Zăcăminte naturale cu valoare de inventar „zero”, exploatate asiduu în Banat

Atunci când vindem sau concesionăm resursele statului o facem de prea multe ori prost. O dovadă în plus e adusă de un raport al Curţii de Conturi privind concesionarea resurselor minerale ale ţării în perioada 2011 – 2015, care arată că s-au stabilit concesiuni „din burtă”, pe valori de inventar zero pentru nişte zăcăminte naturale extrem de valoroase, inclusiv din Banat.

 

Gestionare cu multe scăpări

„Raportul de audit al performanţei privind concesionarea resurselor minerale ale ţării în perioada 2011 – 2015” se numeşte stufosul raport publicat zilele trecute de Curtea de Conturi. Acest document arată că, în afaceri, Statul tinde să fie unul dintre cei mai slabi administratori.

Conform concluziilor acestui raport, la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale s-au concesionat, inclusiv în Banat, perimetre de zăcăminte naturale valoroase, evaluate ca inventar cu zero lei, lucru de natură să genereze şi redevenţe pe măsură pentru concesionari. „S-a remarcat faptul că deşi ANRM administrează bunuri de natura resurselor minerale, incluse în inventarul bunurilor din domeniul public al statului, prezentate individual la nivelul fiecărui perimetru unde acestea se exploatează, totuşi entitatea nu a efectuat evaluarea resurselor minerale ale ţării evidenţiate în inventarul bunurilor din domeniul public al statului, acestea fiind înregistrate cu valoare zero, fapt ce conduce la subevaluarea patrimoniului public al statului”, spun inspectorii Curţii de Conturi.

În ultimii cinci ani, mai spun auditorii, majoritatea concesiunilor au fost făcute „paralel” cu o prevedere din Legea minelor care spune că licenţa pentru exploatare intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial a hotărârii guvernului de aprobare a acesteia.

„Auditul consideră deosebit de grav faptul că în perioada 2011-2015, din cele 109 licenţe de concesiune pentru exploatare negociate şi semnate, nici o licenţă nu a fost aprobată prin Hotărâre de Guvern în această perioadă, în timp ce, din cele 352 licenţe de exploatare negociate şi semnate anterior, dar neintrate în vigoare până la data de 01.01.2011, doar 8 licenţe (2,27%) au fost aprobate prin Hotărâre de Guvern în perioada 2011-2015 (5 licenţe în anul 2011 şi 3 licenţe în anul 2014). Aceeaşi situaţie se constată şi în cazul licenţelor de dare în administrare, respectiv din cele 3 licenţe negociate şi semnate în perioada 2011-2015, nici una nu a fost aprobată prin Hotărâre de Guvern până la finalizarea misiunii de audit”, se arată în raportul Curţii de Conturi.

Cauza acestui fapt ar fi lipsa de implicare a conducerii ANRM cu privire la dispunerea de măsuri în vederea asigurării respectării prevederilor legale referitoare la aprobarea licenţelor de exploatare, precum şi lipsa unui control intern adecvat efectuat la nivelul ANRM, în ceea ce priveşte organizarea evidenţei licenţelor de exploatare.

Cum era de aşteptat, orice astfel de scăpare este imediat fructificată de concesionari, astfel că „neiniţierea procedurilor de avizare şi în final de aprobare a licenţelor de exploatare prin hotărâre a Guvernului a încurajat şi determinat titularii acestor licenţe să desfăşoare activităţi miniere în perimetrele concesionate de ANRM, prin invocarea unor excepţii prevăzute de reglementările în vigoare.”

Şi, având în vedere că majoritatea licenţelor de exploatare neintrate în vigoare au fost acordate în perioada 1998 – 2000, Curtea de Conturi constată faptul că, timp de circa 17 ani, titularii a 224 de licenţe de exploatare acordate în baza vechii Legi a minelor nr. 61/1998, neaprobate până în prezent prin hotărâre a guvernului, au desfăşurat activităţi de exploatare doar pe baza avizelor la programele anuale de exploatare şi/sau cercetare acordate de ANRM.

Cu alte cuvinte, „raportat la perioada de acordare a unei licenţe de exploatare de 20 ani, se va ajunge în situaţia în care se va finaliza exploatarea zăcămintelor concesionate în baza acestor licenţe, fără ca acestea să fi intrat în vigoare, în sensul că nu au fost aprobate printr-o hotărâre de Guvern.”

 

Probleme în serie şi în Banat

Ca perimetru de interes pentru exploatările petroliere şi de gaze naturale, Banatul nu a fost ocolit de anomalii şi aberaţii legate de exploatarea resurselor subsolului. Raportul indică situaţia bizară în care concesionarii din Timiş a nouă licenţe de exploatare au refuzat pur şi simplu să „ia la cunoştinţă” că trebuie să plătească o redevenţă mai mare, şi nu au plătit niciun leu în plus. Iar „strategia” a funcţionat.

Astfel, Curtea de Conturi a constatat neactualizarea nivelului redevenţei miniere pentru un număr de 64 de licenţe miniere, ca urmare a neîncheierii de acte adiţionale de actualizare a nivelului redevenţei miniere, în cuantumul (de 10%) reglementat prin OUG 101/2007. Printre agenţii economici care au fost notificaţi, dar care au refuzat să încheie acte adiţionale de actualizare a redevenţei miniere, şi implicit nu au achitat redevenţa minieră în cuantumul stabilit de legislaţia în vigoare se numără şi cei nouă titulari de licenţe de exploatare din judeţ.

La un control anterior, Curtea de Conturi a constatat, în anul 2011 (pentru perioada 2006-2010), cazuri de lucrări neefectuate la termen de către titularii concesionari care îşi asumaseră prin contractul de concesiune efectuarea acestor investiţii. Este vorba inclusiv de lucrări care trebuiau făcute în Timiş, de titularii acordurilor petroliere în perimetrele Focşani, Banat Est, Satu Mare, Arşiţa, Pâncota şi Făureşti.

Atunci, în 2011, Curtea de Conturi a solicitat conducerii ANRM măsuri de identificare a lucrărilor nerealizate la termen, de stabilire, recuperare a prejudiciului produs şi de virare la bugetul de stat a sumelor stabilite. Valoarea lucrărilor nerealizate la termen de către titularii de acorduri petroliere a căror contravaloare trebuia solicitată de ANRM şi virată la bugetul de stat a fost estimată de echipa de audit la suma de 12.320.000 de dolari. Asupra măsurilor dispuse de Curtea de Conturi s-a pronunţat atât Curtea de Apel Bucureşti prin Sentinţa civilă nr. 6717/26 noiembrie 2012, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia 972/4 aprilie 2015, în sensul menţinerii acestora ca fiind corecte.

„Cu toate acestea, conducerea ANRM a rămas în pasivitate, ignorând şi hotărârile instanţei de judecată. Astfel, în urma verificărilor efectuate în luna septembrie 2015 asupra modului de ducere la îndeplinire a măsurii dispuse de Curtea de Conturi, s-a constatat faptul că ANRM a acţionat formal, dispunând măsuri ce nu au condus la o analiză eficientă a modului în care au fost efectuate programele de lucrări obligatorii de către titularii de acorduri petroliere, şi ceea ce este şi mai grav este faptul că nu au fost luate măsuri pentru recuperarea sumei estimate la 12.320.000 USD şi virarea acesteia la bugetul de stat”, spun auditorii Curţii de Conturi.

 

Zăcăminte „fantomă”

Şirul de probleme evidenţiate în vestul ţării, pe segmentul concesionării resurselor minerale nu se încheie însă aici.

În perimetre de extracţie de petrol şi gaze naturale, inclusiv din Timiş, s-a constatat că s-au extras zăcăminte în cantităţi importante, ştiute doar de concesionari, pentru zăcăminte care figurau ca epuizate. „La nivelul ANRM au fost constatate cazuri, în care titulari de acorduri petroliere au continuat să extragă anual cantităţi importante de resurse, fără ca ANRM să fi emis avize de confirmare resurse/rezerve, deşi rezerva dovedită pe anumite zăcăminte petroliere era epuizată (fiind extrasă întreaga cantitate de substanţă confirmată de ANRM)”, se arată în raportul Curţii de Conturi, printre astfel de perimetre numărându-se în Timiş Variaş Est, pentru extracţia de gaze naturale.

Nici pe partea selecţionării concesionarilor pentru perimetrele de petrol lucrurile nu au stat perfect în vestul ţării, conform raportului Curţii de Conturi, care consemnează că, de exemplu, pentru atribuirea a două perimetre de extracţie din Timiş concesionarul ales nu ar fi fost chiar cea mai fericită variantă. „Reprezentanţii ANRM au acceptat oferta unui operator, în vederea concesionarii a cinci perimetre (Tulca, Adea, Curtici, Periam şi Biled), în condiţiile în care, pentru criteriul de evaluare «Capacitatea financiară» operatorul a obţinut şapte puncte, respectiv mai puţin de 50% din punctajul maxim al acestui criteriu (15 puncte), condiţie în care, deşi oferta trebuia descalificată, a fost declarat câştigător”, mai spun inspectorii Curţii de Conturi.

 

Risc crescut de poluare

După cum se menţionează şi în raport Curţii de Conturi, pe lângă procesul de explotare, este foarte important ca aceste zone de extracţie să respecte întocmai legislaţia de mediu şi la închidere.

Într-un raport recent care analizează zonele de risc, din punct de vedere al poluării în judeţ, Consiliul Judeţean Timiş menţionează sondele de extracţie ţiţei şi gaze, precum şi staţiile de injecţie de apă de zăcământ din judeţ ca potenţiale surse de erupţii, incendii, deversări accidentale de ţiţei şi apă de zăcământ din beciul sondei, precum şi fenomene de coroziune şi uzură ce conduc la fisurarea instalaţiilor şi deversări accidentale. În Timiş, conform aceluiaşi studiu al CJ Timiş, există suprafeţe mari care, într-o formă sau alta, au fost contaminate cu produşi chimici toxici, solvenţi sau produse petroliere. Poluate masiv sunt fostele sau actualele zone de extracţie, îmbarcare şi prelucrare a produselor petroliere care, potrivit monitorizării CJ Timiş, sunt în Călacea, Parc Dumbrăviţa, Moraviţa Parc, Parc Partoş, Lovrin, Satchinez şi Şandra. „Din păcate, am mai constatat în ultima perioadă probleme în zonele de extracţie petrolieră din judeţ, la dezafectarea sondelor de extracţie, în sensul că nu au fost respectate prevederile legale în vigoare”, spune Mariana Lorinczi, comisar şef al Gărzii de Mediu Timiş.

Print Friendly, PDF & Email