Foto: UPT

Ca o „uvertură a deschiderii programului Timișoara Capitală Europeană a Culturii 2023”, Universitatea Politehnica Timişoara i-a decernat joi, 16 februarie, titlul de Doctor Honoris Causa lui Ioan Holender, cel mai longeviv director al Operei din Viena.

Ceremonia – la care, pe lângă membrii comunității academice a Universității Politehnica Timișoara, au participat ministrul Culturii, Lucian Romașcanu, şi primarul Timișoarei, Dominic Fritz – a fost deschisă de președintele Senatului UPT, prof. univ. dr. Radu Vasiu, care a subliniat importanța titlului de Doctor Honoris Causa uneia dintre cele mai proeminente personalități culturale ale Timișoarei, Ioan Holender, chiar în ajunul deschiderii Capitalei Europene a Culturii Timișoara – 2023.

Rectorul UPT, conf. univ. dr. Florin Drăgan, aspus că reîntoarcerea la Politehnică a lui Ioan Holender se face în cel mai potrivit moment, chiar înaintea deschiderii Capitalei Culturale Europene, amintind și emoția care l-a încercat atunci când l-a rugat pe acesta să accepte acordarea titlului, iar răspunsul lui Ioan Holender a fost: „La Politehnica mea?”.

După primirea diplomei de Doctor Honoris Causa și a robei cu însemnele Politehnicii timișorene, Ioan Holender a vorbit cu emoție despre perioada copilăriei și adolescenței petrecute la Timișoara, despre perioada studenției la Institutul Politehnic Timișoara, despre respectul profund pe care îl are pentru profesorii pe care i-a avut, despre revolta studențească din 1956, la care a participat și care i-a schimbat cursul vieții, despre plecarea la Viena și dorul de țară care l-a măcinat mereu, despre cariera culturală și promovarea artiștilor români peste hotare, oferind o adevărată lecție de viață pentru toți cei prezenți.

Ioan Holender s-a născut la Timişoara, în 18 iulie 1935, într-o familie de evrei înstăriţi. Tatăl său era proprietarul unei fabrici de oţet, iar pe linie maternă se trăgea din familia Dornhelm. Bunicul său, Eugen Dornhelm, era un comerciant de textile cunoscut şi respectat. În cel mai bun spirit al Timişoarei şi al Banatului, în casă se vorbea în trei limbi: germană, maghiară şi română.

În 1942 a început şcoala românească, apoi a fost nevoit să se mute în Fabric, la o şcoală evreiască. Este perioada în care persecuţiile împotriva evreilor erau la ordinea zilei, punând la grea încercare viaţa, proprietăţile şi afacerile familiei. După război a venit naţionalizarea comunistă, care a distrus totul. La 13 ani s-a înscris la o Şcoală medie tehnică de profil electroenergetic, unde a susţinut şi examenul de maturitate. A început să practice serios mai multe sporturi, tenisul fiind pe primul loc. În aceeaşi perioadă s-a simţit atras din ce în ce mai mult de spectacolele de operă şi de teatru.

Foto: UPT

Originea „nesănătoasă” i-a blocat însă accesul la facultate, așa că s-a angajat la Uzina Electrică – a devenit vatman, conducând tramvaiele de serviciu tehnic. În felul acesta a scăpat de originea burgheză, fiind acceptat la Politehnică – Facultatea de Mecanică, Secţia de material rulant.

În toamna anului 1956, când era în anul al treilea de facultate, evenimentele din Ungaria au declanşat şi la Timişoara mişcări în rândul studenţilor, la care Ioan Holender a participat în mod activ. Rezultatul: a fost exmatriculat împreună cu alţi colegi, cu interdicţia de a se mai înscrie vreodată la o facultate în România. În perioada următoare a trăit din tenis – antrenor la şcoala sportivă, la CFR şi la o unitate militară.

În 1959 tatăl său a depus cererea de emigrare în Israel, obţinând permisiunea de a pleca prin Viena. Mama sa trăia deja acolo, întrucât părinţii săi divorţaseră cu câţiva ani în urmă. În perioada de început, adaptarea la Viena a fost dificilă (la fel şi obţinerea dreptului de a rămâne acolo). A încercat, fără succes, să continue studiile. A lucrat ca desenator tehnic. A început să meargă la Operă şi la Burgtheater (evident, la „Stehplätze”), unde a făcut şi figuraţie şi asistenţă de regie. Tenisul l-a ajutat foarte mult să se integreze. Dar opera îl atrăgea. Timp de trei ani a făcut studii muzicale, în 1962 devenind bariton. Primele roluri în această nouă calitate le-a avut la St. Pölten şi la Wiener Neustadt – Escamillo în Carmen-ul lui Georges Bizet. În 1964 a fost angajat la Stadttheater din Klagenfurt, având şi o serie de apariţii la celebrul Wiener Konzerthaus.

În 1966 Ioan „Holi” Holender (cum a apărut pe afiş) a fost invitat la Opera din Timişoara – a cântat Giorgio Germont, în Traviata lui Giuseppe Verdi şi Escamillo.

La întoarcerea în Austria şi-a analizat, în mod realist, posibilităţile de evoluţie şi şansele de viitor, luând decizia de a renunţa la cariera de solist de operă (avea 31 de ani). S-a angajat la Agenţia de impresariat „Starka”, a lui Alois Starka, unde, în câţiva ani, a desluşit toate tainele meseriei. Încet-încet a devenit un nume cunoscut în lumea operei (atât în cea a managerilor, cât şi în cea a artiştilor). În 1972 a preluat agenţia, care va deveni în final Agenţia de impresariat Holender. Şi-a făcut un număr mare de prieteni – manageri de operă, solişti, dirijori. Printre ei se afla şi Eberhard Waechter, directorul Volksoper din Viena.

Cancelarul Austriei la acea vreme l-a invitat pe Eberhard Waechter şi i-a propus să preia ambele teatre de operă din Viena – Staatsoper şi Volksoper. Waechter a acceptat, dar a pus o condiţie: secretar general să fie Ioan Holender. O propunere surprinzătoare – Holender obţinuse cetăţenia austriacă cu puţin înainte. Ministrul ‚Culturii şi Educaţiei a anunţat în 22 iunie 1988 că Waechter este numit director al Staatsoper şi Volksoper, iar Holender – secretar general, pentru un mandat de 6 ani, cu intrare în vigoare de la 1 septembrie 1991.

În urma decesului neaşteptat al lui Eberhard Waechter, la 29 martie 1992,  cancelarul Vranitzky l-a desemnt pe Ioan Holender, în 2 aprilie 1992, director al celor două opere. A avut trei mandate, timp de 19 ani.

În anul 2003 a acceptat invitaţia de a fi preşedinte de onoare al Festivalului „George Enescu” de la Bucureşti. În 2005, a renunţat la calitatea de preşedinte de onoare şi a devenit director artistic al festivalului timp de cinci ediţii (2007, 2009, 2011, 2013 şi 2015).  În 2015, la 80 de ani, Ioan Holender şi-a anunţat retragerea din funcţia de director artistic al festivalului.