În ciuda promisiunilor periodice că se vor face decontaminări în zonele din Banat în care au existat exploataţii de uraniu, concret nu s-a întâmplat nimic în ultimii ani. Un ONG din Buziaş semnalează că în Timiş se găsesc situri radioactive care trebuiau decontaminte de zeci de ani şi că bănăţenii circulă frecvent pe drumuri construite cu material radioactiv.

Situri uitate de autorităţi

Conform inventarierii realizate prin măsurători precise, cu echipament de specialitate de către asociaţia Hobby Club „Jules Verne”, din Buziaş – unul dintre puţinele ONG-uri care realizează monitorizări cu echipamente de specialitate –, în Timiş mai sunt cel puţin cinci situri contaminate radioactiv, care prezintă un grad semnificativ de periculozitate pentru localnici.

Inginerul Mircea Goloşie, preşedintele Asociaţiei din Buziaş, spune că situri cu potenţial radioactiv au fost identificate la Nădrag, Tomeşti – Boloşeşti, Darova, Luncani şi Fărăşeşti. Haldele sau rămăşiţele unor exploatări de uraniu din aceste perimetre îi expun încă pe localnici la doze nepermis de mari de radioactivitate.

După ani de activitate în acest domeniu, Mircea Goloşie a ajuns la concluzii şocante. În localitatea Tomeşti, de pildă, materiale din halda de steril a unei mine de uraniu abandonate au fost folosite la construcţia unor case din zonă şi la diverse lucrări de pietruire, la care acum au fost identificate valori de radiaţii mai mari decât la intrarea în mină. Conform acestuia, doar în zona Banatului a identificat 25 de astfel de mine în care s-a exploatat uraniu.

Mai grav este faptul că autorităţile centrale par să fi uitat complet de aceste amplasamente, deşi aveau obligaţia iniţierii unor demersuri complete de decontaminare şi transportare a deşeurilor la depozitul specializat de la Feldioara. „Nu s-a făcut niciun fel de decontaminare în ultimii ani. Făcusem o listă mai veche cu situri contaminate, şi am postat-o din nou pe site-ul asociaţiei, tocmai pentru că nu s-au realizat demersurile de decontaminare corespunzătoare”, spune Mircea Goloşie.

Minele secrete ale Timişului

În Timiş au existat câteva zeci de mine de uraniu, de care acum nimeni nu mai ştie aproape nimic. Oficial, pe toată zona vest sunt recunoscute ca halde de steril radioactive doar halda mină Ciudanoviţa şi halda minieră Lişava, ambele din cadrul Sucursalei Miniere Banat-Oraviţa, judeţul Caraş-Severin.

Însă, şi Timişul a avut exploatări de uraniu care, deşi sunt părăsite de ani de zile, nu au fost niciodată decontaminate. Una dintre cele mai mari mine de uraniu a funcţionat la Tomeşti, între anii 1963 şi 1964, şi, conform celor care au lucrat acolo, s-a săpat aproximativ 160 de metri în munte. Minereul era transportat fără măsuri de protecţie, cu căruţele, până în sat. De acolo era încărcat în camioane care-l duceau la gară, la Margina. Materialul scos din galerie se afla depozitat pe versantul din faţa minei. Astăzi, mina dezafectată se află pe un traseu turistic, de la Tomeşti spre locul numit Valea Ursului. Turiştii care mergeau destul de des în zonă, cu cortul, nu aveau de unde să ştie că pe acel drum forestier, în urmă cu 40 de ani, se transporta minereu de uraniu. Membrii Clubului “Jules Verne” au montat în zonă indicatoare de avertizare, deşi de acest lucru ar fi trebuit să se ocupe autorităţile.  

Mina de la Tomeşti nici nu apare în evidenţele autorităţilor. Pe zona de vest autorităţile de resort ar fi trebuit să se ocupe şi de decontaminarea haldelor care nu sunt recunoscute oficial, precum cele de la Mehadia, Eftimie Murgu, Armeniş, Delineşti, Bucova, Obreja, Tincova, Bozovici, Ciclova Română, Oraviţa, Dognecea, Ruşchiţa, Sasca, Moldova Nouă, Natra, Dobrei, Gârlişte, Reşiţa, Clocotici, Forotic, Sicheviţa, Ocna de Fier şi Teregova. Nu trebuie uitată, în Caraş-Severin, nici Ciudanoviţa, care este unul dintre cele mai nocive locuri din Banat din cauza existenţei haldei radioactive. Radioactivitatea în zonă depăşeşte, în unele puncte, de 450 de ori fondul natural şi de 45 de ori nivelul de alarmare.

Conform măsurătorilor efectuate în zona de vest, halde cu conţinut radioactiv se află aproape în toate locurile unde s-a exploatat uraniu, aur şi chiar fier. În Timiş, în afară de Tomeşti, halde radioactive mai există la Darova şi Nădrag (la Nădrag s-a exploatat fier, dar s-a găsit şi minereu de uraniu). Iar în Caraş-Severin se află cel puţin 30 de halde rezultate în urma exploatărilor miniere, dintre care majoritatea au fost identificate şi marcate pe hartă de Hobby Club “Jules Verne”. Cum informaţii nu prea există despre fostele mine de uraniu, foarte puţine lucruri se cunosc şi despre exploatările aurifere de pe râul Timiş. În zona Rusca Montană, sau în Timiş, în zone precum Foeni, există în total zeci de mine care ar fi trebuit decontaminate.  

Conform specialiştilor de la Departamentul de Geografie al Universităţii de Vest, atunci când s-a forat, s-a ajuns, cu siguranţă, la substraturi de apă, care s-au încărcat cu compuşi radioactivi. Şi, probabil, pentru a nu mai exista discuţii şi controverse pe această temă, o parte din aceste exploatări au fost ţinute secrete.

Structura de profil, respectiv Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, susţine că are ca obiectiv să inventarieze toate perimetrele în care în trecut au funcţionat mine de uraniu şi să realizeze lucrări de decontaminare, „având în vedere că, până în anul 2002, în România nu au existat reglementări referitoare la gospodărirea deşeurilor radioactive provenite de la minerit”.

CNCAN a identificat 52 de perimetre miniere în care trebuie realizate lucrări de ecologizare şi decontaminare. Însă printre acestea nu figurează nicio mină din Timiş, deşi sunt nominalizate mai multe exploatări din Caraş-Severin şi Arad. Aceasta deşi asociaţii locale de profil au trimis avertizări oficiale, însoţite de măsurători care arată clar depăşiri periculoase ale nivelului de radioactivitate admis, pe lângă minele de uraniu din Timiş.

Problemă inexistentă pentru Consiliul Judeţean Timiş

Dacă la nivel central nu par să existe preocupări reale pentru o decontaminare corespunzătoare a siturilor contaminate din Timiş, nici pe plan local luturile nu par să stea altfel. În Planul de amenajare teritorială a judeţului Timiş, realizat şi actualizat pe bani publici de către Consiliul Judeţean Timiş problema fostelor situri miniere contaminate radioactiv nu este amintită nici măcar în treacăt în capitolul dedicat – „Cadrul natural, mediu, zone de risc.”

În această strategie se menţionează doar că „Staţia de Radioactivitate a Mediului Timişoara derulează un program standard de supraveghere a radioactivităţii mediului timp de 11 ore pe zi” care „asigură supravegherea şi la nivelul judeţului”. Fostele mine de uraniu sau aur nu reprezintă un pericol identificat ca atare în acest studiu, ce se doreşte a fi unul exhaustiv, menţionându-se doar faptul că „activităţile de extracţie şi procesare a petrolului şi gazelor naturale sunt însoţite în unele cazuri de acumularea de materiale radioactive naturale la concentraţii ridicate”. Se specifică în acest sens doar cunoscutul caz de la Dumbrăviţa, de contaminare cu ape de zăcământ rezultate de la extracţia de gaze naturale, cu concentraţii ce depăşesc cu mult nivelurile maxime admise de radioactivitate. Şi în acest caz se menţionează însă faptul că „zona contaminată rămâne, întrucât nu au fost realizate lucrări efective de remediere.”

Deci, dacă problema siturilor miniere contaminate nu este identificată şi semnalată corespunzător nici măcar în studiile şi rapoartele locale, este greu de crezut că autorităţile centrale se vor „autosesiza” şi vor aloca din proprie iniţiativă fondurile necesare pentru decontaminare.

Drumurile radioactive ale Banatului

Pe lângă cazurile în care locuitori din apropiere acestor halde miniere radioactive au folosit materiale de construcţie luate de la fost exploatare de uraniu sau aur, în zona Banatului acelaşi gen de materiale cu indici mult peste cei admişi de radioactivitate au fost folosite şi pentru construcţia unor drumuri, în „anii de glorie ai socialismului”, dar şi după 1989. Chiar dacă astfel de tronsoane nu au fost identificate încă în Timiş, ele sunt prezente în Caraş-Severin, şi sunt cu siguranţă tranzitate destul de des de timişeni, mai ales că e posibil ca unii dintre ei să aibă case de vacanţă sau case părinteşti chiar de-a lungul acestor drumuri.

Conform inginerului Mircea Goloşie, autorul studiului „Poluarea radioactivă a căilor rutiere din zona Banatului”, după abandonarea lucrărilor miniere de extracţie, sute de halde decantoare, depozite de minereu, instalaţii de flotare au rămas şi ele abandonate, fără să se mai ocupe cineva de ecologizarea lor corectă, sau măcar de marcarea şi avertizarea populaţiei. Datorită unei politici de neînţeles, atât înainte de 1990, cât şi după, totul a fost trecut sub o tăcere ciudată. „Am primit fonduri externe, s-au cheltuit fonduri interne, dar situaţia a rămas aceeaşi. La fel a rămas şi situaţia poluării cu metale grele şi radioactive a căilor de transport rutier, a zonelor de depozitare intermediară sau primară. Miile de halde care au rămas abandonate, în special în zonele montane, fiind fără stăpân, au devenit o sursă inepuizabilă de materie primă pentru construcţia şoselelor, a clădirilor civile şi industriale”, spune inginerul timişean.

Astfel, printre drumurile construite peste halde de steril sau chiar cu materiale din haldele miniere existente în zonă este nominalizat Drumul Naţional 58 Caransebeş – Reşiţa care traversează oraşul Anina, chiar prin centrul localităţii.

Porţiuni cu concentraţii crescute de radioactivitate, din cauza exploatărilor miniere din zonă au fost identificate şi de-a lungul Drumului Judeţean 573 Oraviţa – Ciudanoviţa, care traversează peste 20 de halde miniere. „Suprafaţa contaminată în zona prin care trece DJ 573 este de aproximativ 20 de hectare. Nivelurile de radiaţii în anumite zone trec cu mult de maximul admis. La toate acestea se mai adaugă şi gazele radioactive (radon si toron) care ajung la suprafaţă din galeriile şi puţurile abandonate din zonă. În zilele senine, aceste gaze formează un un «covor» peste toată zona. Din păcate, nu e o problemă doar locală, ci una naţională, sunt multe zone în care s-au făcut aceleaşi prostii la construcţia drumurilor”, spune Mircea Goloşie.