O candidatură a Timişoarei la titlul de Capitală Culturală Europeană nu ar trebui să reprezinte un scop în sine, spune preşedintele U.S.R. Nicolae Manolescu. Mai importante, spune el, sunt efectele pe termen lung pe care o astfel de candidatură le produce în viaţa oraşului şi modul în care aceasta contribuie la creşterea apetitului pentru cultură. Oraşului îi revine, de aceea, menirea de a identifica elemente de specific cultural cu care să îşi asocieze pentru totdeauna imaginea în percepţia generală. Şi, apreciază reprezentanţii U.S.R., scriitorii pot contribui la conturarea acestor elemente de specificitate, căci scrisul fiecăruia în parte defineşte un spaţiu, un loc şi un timp al culturii, asociabil cu aspiraţiile culturale ale oraşului.     

„Trebuie identificat ceva legat de Timişoara, de care să ne aducem aminte”

Prezent la Timişoara, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu, a participat vineri, 28 martie, la o dezbatere – organizată de Primăria Timişoara şi de Asociaţia Timişoara Capitală Culturală Europeană – menită să analizeze implicaţiile aspiraţiilor Timişoarei la o candidatură în vederea câştigării, în 2021, a titlului de Capitală Culturală Europeană. La dezbatere au participat, alături de reprezentanţii U.S.R., Dan Diaconu, viceprimar al Timişoarei, şi Simona Neumann, director executiv al Asociaţiei Timişoara Capitală Culturală Europeană.

Nicolae Manolescu s-a referit în context la posibilităţi menite să potenţeze şansele Timişoarei la obţinerea titlului, venite din perspectiva experienţei profesionale acumulate în calitate de ambasador UNESCO. Acesta spune că experienţa acumulată în pregătirea candidaturii Sibiului pentru titlul de Capitală Culturală Europeană, dar şi preparativele ulterioare, pentru includerea zonei Sibiului pe lista patrimoniului UNESCO, au însemnat acumularea unui capital de informaţii ce pot fi împărtăşite, pentru a veni în sprijinul pregătirii viitoarei candidaturi a Timişoarei. „Eu, de felul meu, sunt un om practic. Aşa că mă interesează mai puţin partea festivă a unor asemenea evenimente”, a declarat Nicolae Manolescu, precizând că o astfel de candidatură nu e atât o onoare, cât o povară. „Faptul că vreţi să faceţi ceva este esenţial. Nu e important cine câştigă titlul. Aceasta nu e o competiţie sportivă, problema nu e de cine pune ştacheta cel mai sus, ci de modalitatea de a o duce în sus şi de menţinere a ştachetei”, a opinat preşedintele U.S.R., adăugând că „oricum, ştacheta cade la un moment dat, dar contează ceea ce rămâne în urmă şi încurajarea interesului pentru cultură”.

Abordând lucrurile din perspectiva a ceea ce se poate realiza pentru a spori şansele Timişoarei la obţinerea titlului, Nicolae Manolescu a insistat pe nevoia de a se structura o strategie culturală unitară şi bine închegată, care să se concentreze pe o serie de obiective punctuale: „Oricând se poate face mai mult. Riscul constă însă în a vrea să faci prea multe. De aceea, cred că ideea de cultură trebuie legată de unul sau două evenimente organizate la nivel local şi care să ajungă să se identifice în timp cu imaginea Timişoarei”. Nicoale Manolescu a oferit în sprijinul afirmaţiei sale exemplul candidaturii Sibiului, în care proiectul iniţial s-a închegat treptat în jurul proiectului Festivalului de Teatru.

Tot într-o abordare din perspectivă pragmatică, Nicolae Manolescu a precizat că banii care vor fi investiţi în promovarea acestui proiect „trebuie să lase urme, în sensul nobil al cuvântului”, adăugând că pregătirea viitoarei candidaturi, care va fi depusă în 2015, reprezintă „un scop nobil, care nu trebuie să fie un scop în sine”. Pentru că, explică el, oricum banii alocaţi culturii nu sunt pe măsura sumelor alocate altor domenii, astfel încât, cel mai adesea, „nu lipsa banilor e problema, ci felul în care aceştia sunt cheltuiţi”.

În ceea ce priveşte efectele pe care le poate produce pregătirea unei astfel de candidaturi, Nicolae Manolescu a precizat că ele trebuie să se reflecte într-un proces irevocabil de răspândire şi aprofundare a culturii şi în construirea ideii de valoare culturală în jurul unei abordări comune, „ceva legat de Timişoara, care să rămână şi de care să ne aducem aminte”.

Referitor la modalităţile de evaluare a îndeplinirii criteriilor de către raportorii europeni, Nicolae Manolescu a insistat tot pe dimensiunea pragmatică a abordării, avertizând că persoanele în drept să decidă şi să întocmească rapoarte evaluează toate detaliile, astfel încât conjugarea eforturilor menite să conducă la conturarea unei strategii culturale trebuie să se desfăşoare în paralel cu demersurile de ordin administrativ. „Nu se poate imagina o capitală culturală europeană cu străzi desfundate”, avertizează însă Nicolae Manolescu, adăugând că lucruri ce pot părea banale, cum sunt plombarea străzilor şi păstrarea curăţeniei, sunt detalii extrem de importante, de care se ţine cont în evaluare.

„Caracterul multicultural al Timişoarei, o lecţie de convieţuire înaltă”

Posibilităţile de implicare a U.S.R. în demersurile de susţinere a candidaturii oraşului la titlul de Capitală Culturală Europeană au făcut şi obiectul expunerii vicepreşedintelui U.S.R., Gabriel Chifu, care a precizat că „susţinerea U.S.R. nu trebuie interpretată ca o susţinere a Timişoarei în defavoarea altor oraşe, ci ca o garantare  a capabilităţii în acest sens a colegilor noştri din Timişoara”.

Printre posibilele atu-uri ale Timişoarei, Gabriel Chifu a menţionat o serie de elemente de specificitate ale oraşului, legate de existenţa unui exerciţiu îndelungat al toleranţei, şi nu al disjuncţiei, despre care vicepreşedintele U.S.R. a opinat că reprezintă averea Timişoarei:

„Puternic eşti dacă pui în lumină specificitatea fiecăruia, nu dacă o anulezi ca să te vezi mai bine”. În plus, mai apreciază acesta, în Timişoara ideea de Europa e prezentă şi se reflectă şi în obiectul de activitate al Fundaţiei a Treia Europă. „Există însă şi un sentiment al Timişoarei, care este un oraş al demnităţii câştigate a fiecăruia dintre noi, în Decembrie 1989”, mai spune Gabriel Chifu, adăugând că toate elementele evocate reprezintă tot atâţia vectori definitorii pentru oraş care pot fi utilizaţi pentru potenţarea şanselor de reuşită în competiţia europeană.

La fel ca Nicolae Manolescu, şi Gabriel Chifu este de părere că această candidatură nu e un scop în sine, ci un mijloc de redefinire şi de reinventare al unei comunităţi locale. Vicepreşedintele U.S.R. apreciază că astfel de demersuri pot sluji reconfigurării oraşului pe un plan superior, evocând un gen de superioritate în locuirea unui spaţiu cultural comun, bazat pe o „lecţie de convieţuire înaltă”.

„Cultura nu are culoare politică, dar intervenţia statului în susţinerea ei e decisivă”

În cărţile scrise se imprimă elementele de specificitate ale unui spaţiu cultural, au opinat şi preşedintele U.S.R. Timiş, Cornel Ungureanu, dar şi Marian Odangiu, reprezentant al U.S.R. filiala Timiş, referindu-se la organizarea la Timişoara a unui festival al literaturii regiunilor de contact etnic, care ar putea reprezenta, la rândul său, unul dintre vehiculele de exprimare a caracterului multicultural al Timişoarei.  

Profesorul universitar şi scriitorul Mircea Mihăieş, fost vicepreşedinte al Institutului Cultural Român, redactor-şef al revistei „Orizont”, a declarat că scriitorii din Timişoara sunt parte din acest scenariu pe cale să se nască, subliniind că „parcursul în sine, care se înscrie în cadrul unor demersuri de resuscitare a culturii, este la fel de important ca şi ţinta şi ca tot ceea ce vom face în post-capitalismul nostru cultural”.

Preşedintele U.S.R. Timiş, Cornel Ungureanu, a subliniat, la rândul său, că „fiecare scriitor care aparţine unei istorii literare dintr-un anumit spaţiu defineşte în felul său noţiunea de capitală culturală”. La fel cum fiecare se defineşte diferit pe sine, într-un context în care „există aici numeroase personalităţi creatoare care trăiesc cultura la modul superb”, fiind însă nevoie şi de sprijin consistent pentru susţinerea culturii din partea instituţiilor esenţiale. Căci literaturii şi cărţilor le sunt alocate cele mai puţine fonduri, după cum a precizat şi preşedintele U.S.R., Nicolae Manolescu, menţionând că aceste activităţi nu sunt subvenţionate prin lege de către stat, spre deosebire de biblioteci, muzee sau conservatoare. „Cultura nu are culoare politică, dar intervenţia statului în susţinerea culturii este decisivă”, afirmă Nicolae Manolescu, precizând că abordările care denotă un liberalism excesiv, cum au fost cele promovate de fostul ministru al Culturii, Daniel Barbu, nu sunt adecvate nevoilor de susţinere şi de promovare a culturii.

Extrem de discretă a fost prezenţa la eveniment a unicului actor politic activ care deţine calitatea de membru al U.S.R. Timiş, deputatul din partea Grupului Minorităţilor Naţionale, Slavomir Gvozdenovici. Ferindu-se să facă orice fel de propuneri sau aprecieri concrete, acesta a apreciat doar, la modul general, că „prin participarea scriitorilor la evenimente importante se poate face un lobby fin în favoarea oraşului şi se pot găsi soluţii pentru evidenţierea caracterului intercultural al Timişoarei”.