Navală Română, fiind depuse documentele necesare la căpităniile din Galaţi şi Severin.  

Aceste demersuri nu s-au realizat mai repede, întrucât, ca într-un cerc vicios, nu se puteau începe operaţiuni de autorizare fără să existe sistemul de transport şi infrastructura.  

În plus, trebuie înfiinţată Administraţia Canalului Navigabil Bega, care se poate realiza doar prin lege. Aceasta trebuie înfiinţată de mai multe unităţi administrativ-teritoriale, pentru multiplele segmente ale canalului Bega, inclusiv de către Consiliul Judeţean Timiş. Iar RATT nu primeşte aviz pentru circulaţie ca operator de transport naval, chiar dacă Regia este autorizată pentru circulaţia pe canal, întrucât dosarul trebuie avizat de această Administraţie a Canalului Navigabil Bega, care încă nu există.

„Timişoara are nevoie de această alternativă de transport. Pentru asta a fost creat proiectul acesta. Nu poţi opri dezvoltarea unei regiuni din cauza unor chestiuni care ţin de birocraţie. Oraşul este extrem de aglomerat în această perioadă, şi transportul în comun pe Bega avea rolul de a debloca traficul. Se găsesc pe la Bucureşti tot felul de piedici care împiedică un proiect util şi necesar pe plan local. Se vine cu idei de genul necesităţii autorizării fiecărei staţii de vaporetto şi alte aberaţii. Nu este normal ca un întreg oraş să aştepte nişte hârtii şi ştampile de la Bucureşti”, ne-a declarat Alexandru Bărboi, şeful Oficiului de Căpitănie Timişoara.

Cercuri vicioase

În această primăvară Primăria Timişoara a pregătit un proiect care prevede înfiinţarea Administraţiei portuare a Portului Timişoara, care să funcţioneze ca un compartiment distinct în cadrul Direcţiei Tehnice a Primăriei.

Această structură este necesară, conform unor reprezentanţi ai Municipalităţii, pentru momentul în care va începe circulaţia vaporaşelor achiziţionate de Primărie pentru transport în comun şi agrement pe Canalul Bega.

„În momentul de faţă nu există o autoritate desemnată de către Ministerul Transporturilor, cu atribuţii concrete care să administreze infrastructura Portului Timişoara, infrastructură constituită din terenuri, acvatorii,  construcţii hidrotehnice destinate navigaţiei şi acostării navelor, platforme şi drumuri tehnologice aferente Portului Timişoara de la Uzina Hidroelectrica Timişoara până la limita unităţii administrativ-teritoriale a Municipiului  Timişoara (Podul Modoş)”, se arăta în motivaţia înfiinţării Autorităţii Portuare Timişoara.

Cu toate acestea, potrivit unor surse din Ministerului Transporturilor, Autoritatea Portuară nu poate funcţiona fără Portul Timişoara. Problema era una strict birocratică, pentru că, deşi Consiliul Local a decis, încă din toamna trecută, să înfiinţeze Administraţia Portului Timişoara, Ministerul Transporturilor a comunicat recent Primăriei nu poate înfiinţa administraţia fără a înfiinţa înainte Portul Timişoara, care nu ar exista oficial.