Librăria Cărtureşti Mercy va fi gazda lansării unei cărţi despre o frumoasă poveste franco-română. Care a început, acum 80 de ani, pe bulevardul Dacia 77, din Bucureşti.
Institutul Francez din București împlineşte, anul acesta, 80 de ani de existență, de la stabilirea sediului său în Bucureşti, pe bulevardul Dacia nr. 77. Ocazie cu care a fost lansată cartea Bucureşti, bulevardul Dacia 77. O poveste franco-română, de Richard Edwards.
Volumul va fi lansat şi la Timişoara, sâmbătă, 19 noiembrie, ora 11, la Librăria Cărtureşti Mercy. La eveniment va fi prezent şi autorul cărţii.
“În 23 ianuarie 1936, la cererea unui grup de intelectuali şi diplomaţi francezi şi români, Franţa cumpăra Casa Olănescu pentru a înfiinţa un Institut de Studii Superioare. Avea avea să treacă în curând prin vremuri grele: sunt anii celui de-al Doilea Război Mondial şi cei ai dictaturii comuniste. Cu toate acestea, 80 de ani mai târziu, la numărul 77 de pe bulevardul Dacia, ea este încă sediul Institutului Francez din Bucureşti”, aceasta este, pe scurt, povestea din carte, spun reprezentanţii Humanitas, care au editat volumul, în limba română.
Aceştia mai spun că, încercând să-i reconstituie istoria, Richard Edwards cercetează „memoria locului“, la Bucureşti şi la Nantes, la Paris şi la Berlin, dezvăluind amintiri, secrete, bucurii şi, uneori, temeri: “În această înstărită casă boierească, a cărei organizare interioară se va modifica mereu de-a lungul deceniilor, redesenându-şi neîncetat până şi planurile, cronicile şi portretele dau viaţă unei istorii franco-române, istoria prieteniei dintre două ţări.”
Volumul lui Richard Edwards, Bucureşti, Bulevardul Dacia 77. O poveste franco-română,
în prezentarea lui Dan C. Mihăilescu, în cadrul “Cărţii de la ora 5”
„«Când vine vorba despre Franţa şi România, e greu să desparţi sentimentele de raţiune», afirma, în anii treizeci, vorbind despre relaţia noastră comună, Nicolae Titulescu, pe atunci preşedinte al Ligii Naţiunilor. Rândurile care urmează reiau, în fiecare capitol, tocmai mişcarea asta neîntreruptă, cu dus şi întors, a faptelor reale şi a percepţiei lor sensibile, deopotrivă la unii şi la ceilalţi. Perspectiva pe care v-o propun face şi ea parte din vârtejul obiectiv şi subiectiv care mă absoarbe în viaţa mea de zi cu zi în România, hrănită cu lecturile, studiul şi întâlnirile care au precedat scrierea acestei cărţi. M-am «ospătat» astfel, însuşindu-mi, precum Rabelais, «măduva densă», pe care doresc să v-o împărtăşesc aici”, scrie Richard Edwards.
Acesta mai spune că cititorul nu va găsi în carte vreun raport asupra datelor cuprinse în documentele oficiale, vreo listă cu directorii care s-au perindat de-a lungul anilor, vreun inventar al misiunilor plănuite ori vreun sumar al programelor cu un catalog al artiştilor ori intelectualilor care au frecventat Institutul, “ceea ce nu mă va împiedica, bineînţeles, să fac referire la ei, dacă va fi nevoie. Nu poţi să scrii nimic despre implicarea francezilor în viaţa României şi a românilor în viaţa Franţei fără a avea viu în minte cât de puternic şi inalterabil marchează sentimentul de intimitate relaţiile noastre. Vă voi vorbi, desigur, despre câţiva români şi câţiva francezi, de azi şi de ieri. Ei şi alţii alcătuiesc caleidoscopul ce pune în lumină sufletul popoarelor noastre.”
Richard Edwards este “un călător, nu atât prin lume, cât printre pietre, cele vechi, cele care ne lasă să citim istoria oamenilor”, îl prezintă organizatorii evenimentului de la Timişoara. Timp de şapte ani, acesta a condus Centrul Cultural Internaţional la Salina Regală din Arc-et-Senans, în regiunea Franche-Comté. Astăzi este cronicarul unei Românii aparte la Radio România Internaţional.
Cartea este disponibilă în limba română, fiind apărută la Editura Humanitas, și în limba franceză, apărută la Editura Non Lieu.
Ultimele comentarii