Am  pus faţă în faţă cu avertismente lansate de Centrul Strategic Euro-Asiatic de Informaţii două evenimente recente înregistrate în România. Două evenimente care nu seamănă între ele, care nu au aceeași cauză, care nu au aceiași actori, dar reușite, par să fi avut un beneficiar comun. Un moment în care nu cred în coincidențe…

Centrul Strategic Euro-Asiatic de Informaţii avertiza, de anul trecut, că oameni de legătură ai serviciilor secrete ruse vor încerca, în perioada următoare, să destabilizeze România. Că, totodată, se urmăreşte crearea de tensiuni în Ungaria şi în România, cu scopul de a destabiliza Uniunea Europeană, în cadrul unui plan asemănător cu revoluţiile din statele arabe, şi că Rusia ar avea pregătită să pună în aplicare o aşa-numită „primăvară rusească” pentru a slăbi unitatea blocului comunitar în zona estică a Europei.

Să plasăm aceste avertismente în contextul revirimentului, la nivelul întregii Europe, al partidelor ultranaţionaliste – un curent întreţinut de la Kremlin, după cum atrage atenţia Stratfor. Și, apoi, să le punem față în față cu două evenimente recente înregistrate în România. Două evenimente care nu seamănă între ele, care nu au aceeași cauză, care nu au aceiași actori. Reușite însă, par să fi avut un beneficiar comun: puterea de la Kremlin.

Noiembrie. Confiscarea mișcărilor de stradă.

Privind la ceea ce se întâmpla în stradă încă din a doua zi a protestelor din noiembrie, izbucnite pe fondul tragediei de la Club Colectiv, am avut senzația că ne aflăm în pragul unei stări de anarhie, indusă, la care se lucra subteran.Temerea era cauzată de două situații: tentativa de confiscare a protestelor şi starea de confuzie intenţionat creată.

Privind cu atenție spre ceea ce se întâmpla în stradă, deja din a doua zi a manifestațiilor, am văzut că aceste proteste, născute din dorința sinceră a zeci de mii de oameni de a se implica într-o schimbare în mai bine a lucrurilor, au fost pe punctul de a fi deturnate, confiscate. Pericolul nu îl reprezenta confiscarea lor de către părerologi cu idei sterile și de către oportuniști, deşi riscau să le dilueze în irelevanță. Pericolul îl reprezentau manipulatorii, activiștii neocomunismului, activiștii pro-ruși, diversioniștii infiltraţi în piață, care făcea surfing pe valul de nemulțumire publică, având la purtător agende străine. Străine nu doar de interesele miilor de manifestanți, ci și de ale României. Au fost văzuți la mișcările de protest din marile orașe oameni despre care în presă circulau de mult timp informații că fac politica Moscovei și care distrăgeau atenția protestatarilor de la temele care au pornit mișcarea de stradă, strecurând discursuri anti-capitaliste, anti-occidentale, anti-NATO.

Pe de altă parte, în stradă au început să fie auzite sloganuri„Jos sistemul!” sau ”Toate partidele aceeași mizerie!”, care care s-au vrut intro al unei revendicări utopice și păguboase: înlăturarea instantanee a întregii clase politice. Idei inoculate prin mașini de propagandă, pentru că nu sistemul trebuie înlocuit – avem un sistem care funcționează, chiar și șhiopătând, pe fundamentul unei democrații liberale –, ci părți din el, oameni care greșesc, care se unesc în conjurații ale disprețului față de lege, față de popor. E imposibilă înlăturarea unui sistem in integrum, și nicidecum peste noapte, fără a afecta stabilitatea și funcționarea unui stat. O perioadă, fie și relativ scurtă, de vid de putere în instituțiile-cheie ale statului, de haos ar fi putut avea urmări catastrofale în actualul context geopolitic frământat, instabil, în care trăim cu amenințarea unei politici extrem de agresive a Rusiei. Pentru a înțelege ce ne-ar fi putut aștepta în condițiile destabilizării țării, e suficient să privim la ceea ce, în condiții asemănătoare, s-a întâmplat în Ucraina ori în Republica Moldova.

Decembrie. Atentatul de la Târgu Secuiesc, din fericire, dejucat.

Un comunicat al DIICOT anunță că un individ a încercat să pună la cale detonarea unui dispozitiv exploziv. Asta, de 1 Decembrie, o dată cu o semnificaţie aparte pentru România. În plus, în inima Ardealului, la Târgu Secuiesc, zonă marcată de mult timp de tensiuni interetnice. Ceea ce era pe punctul de a deveni un atentat nu este actul vreunui găinar ratat. Omul, Beke Istvan, este membru al unei grupări naţionalist-extremiste Mişcarea de Tineret 64 de Comitate – HVIM Ungaria. DIICOT, care i-a dejucat planul, susține că există suspiciuni că acţiunea ar fi fost parte a obiectivelor revizionist-separatiste pe care HVIM le promovează în Transilvania „în scopul realizării, inclusiv prin acte de violență îndreptate împotriva cetăţenilor români și a bunurilor acestora, a dezideratului de îngreunare/împiedicare a autorităților române în actul de exercitare a puterii de stat în zona așa-zisului Ținut Secuiesc, ca etapă a procesului ce vizează refacerea «Ungariei Mari».”

După arestarea lui Beke Istvan, au urmat fel de fel de alte reacţii smintite. De la cele propagate de voci politice româneşti – e adevărat, nu ocupante ale prim-planului scenei –, la voci din media şi de pe reţelele de socializare. Unii o fac deliberat. Sunt cei care incită la ură între români şi maghiari. O declaraţie care pune gaz pe foc, extinzând acuzațiile spre o zonă largă a maghiarimii, a fost făcută de Bogdan Diaconu, preşedintele Partidului România Unită, un partid anti-sistem, ultranaţionalist, ce se vrea un răspuns la iredentismul maghiar. „Partidul România Unită, Partidul lui Vlad Țepeș, va desființa UDMR prin legea pe care am depus-o ieri la Parlament din nevoia de auto-apărare a statului român în fața separatismului etnic care amenință, mai nou, cu violența extremă și cu atentate teroriste! Vă reamintesc că UDMR a sponsorizat cu bani și a desfășurat activități anti-românești împreună cu organizația teroristă «Mișcarea celor 64 de comitate» (HVIM) care a vrut să-i arunce în aer pe românii prezenți la parada de 1 Decembrie de la Târgu Secuiesc”, declară dl Diaconu. Ca o paranteză, un personaj intrat în politică în urmă cu 15 ani, în PSD-ul condus de Ion Iliescu, de unde a trecut, o vreme, la PC-ul turnătorului la Securitate Dan Voiculescu, reîntorcându-se apoi la PSD, ale căror jocuri le-a făcut, în vara loviturii de stat eşuate, marca USL, şi prin intermediul postului guvernamental rus Vocea Rusiei.

Alţii incită involuntar la ură interetnică. Din ignoranţă. Sunt cei care aruncă în derizoriu acţiunea de la Târgu Secuiesc a autorităţilor şi propagă, prin mass-media ori pe reţelele de socializare, mesaje cum că SRI şi DIICOT l-au luat pe sus pe Beke Istvan doar pentru imagine. Punându-i, astfel, o aură de martir nefăcând altceva decât să inflameze spirite deja încinse.

După cum prezintă autorităţile lucrurile, ceea ce era pe punctul de a se întâmpla în Târgu Secuiesc miroase a provocare. Să ne imaginăm ce ar fi urmat – în afară de zeci, poate sute de victime – dacă atentatul nu ar fi fost dejucat: s-ar fi ajuns la valuri de ură care propagau, la rându-le, altele şi altele, la tensiuni interetnice ce ar fi riscat să scape de sub control şi, cum menționa DIICOT, la îngreunarea sau chiar împiedicarea autorităților în actul de exercitare a puterii de stat. Să ne amintim cum au degenerat lucrurile în martie 1990, la Târgu Mureş, într-un alt scandal la care s-a ajuns pe fondul diversiunilor şi al manipulărilor. Atunci, vârfurile Uniunii Vatra Românească, un partid ultranaţionalist înţesat de foşti membri ai Securităţii, şi ale Uniunii Democratice Maghiare – încurajate în acest scandal al lor, scria presa vremii, de exponenţi ai nou-instalatei puteri, cu legături indubitabile cu regimul de la Moscova – începuseră să se acuze reciproc, în mod public. Românii erau acuzaţi de intoleranţă faţă de dorinţa maghiarilor de a avea şcoli şi universităţi în limba maghiară. Ungurii, de profanarea unor statui-simbol ale românimii, de răspândirea de manifeste cu informaţii false şi chiar de atacarea unor familii de români. Ce a urmat acestui schimb de replici la nivel politic se ştie: două zile de bătăi şi vandalisme, soldate cu cinci morţi, cu mai mult de 270 de răniţi, cu sedii de partide distruse şi o biserică incendiată, şi o lungă perioadă de timp marcată de tensiuni interetnice în zonă.

Având în vedere avertismentele lansate României şi de Centrul Strategic Euro-Asiatic de Informaţii, şi de Stratfor, e greu de crezut că aceste două evenimente recente sunt doar coincidenţe.

Articol publicat şi în Puterea a Cincea.