Iubeşte animalele de când se ştie şi, mai mult, empatizează cu durerea, fizică sau sufletească, a celor abandonate, pierdute, bătute ori înfometate. De mai mult de zece ani este implicată în acţiuni de voluntariat pentru salvarea animalelor abandonate sau pierdute şi luptă să schimbe mentalităţi, pentru a nu mai fi atât de multe animale aruncate în stradă şi chinuite de oameni. Doar în ultimii patru ani a salvat în jur 1.500 de animale fără stăpân. Acum, visul său este să poată face bine mult mai multor animale.
După aproape şapte ani de voluntariat în diverse ONG-uri care se ocupă de salvarea câinilor fără stăpân, în ianuarie 2015 Carmen Borka-Stănescu şi-a înfiinţat propriul ONG, Angels4 Animals Rescue, al cărei preşedinte este şi unde face echipa bună cu Eli Bota şi o mână de voluntari inimoşi. În aceşti ultimi patru ani a salvat în jur 1.500 de animale fără stăpân (majoritatea, câini, dar şi pisici), pe care echipa ei le-a îngrijit până le-a găsit stăpâni, dându-le în adopţie în Germania, Austria, Anglia, Luxemburg, Franţa sau Belgia. De ani de zile adună de pe stradă câini abandonaţi, bătuţi, accidentaţi şi aleargă cu ei la veterinar – a făcut-o chiar şi când a fost gravidă, în ultimele săptămâni de sarcină. După adopţie, cu mulţi dintre noii stăpâni ai animalelor continuă să ţină legătura, fie direct, fie prin intermediul ONG-urilor partenere din ţările respective, doar pentru a fi liniştită că animalele sunt în siguranţă.
Se dedică cu tot sufletul acestei activităţi pentru că, spune, iubeşte animalele de când se ştie. De altfel, se şi vede: când vorbeşte despre ele, i se luminează chipul. Iar când ajunge în preajma lor, chiar şi la prima întâlnire, animalele se comportă de parcă ar cunoaşte-o dintotdeauna. De salvat animale fără stăpân sau rănite a început prin adolescenţă, cu pisici găsite în spatele blocului sau în cartier.
Acum, însă, visul său este să poată face bine mult mai multor animale. Aşa că are în plan să deschidă un centru care să includă un spital şi o clinică veterinare, un salon de toaletare şi îngrijire, o pensiune canină şi una felină, un spaţiu tip FarmVille şi, desigur, un adăpost privat pentru animalele fără stăpân, unde acestea să fie pregătite pentru adopţie (procedee care pornesc de la tratarea lor, în caz că sunt bolnave, şi psihoterapie, pentru cele cu traume psihice, ori hidroterapie, pentru cele accidentate, până la sterilizare, vaccinare, microcipare şi pregătirea actelor pentru adopţie în străinătate), iar cele bătrâne să fie îngrijite „ca acasă” până la sfârşit. „Adăpostul pentru animale nu este gândit să funcţioneze pe principiul hingherilor”, ţine să sublineze Carmen.
O altă parte a acestui proiect vizează deschiderea unei secţiuni de dresaj, inclusiv instruirea câinilor pentru a fi folosiţi apoi de către persoane cu dizabilităţi şi ca dog therapy pentru copiii cu diverse dizabilităţi, şi a unei secţiuni tip zoo, cu animale domestice – de asemenea, abandonate sau pierdute –, unde părinţii îşi vor putea aduce copiii, pentru lecţii de zoologie pe viu. „Sunt destui copii de la oras care nu au văzut niciodată un cal sau o vacă. E altceva când le pot vedea pe viu decât dacă se uită la ele doar în manuale sau pe internet”, spune Carmen. Un proiect asemănător, numit Prieteni mici, destinat copiilor de nivel preşcolar – un program de zoologie care vizează dobândirea cunoştinţelor despre animale şi interacţionare cu acestea –, desfăşoară cu succes la Cluj-Napoca, doctorul veterinar Ana-Maria Bercean, o bună prietenă de-a lui Carmen.
De asemenea, proiectul include şi înfiinţarea unui incinerator şi a unui cimitir de animale, pentru cele din adăpost, dar şi pentru cele care au avut stăpâni.
În cadrul aceluiaşi proiect, Carmen are în vedere şi realizarea unui recensământ al câinilor cu stăpân, în localitatea unde va funcţiona centrul, şi derularea unui program de sterilizare a câinilor şi pisicilor, cu servicii la preţuri accesibile pentru omul de rând. „În momentul de faţă lucrăm în principal cu doi veterinari care sunt nu doar profesionişti, ci şi foarte sufletişti: Mihai Sârbu şi Simona Giubega, din Timişoara, şi colaborăm cu Ulrike Meder, din Olanda, care a lucrat o perioadă cu Cesar Miller şi a ţnfiinţat Dogrelate. Ea s-a oferit să vină la Timişoara, să facă instructajul cu oameni de aici, pentru servicii de recuperare psihologică a animalelor”, spune Carmen.
Proiectul, realizat după modelul unuie danez, pentru care Carmen are în vedere şi atragere de fonduri europene, este deja pus pe hârtie. Există chiar şi o mică parte din fonduri, provenite din donaţii de la firme de profil cu care colaborează de ani de zile. S-au implicat deja financiar în acest proiect în special ONG-ul-mamă din Danemarca, numit tot Angels4 Animals Rescue – Team Danmark, al cărui preşedinte este Tina Ernuld. Tot din Danemarca, s-a implicat firma Kruuse, care fabrică echipamente pentru uz veterinar; a făcut-o prin Country Manager-ul său, Pia Bährentz. Au mai contribuit financiar firma Essential Food, din Bucureşti, prin Christian Degner-Elsner, care este fondatorul şi proprietarul acesteia, şi firma Kellogg European Services, prin Kim Karstensen, Kellogg GBS Senior Director and Center Lead.
Problema este că nu a găsit încă teren pe care să construiască centrul. Ar avea nevoie de un teren de minimum două hectare, în zona de nord a Timişoarei sau în apropiere, teren pe care să îl poată lua în concesiune sau care să îi fie donat.
Cei care vor să susţină ONG-ul Angels4 Animals Rescue (CIF 33951223) şi acest proiect o pot face donând bani în contul Ron: RO13WBAN02371V068527RO01, deschis la Banca Comercială Intesa Sanpaolo Romania SA sau direcţionând 2% din profit, în acelaşi cont.
Ultimele comentarii