Foto: Arhivă personală Deian Aranghelovici

Este medic veterinar de aproape 25 de ani, iar de patru ani şi-a descoperit vocaţia pentru încă o  profesie: grooming-ul, adică toaletarea profesionistă a câinilor: “Intră într-un fel şi ies altfel. Ca o doamnă, dintr-un salon cosmetic”. E o meserie pe care o face din pasiune, dar şi pentru a-şi regăsi liniştea. Deşi pentru un orăşel de provincie, cum e Sânnicolaul Mare, unde profesează, grooming-ul a fost un pariu riscant, a reuşit. Iar acum numărul câinilor pe care îi toaletează în mod profesionist este de aproape 2000 pe an.

“A devenit pasiune, nu o fac numai pentru bani”

Deian Aranghelovici este medic veterinar în Sânnicolau Mare din 2001, anul în care a absolvit Facultatea de Medicină Veterinară din cadrul Universităţii de Ştiinţele Vieţii din Timişoara. Începutul a fost greu nu doar din punct de vedere financiar, ci pentru că trebuiau schimbate mentalităţi: “În 2001, când am început să profesez, la foarte mulţi nu exista legătura de azi cu câinii. Mulţi îi țineau în lanț, aveau nevoie de un animal care lătra că vine vecinul”. Astfel, în concepţia multora, de medic veterinar era nevoie doar pentru situaţiile în care se îmbolnăvea un animal de pe urma căruia se trăgea vreun folos: o vacă, un cal, un porc. În timp lucrurile s-au schimbat, spune Deian Aranghelovici: “Acum câinele nu mai este doar un animal la casă, este o parte a familiei. Stă cu noi în casă, mănâncă cu noi, nu la masă, dar oricum mănâncă în timp ce mâncăm noi. Acum ai un animal care îţi ocupă timpul liber şi te scoate din stresul de zi cu zi.”

În 2021, după pandemia de Covid, partea de farmacie şi de cabinet a afacerii a intrat într-un declin. Trebuia să mai facă ceva pentru a-şi salva afacerea. Având şi foarte mult timp la dispoziţie, a început să se documenteze despre ceea ce înseamnă grooming-ul, apoi să se specializeze. A fost la cursuri de pregătire, la câteva seminarii pe an, a citit foarte mult pe tema aceasta şi s-a apucat de o nouă profesie. “Dar a devenit pasiune, nu o fac numai pentru bani”, spune.

Între timp a câştigat două concursuri, unul naţional, la categoria începători, la care a luat locul I, şi, după doi ani, unul internaţional, unde s-a clasat pe locul III. “M-au ambiţionat, m-au determinat să merg mai departe.”

Foto: Arhivă personală Deian Aranghelovici

Ce este groomingul?

Este cosmetică canină, un proces de îngrijire profesionistă a pielii şi blănii câinelui – de la periaj, la spălare şi tundere până la tăierea unghiilor şi curăţarea urechilor. Periajul se face nu oricum, şi nu cu orice perie, fiind adaptat la tipul blănii. La fel, spălatul, unde şampoanele sunt alese, ca în cazul celor destinate omului, în funcţie de piele, de tipul firului de păr, de rezultatul urmărit. Tunsoarea este şi ea o artă şi, în cazul unor rase de genul Bichon, Shih Tzu sau Poodle, trebuie realizată periodic. Iarla tunsoare intervine şi partea de stilizare. Sunt trenduri nu doar de tunsori, ci şi de vopsire a blănii. Tăiatul unghiilor este o operaţiune la care multă lume trăieşte cu falsa impresie că se pricepe oricine. Făcut greşit, poate răni, provoca dureri mari animalului şi chiar sângerări.

Toaletarea, explică Deian Aranghelovici, se face în funcţie de rasa, de standardul câinelui, de tipul pielii şi al blănii. “Frizeria canină înseamnă că un medic veterinar face o tunsoare standard, un tuns scurt. Grooming-ul nu se face după ureche, înseamnă şi cosmetică, şi tuns conform standardului . Şi presupune și o apropiere față de animal. Trebuie să lucrezi cu el fără ca animalul să sufere, să-i fie frică, să fie stresat.”  Situaţiile acestea de disconfort dispar ori se atenuează în situaţia în care cânii sunt aduşi regulat la veterinar şi la groomer, pentru că între câine şi om se produce o apropiere.

Foto: Arhivă personală Deian Aranghelovici

Meseria aceasta, spune Deian Aranghelovici, este şi o provocare – pe de o parte, întâlneşte câini cu personalităţi difereite, pe de alta, trebuie să ţină pasul cu nişte trenduri, chiar internaţionale –, dar îi conferă şi linişte sufletească: “Veterinar fiind, văd şi animale suferind, multe din cauza incompetenţei sau delăsării proprietarilor care nu au venit cu ele la medic la timp. De altfel, cele mai frecvente boli sunt cauzate de neglijenţa omului. Grooming-ul mă linişteşte”

Nu toaletează doar căţei de talie mică din rasa Bichon ori Shih Tzu, ci și câini de talie mare: Terra Nova, Border Collie, Ciobănesc german şi Labrador. “Fiind şi medic veterinar, mie- foarte uşor să îmbin partea de medicină veterinară cu partea de cosmetică, să văd ce nevoie are cățelul. Nu folosesc însă orice tip de șampon sau de balsam. E nevoie de un șampon special pe care îl aleg în funcție de rasă, de blana câinelui, de necesitățile lui. În privinţa vopselelor – e un trend internaţional acesta – nu folosesc vopsele cu chimicale, iar parfumurile sunt vegane”.

Acest tip de toaletare a prins foarte greu. Era văzută de mulţi ca un moft. “La început, 80% dintre clienții care veneau îmi cereau un «tuns scurt». Or, oricine poate «tunde scurt». El îl tund în funcţie de tipul blănii, al pielii, îi dau tratament, şi desigur ţin cont şi de ceea ce vrea proprietarul”. Pentru că și la căței se poate vorbi deja de niște trenduri, unii proprietari optează pentru  tunsori standard, alţii pentru tunsori  mai chic şi chiar pentru colorarea blănii: “E în trend vopsitul blăniţei. Toate tipurile de vopsea pe care le folosesc sunt naturale, nu conțin amoniac sau ceva ca să nu dăuneze pielii sau blănii. Și de obicei țin cam două-trei spălări”.

Deian Aranghelovici avertizează că trebuie avută grijă la șampoanele cu înălbitori care pot duce la dermatite ori la încâlcirea blănii: “O șamponare îndepărtează stratul de grăsime de pe piele, care o protejează față de factorii de mediu. Nu poți folosi orice tip de șampon fără să ţii cont de tipul pielii, al blănii, de eventualele probleme pe care le are câinele.”

În relaţia cu câinele şi omul are nevoie de educaţie

Sunt mulți câini aduşi stresați şi care la finalul acestor ședințe de grooming sunt şi relaxaţi, nu doar mai frumoși: “Caut întotdeauna să creez o relaţie, un echilibru între mine și cățel. Totuşi, nu pot nici să îl răsfaț foarte mult, că nu mai stă cuminte la toaletaj. Încerc să-l înțeleg pe fiecare în parte, ce vrea fiecare de la mine, să nu îl stresez. Câini agresivi nu toaletez pentru că nu vreau să recurg la anestezie, în cazul lor. Câinele trebuie să te accepte ca șef de haită”.

Dar agresivitatea câinilor nu e dată cumva de comportamentul proprietarului?  De educația proprietarului, explică Deian Aranghelovici. “Dacă proprietarul s-a impus la început și pitbull-ul, de exemplu, a înțeles, el va rămâne blând. Dacă proprietarul îl lasă să se răsfețe, normal că îşi dezvoltă instinctul și se transformă în altceva. Dacă este bătut, stresat, agresat, se întâmplă acelaşi lucru. Genetic e un câine de luptă, dar dacă nu-i dezvolți caracterul ăla, e cuminte ca un bichonel”. În plus, adaugă, proprietarul îi împrumută câinelui din comportamentul său: “Un proprietar cu o fire agresivă, foarte temperamentală nu poate lua un pitbull. Îi trebuie un câine cu care să fie compatibil. Apoi, animalul te simte cum eşti ca om. Poţi să-i spui tu că-l iubeşti, dacă nu o faci într-adevăr, el simte asta. Cu un animal nu te poţi preface”.

Medicul veterinar atrage atenţia că în relaţia cu câinele şi omul are nevoie de educaţie: “Trebuie educat și cum să îşi aleagă un câine – nu poţi lua un câine de talie mare sau o rasă foarte activă dacă stai la bloc, nu poţi lua un Bichon sau un Shih Tzu dacă nu îţi permiţi sau nu vrei să îl duci lunar la toaletare –, şi cum să se poarte cu el, şi cum să îl spele, și cum să îl păstreze, cum să aleagă un câine pentru copil şi ce presupune această opţiune, care nu se face pentru un an. Prin educație am putea să determina proprietarii să nu mai abandoneze câinii.”

A încercat să facă educaţie în rândul copiilor în cadrul programului “Şcoala altfel”. “Nu se ia un câine pentru copil de câţiva ani. Copilul trebuie să fie responsabil când îl primeşte. Trebuie să fie responsabilizat, iar grija nu e doar hrănitul animalului. În plus, nu se ia un câine pentru un an de zile, pentru ca apoi să-l arunci în stradă”.

Foto: Arhivă personală Deian Aranghelovici

“În ambele profesii pun pasiune, dar una, cea ce groomer, îmi aduce şi liniște”

Se poate face meseria asta dacă n-ai vocație? Probabil, ca orice altă meserie poate fi făcută şi numai pentru bani. Nu este cazul lui Deian Aranghelovici. Practică în continuare şi medicina veterinară, pentru că iubeşte foarte mult animalele, este empatic la suferinţa lor şi pentru că, spune, “sufletul meu e acolo”. Grooming-ul, însă, îi conferă linişte: “Ţinând foarte mult la animale, nu mi-e totuna dacă pățesc ceva. Dacă unui animal i se întâmplă ceva duminica ori într-o zi de de sărbătoare, nu pot să spun «eu am liber». Ca medic trebuie să fii non-stop la dispoziția animalelor pe care le tratezi. Sunt situaţii în care e nevoie de analize de sânge, de exemplu. Şi cum nu le pot face pe loc, în Sânnicolau, sunt stresat să nu li se întâmple între timp ceva. În ambele profesii pun pasiune, dar una, cea ce groomer, îmi aduce şi liniște.”