În pofida creşterii incidenţei şi, mai ales, a mortalităţii cauzate de cancer în zona de vest a ţării, în acest an nu s-a făcut absolut nimic pentru suplimentarea aparaturii de radioterapie în vestul ţării. Asociaţiile de pacienţi susţin că o parte din aparatele vechi de radioterapie ar putea să nu mai primească autorizaţie, lucru care ar acutiza problemele şi ar lungi listele de aşteptare pentru radioterapie.

Două aparate funcţionale pentru tot Banatul

Situaţia din vestul ţării, unde listele de aşteptare pentru radioterapie cresc de la lună la lună, a făcut recent şi obiectul mai multor interpelări parlamentare, prin care Ministerului Sănătăţii i se cere insistent să ia măsuri pentru rezolvarea problemei, prin achiziţionarea urgentă de aparatură.

Într-o interpelare parlamentară recentă, un deputat de Caraş-Severin, Valentin Blănariu, spune că un exemplu alarmant pentru situaţia dezastruoasă a sistemului sănătăţii şi pentu ignoranţa cu care se tratează viaţa este Clinica de Radioterapie din Timişoara, care aparţine de Spitalul Municipal Timişoara. Acesta avertizează asupra faptului că, deşi clinica dispune de două secţii – o secţie cu 70 de paturi în care sunt internaţi doar pacienţii care necesită şi tratament medicamentos şi o secţie ambulatorie, care procedează la iradiaţia pacienţilor – deserveşte bolnavii din cinci judeţe (Timiş, Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Mehedinţi). Cu doar două aparate pentru radioterapie externă.

„Pacienţii din cinci judeţe – mulţi dintre ei fără posibilităţi financiare – trebuie să facă naveta zilnic pentru a beneficia de radioterapie, aceasta în condiţiile în care după radioterapie efectele fizice sunt greu de suportat. În cazul unei defecţiuni al unui aparat, pacienţii nu sunt anunţaţi în prealabil şi sunt trimişi acasă, fiind lăsaţi să se deplaseze zi de zi în speranţa că poate defecţiunile au fost remediate”, mai spune parlamentarul de Caraş-Severin.

Raportat la această situaţie, Ministerul Sănătăţii nu poate da decât asigurări, fără să se hazardeze să înainteze un termen la care situaţia s-ar putea rezolva. „Referitor la necesarul de echipamente medicale, la nivelul Ministerului Sănătăţii au fost centralizate solicitările unităţilor sanitare din reţeaua Ministerului Sănătăţii şi a autorităţilor locale. Ministerul Sănătăţii intenţionează să achiziţioneze echipamente din categoriile Oncologie, Terapie Intensivă, bloc operator/chirurgie după definitivarea unui împrumut de la la Banca Mondială. Ulterior finalizării procedurile de achiziţie, echipamentele medicale vor fi repartizate în raport cu strategia şi solicitările unităţilor sanitare”, se arată în răspunsul ministerial cu privire la problemele legate de insuficienţa aparatelor de radioterapie în vestul ţării.

O situaţie fără rezolvare la nivel naţional

Conform estimărilor Federaţiei Asociaţiei Bolnavilor de Cancer, doar 10-15% dintre bolnavii de cancer care ar avea nevoie de radioterapie pot face acest tratament, întrucât în România sunt 12 aparate care funcţionează şi ar fi nevoie de 60. „În radioterapie, pacienţii noştri în sistemul de stat sunt programaţi în patru sau cinci luni. Doar 10 – 15 la sută dintre bolnavii cu cancer care ar avea nevoie de radioterapie pot face acest tratament, întrucât în România sunt 12 aparate, în loc de 60. Noi dorim un program complet de oncologie, în care să fie inclusă şi radioterapia”, declară reprezentanţii Federaţiei Asociaţiei Bolnavilor de Cancer. În acest context, oficialii Spitalul Municipal Timişoara spun că la două, maximum trei aparate pentru radioterapie, sunt 200 de pacienţi pe zi care ar avea nevoie de tratament. Cel mai vechi aparat de iradiere cu care lucrează, uu Rokus cu sursă de Cobalt, de fabricaţie sovietică, a fost realizat în 1975. Acesta funcţionează de multe ori 24 de ore din 24, deşi ar trebui doar şase ore pe zi.

Deşi Clinica de Radioterapie din cadrul Spitalului Municipal Timişoara este singura din vestul ţării, unde bolnavii de cancer pot beneficia de tratamentul care le poate salva viaţa, de 15 ani, instituţia nu a achiziţionat niciun aparat de radioterapie.  

Cezar Irimia: „Aceste aparate, bazate pe cobaltoterapie, sunt puternic invazive”

„Anul acesta, în ciuda promisiunilor, nu s-a achiziţionat niciun aparat nou, zero barat. Singurele iniţiative de acest gen au venit din mediul privat, şi reprezentanţii statului au mers să inaugureze cu nesimţire investiţii de acest gen, la care nu au contribuit cu absolut nimic. Marea problemă este că o parte din aceste aparate, extrem de puţine, nu vor mai primi autorizaţie de funcţionare pentru că sunt foarte vechi. Cu unele, din dorinţa de a face bine, s-ar putea să li se facă mai mult rău pacienţilor. Aceste aparate, bazate pe cobaltoterapie, sunt puternic invazive şi, dacă nu vor mai primi autorizaţie de funcţionare, se va diminua numărul lor, şi aşa insuficient”, ne-a declarat  Cezar Irimia, preşedintele Federaţiei Asociaţiei Bolnavilor de Cancer.

Mortalitate crescută, în România

Deşi are un buget insuficient rezervat bolilor cronice, Ministerul Sănătăţii continuă să-l cheltuiască după criterii greu de înţeles. Un exemplu bun în acest sens este modul în care se gestionează banii alocaţi pentru programul de tratament al cancerului. Deşi dă bani pentru programul de tratament în sine, Ministerul Sănătăţii nu a alocat fonduri şi pentru analizele premergătoare tratamentului în sine. Care, e posibil, în anumite cazuri, să fie făcut după ureche, ca atare, să fie complet ineficient.

Datele statistice arată că în România sunt diagnosticate anual peste 70.000 de cazuri noi de cancer. Totodată, potrivit unor informaţii făcute publice, zilele acestea, de către Colegiul Medicilor din România, incidenţa cazurilor de cancer în România este cea mai mică din Europa, însă mortalitatea este cea mai mare, din cauza sistemului care s-a concentrat pe tratamentul bolilor acute şi al urgenţelor şi mai puţin pe bolile cronice.  

“Este un paradox ca în România să avem cea mai mică incidenţă a cancerului, dar cea mai mare mortalitate prin aceeaşi boală, dovadă că sistemul de depistare precoce nu funcţionează. Mortalitatea prin cancer de col este de trei ori mai mare decât în Europa, iar cea de cancer de sân este mai mare de 3,5 ori”, spun reprezentanţi ai Colegiului Medicilor.

În Timiş, peste 2.200 de cazuri noi de cancer, anual

Timişul rămâne unul dintre judeţele cu o incidenţă crescută a cazurilor de cancer, raportată la zona de vest, dar şi nivel naţional. Aici apar anual peste 2.200 de cazuri noi de cancer, incidenţa anuală fiind de 335 de cazuri noi la 100.000 de locuitori. Tot în Timiş se înregistrează cea mai mare prevalenţă a cancerului din zona de vest – 25 la mia de locuitori, faţă de 24, în Caraş-Severin, 23, în Arad sau 17, în Hunedoara.

De asemenea, Timişul este pe locul doi în regiunea Vest ca mortalitate cauzată de cancer. Aradul e primul loc, cu 245 de decese la 100.000 de locuitori, urmat de Timiş, cu 240 de decese la 100.000 de locuitori, Caraş-Severin, cu 239 de decese, şi Hunedoara, cu 218 decese.

În momentul de faţă, numărul bolnavilor de cancer înregistraţi în Timiş a ajuns la 13.413. În plus, conform reprezentanţilor Asociaţiei OncoHelp Timişoara, tendinţa de creştere nu pare să se stabilizeze. Aceştia spun că la nivelul judeţului există o creştere lentă, dar continuă a cazurilor de cancer. Incidenţa cea mai mare e cea a cancerului bronho-pulmonar, fiind vorba de fumătorii din anii '90.

În plus, marile spitale din vestul ţării, în care sunt trataţi bolnavii de cancer, se confruntă cu o criză de medici fără precedent. În judeţele Mehedinţi, Caraş-Severin şi Hunedoara mai există doar câte un singur oncolog, astfel că medicilor le este imposibil să se ocupe de toţi bolnavii care suferă de cancer. Din cauza salariilor mici, mulţi au optat pentru plecarea peste hotare. Astfel că mulţi dintre bolnavii de cancer din judeţele învecinate vin să se trateze la Clinica de Oncologie din cadrul Spitalului Municipal din Timişoara, unde profesează şapte medici.

Dată fiind incidenţa crescută a cazurilor de cancer, Timişul ar avea nevoie de realizarea cât mai rapidă a Institutului Regional de Oncologie, promis de mai bine de şase ani, şi care rămâne tot la stadiul de proiect.

Atât de preocupat a fost Ministerul Sănătăţii de problema construcţiei Institutului Regional de Oncologie, încât nici nu s-a sinchisit să răspundă interpelărilor parlamentare legate de acest subiect. Astfel, după ce a ignorat complet două interpelări pe această temă, Ministerul Sănătăţii a răspuns unei a treia interpelări pe această temă. Răspunsul pe care l-a dat nu a lămurit, însă, mare lucru. Ministerul Sănătăţii  susţine că „se va putea cuprinde în programele de investiţii anuale ale Ministerului Sănătăţii obiectivul de investiţii Institutul Regional de Oncologie Timişoara, dar numai în condiţiile în care finanţarea poate fi asigurată integral, în limitele de cheltuieli stabilite sau strategiei fiscal-bugetare aprobate potrivit Legii responsabilităţii fiscal-bugetare”.

Cum, însă, în ultimii ani, Timişul a fost cvasi-absent din lista de investiţii finanţate de Guvern, este clar că demararea propriu-zisă a acestei investiţii nu va fi realizată în viitorul apropiat.