Printr-un muzeu dedicat dictaturii comuniste, înfiinţat la Timişoara, dorim să spunem răspicat că regimul comunist a fost un regim ilegitim și criminal care a produs sute de mii de victime. Proiectul acesta ar putea fi oportunitatea prin care să încercăm să ne restituim datoriile față de acea generație care ne-a lăsat un testament nescris al curajului și al demnității și care astăzi ne veghează din cer.

Care este povestea României recente? Cine sunt eroii ei la care noi să ne putem raporta astăzi? Eroii recenți ai țării noastre sunt acei oameni extraordinari ai închisorilor care nu au cedat, nu au mințit și nu au trădat zestrea spirituală a poporului român. Sunt acei semeni ai noștri care, de-a lungul a aproape a cincizeci de ani de comunism, au suferit și și-au asumat  moartea în cumplitele temnițe comuniste. Dar care nu și-au pierdut niciodată libertatea sufletului.

Pentru ca noi să-i putem cunoaște și cinsti este mai mult decât necesar să le dedicăm un templu al memoriei în care să le recunoaștem suferința și să le aducem un omagiu, restituind totodată adevărul istoric și împăcându-ne cu trecutul nostru. Acest templu poate lua forma unui muzeu al dictaturii comuniste, iar Timișoara, orașul care ne-a eliberat de comunism, merită cel mai mult un asemenea loc dedicat tuturor acelor eroi ai rezistenței, iubitori ai adevărului și ai libertății care și-au sacrificat viețile pentru credințele, principiile și pentru semenii lor

Muzeul dictaturii comuniste at trebui să fie asemenea unei cărți deschise, prin care toți aceia dintre noi care dorim să cunoaștem, să avem posibilitatea de a afla grozăviile la care au fost supuși bunicii și părinții noștri. Vom putea face acest lucru atunci când vom păși cu sfială și emoție în acele încăperi dedicate unor oameni de stat precum Corneliu Coposu, seniorul care a stat șaptesprezece ani în închisoare, Ion Mihalache, căruia i s-a impus muțenia, interzicându-i-se să comunice timp de opt ani de zile cu vreun alt om, Nicolae Steinhardt, Vladimir Ghica ori Richard Wurmbrand, oameni credincioși, cu iubire față de semenii lor. Sau vom putea descoperi spațiile închinate unor figuri feminine exemplare precum Doina Cornea sau Elisabeta Rizea, din Nucșoara, cea care a susținut mișcarea de rezistență din munți oferind protecție partizanilor lui Toma Arnăuțoiu.

În acele spații vom afla că oamenii care au format odată elita românească, găsindu-se aruncați în temnițele comuniste, au încercat să supraviețuiască și nu și-au permis să-și piardă speranța. Din contră, rezistând, ei au încercat să le facă zilele mai ușoare și acelora cu care împărțeau celulele, oferindu-le posibilitatea de a veni în contact cu marea literatură clasică și de a participa ad-hoc la cursuri de istorie, filozofie, teologie sau limbi străine.

Printr-un muzeu dedicat dictaturii comuniste, noi dorim să spunem răspicat că regimul comunist a fost un regim ilegitim și criminal care a produs sute de mii de victime. Proiectul acesta ar putea fi oportunitatea noastră prin care să încercăm să ne restituim datoriile față de acea generație care ne-a lăsat un testament nescris al curajului și al demnității și care astăzi ne veghează din cer.

Este vremea să lăsăm un loc de aducere aminte urmașilor noștri, un loc al pietății, al onoarei și al exemplului sacrificial în numele libertății. Avem obligația să nu uităm că națiunea română a avut eroi și a avut martiri.