Poate exista o întreagă discuţie legată de oportunitatea descentralizării spitalelor, respectiv a trecerii lor în subordinea autorităţilor locale. Pentru că nu o dată Consiliile Judeţene sau Primăriile au dovedit că nu ştiu cum să administreze aceste unităţi. O mostră de administrare „originală” e şi cea a Spitalului Judeţean, în cazul căruia s-a renunţat la transformarea spaţiului din faţa spitalului într-un fel de târg ambulant, doar la opoziţia mai multor consilieri judeţeni.

Tonete cu de toate în faţa celui mai mare spital regional

Camuflat într-un aşa-numit Proiect de hotărâre privind aprobarea tarifelor pentru unele servicii de interes judeţean in anul fiscal 2015, în plenul Consiliului Judeţean Timiş a fost propus recent, pentru aprobare, un punct care viza un „tarif de închiriere teren pentru amplasare standuri, tonete, chioşcuri cu destinaţie de comerţ stradal la Spitalul Judeţean”. Dacă s-ar fi aprobat în această formă, s-ar fi ajuns la oficializarea unui soi de talcioc în faţa Spitalului Judeţean. Mai mulţi consilieri judeţeni au propus, însă, prin amendamente, scoaterea acestui punct din proiectul propus spre adoptare. „Acest lucru nu mi se pare a fi o activitate a Spitalului Judeţean cu destinaţie de comerţ stradal. Din acest motiv am propus scoaterea articolului care se referea la acest comerţ”, spune consilierul judeţean Dorel Demea.

Preşedintele CJ Timiş, social-democratul Titu Bojin, a precizat, în apărarea acestui proiect că taxa respectivă a fost introdusă în urma solicitării venite din partea Spitalului Judeţean. „Personal sunt de acord să nu facem la Spitalul Judeţean sau în zona Spitalului Judeţean comerţ stradal decât în construcţii aprobate de Consiliul Judeţean. Nu vrem să apară tot felul de lucruri acolo dar nici nu vrem să le îngrădim posibilitatea de a amplasa construcţii, a căror formă o aprobăm noi, în care să vândă flori sau fructe”, mai spune Titu Bojin.

În urma opoziţiei consilierilor judeţeni, s-a venit cu propunerea ca forma construcţiilor să fie aprobată de CJ Timiş, lucru oficializat printr-un amendament. Însă, probabil că dacă nu ar fi existat intervenţii ale unor consilieri judeţeni pe această teamă, proiectul ar fi fost adoptat în forma originală şi, în funcţie de ideile mai mult sau mai puţin vizionare ale responsabililor, ar fi putut să răsară tot felul de tonete şi tarabe în faţa celui mai mare spital din vestul ţării.

„Nu trebuie să uităm de specificul Spitalului Judeţean, care este unul de urgenţă, universitar, şi nu poate fi asociat cu orice formă de comerţ stradal. N-ai cum să faci acolo un fel de târg, nu e o pensiune sau un hotel. Se poate bloca accesul cu acest gen de amenajări, ca să nu mai vorbim despre faptul că diverse chioşcuri în care se pregătesc produse alimentare ar genera tot felul de mirosuri sau arome, în condiţiile în care o bună parte din pacienţi sunt la regim”, spune medicul Georgeta Rus, consilier judeţean PDL.

Talcioc şi la Bastion

Prezumtivele tarabe de la Spitalul Judeţean nu sunt singurele iniţiative de acest gen. Printr-o iniţiativă a CJ Timiş de la sfârşitul anului trecut, s-a propus închirierea, pe o perioadă de trei ani, a unor suprafeţe de teren  situate în cadrul Complexului imobiliar Bastion, pentru amplasare de tarabe şi chioşcuri, aducându-se argumentul că o mare parte din suprafaţa de teren nu este ocupată de construcţii.

Iniţiativa, spuneau reprezentanţi ai CJ Timiş, pleca de la o adresă în care „se exprima interesul pentru închirierea unei suprafeţe de teren pentru amplasarea unei rulote comerciale, având ca obiectiv promovarea şi valorificarea prin comercializare a produselor tradiţionale româneşti de panificaţie”.

Deci, de la această solicitare, care viza probabil un chioşc cu covrigi, administraţia judeţeană a ajuns la concluzia că amplasarea unor astfel de standuri ar fi şi în avantajul CJ Timiş care, pe lângă promovarea Bastionului Theresia, ar colecta şi venituri la buget, şi al locuitorilor şi vizitatorilor oraşului. E greu de spus ce speranţe de „îmbogăţire” are CJ Timiş, dacă se face raportarea la tarifele de plecare – respectiv, trei lei pe metru pătrat pe zi pentru amplasare standuri, tonete sau chioşcuri , şi 15 lei pe metru pătrat pe lună – închiriere de teren pentru publicitate.

Nici contractul-cadru, nici caietul de sarcini nu au prevăzut limitări sau prevederi cât de cât clare legate de specificul viitoarelor tonete sau tarabe.