Deşi ar fi fost de aşteptat ca proiectul de scoatere din oraş a căii ferate să fie derulat la nivel local de Regionala CFR şi de Primăria Timişoara, Consiliul Judeţean Timiş se arată foarte interesat de această investiţie, propunând în acest sens şi o rută de exproprieri, în condiţiile în care sindicalişti din sistemul feroviar spun că, raportat la resursele existente, acest proiect este SF.

Promotor surpriză

Cu toate că proiecte mari precum cel al Centurii Sud Timişoara sau cel al Centrului Intermodal ar fi trebuit să preocupe Consiliul Judeţean Timiş, administraţia judeţeană pare mai degrabă interesată de investiţii precum cea a scoaterii căii ferate în afara oraşului, considerată extrem de scumpă şi cu şanse scăzute de realizare.

Astfel, la ultima şedinţă de plen s-a luat în discuţie desfiinţarea liniei de cale ferată care împarte oraşul în două părţi. Unii consilieri au venit cu propunerea ca linia de cale ferată care trece prin centrul oraşului să poate face o deviere care să pornească după Remetea până la Urseni. Aceştia îşi motivează decizia prin faptul că, în acest fel, se poate desfiinţa şi se poate face acel bulevard despre care s-a tot vorbit. „Dacă mergem pe acest proiect, calea ferată poate merge paralel cu şoseaua de centură – Centura Sud, exproprierile se pot face simultan şi va fi o singură intersecţie mai mare cu DN 592 care e şoseaua Timişoara – Buziaş. Deci, această ocolire va fi, aşa cum am văzut pe harta Google, până în 10 kilometri. Nu cred că implică un cost prea mare dar beneficiile ar fi foarte mari pentru oraşul nostru. Realizarea acestui proiect ne scuteşte de lucrări la pasaje pentru că acestea se vor desfiinţa imediat”, a declarat unul dintre ei în plen. Discuţiile în acest sens par stranii, în condiţiile în care s-a precizat că nu există bani pentru investiţii, şi sugerează că Primăria Timişoara ar trebui să renunţe la investiţiile de la pasajele Jiul, Popa Şapcă şi Solventul, deşi Guvernul promite de ani de zile că dă bani pentru realizarea lor, fără să îşi respecte promisiunile. În plus, se discută despre exproprieri, în condiţiile în care nu există nici măcar un pre-studiu de fezabilitate pentru o asemenea investiţie.

„Dacă discutăm de varianta de ocolire, pe acolo cred că o putem face, pentru că pe partea dreaptă, către aeroport, este autostradă. Este în discuţie realizarea unei linii de cale ferată interioară care va fi construită de cei de la OMV în locul liniei de cale ferată care a fost făcută iniţial. Trebuie să vedem ce posibilităţi de deviere sunt şi cine suportă toate cheltuielile. Important este să ajungem la un acord cu Primăria Timişoara pentru că trebuie să fie un proiect comun. Pentru calea ferată ne-am contrazis cu cei de la Bucureşti. Probabil, nici noi nu am fost destul de insistenţi ca în programul transfrontalier pe care îl avem cu ungurii să discutăm de calea ferată Timişoara – Szeged. Poate putem discuta această varianta de propunere şi o putem prinde acolo”, a declarat preşedintele CJ Timiş, Titu Bojin.

Însă, la fel ca la proiectul Centrului Intermodal de Marfă Timişoara, se discută despre astfel de investiţii la nivel de Primărie sau administraţie judeţeană, fără să se ceară măcar un aviz de principiu de la CFR – primul vizat de un astfel de demers de externalizare a căii ferate.

Sindicaliştii din sistemul feroviar susţin că, raportat la obiectivele şi resursele CFR, aceste proiecte de externalizare, îngropare sau ridicare pe estacadă a căii ferate din Timişoara sunt de domeniul fantasticului.

„S-a discutat nu o dată, de principiu, la CJ Timiş, şi în fosta administraţie, când se promova varianta ridicării căii ferate pe estacadă. Pe noi astfel de proiecte ne miră, pentru că necesită sume extrem de mari, pe care nu le avem. Trebuie să reamintesc că pe ruta Timişoara Est -Lugoj se circulă cu viteze de 70 de kilometri pe oră? Gara de Nord ştiţi cum arată – discutăm de ani de zile de o reabilitare completă, fără rezultate concrete. Or, în aceste condiţii, la nivel de Regională, nici nu ne putem gândi la astfel de proiecte. E clar că e o problemă secţionarea oraşului de către calea ferată, e zgomot, e trafic şi aşa mai departe. Dar nici nu ne putem gândi la chestiuni de acestea gen metrou, estacade şi aşa mai departe”, ne-a declarat Petrică Stoian, liderul Alianţei Sindicatelor Mişcare Comercial din Regionala CFR Timişoara.

„ O soluţie ar fi contopirea reţeaua feroviară şi cea de transport public din municipiu

Necesitatea scoaterii căii ferate în afara oraşului nu este o temă de discuţie nouă, dimpotrivă. „Cred că se vorbeşte despre acest lucru de prin 1940. Iniţial, calea ferată era în afara oraşului. Înainte de 1900 avea un traseu pe lângă Bega, unde acum sunt parcuri. Este foarte clar că, în perioada următoare, vor trebui găsite soluţii legate de calea ferată”, spune Radu Radoslav, fost arhitect-şef al Timişoarei.

Soluţii fiabile ar putea fi mai multe, afirmă el, una dintre ele, analizată şi în cazul Timişoarei, fiind aşa-numitul concept „train-tram”, care deja se aplică în Germania şi Franţa şi caeâre presupune o contopire între reţeaua feroviară şi cea de transport public din municipiu. Cu alte cuvinte, pe reţeaua de tren să meargă tramvaie.

Oricum, apreciază Radu Radoslav, în perioada imediat următoare, ar trebui găsite variante măcar din perspectiva culoarului de transport marfă care se doreşte să facă legătura dintre sudul Europei şi Rotterdam şi care se presupune că va trece prin Timişoara. „În acest caz, situaţia traficului ar fi una dramatică pentru Timişoara, pentru că la trei sau cinci minute s-ar lăsa bariera”, explică Radu Radoslav. Care mai spune că ar trebui analizată cu toată seriozitatea posibilitatea mutării actualei Gări de Nord la Gara de Est. „Mutarea căii ferate în nordul sau în sudul oraşului nu ar fi atât de scumpă. E vorba de cumpărare de teren care, da, poate costa ceva mai mult, e vorba de şine şi de utilaje – care ar fi cele mai scumpe – şi mă refer aici la macazuri şi aşa mai departe. Acestea există însă şi sunt noi, deci cu fonduri europene un asemenea proiect nu ar fi foarte costisitor”, crede arhitectul timişorean.

Discuţii sunt şi legate de ceea ce s-ar amenaja în locul căii ferate „scoase” din oraş. Varianta susţinută şi de CJ Timiş este a unei şosele cu patru benzi, soluţie cu care Radu Radoslav, fost arhitect al oraşului, nu este de acord. „În toate oraşele mari din Europa traficul se scoate din zona centrală.  Amenajarea unei şosele în locul liniei ferate ar fi o sursă suplimentare de poluare şi zgomot”, crede Radu Radoslav. Astfel, o propunere alternativă vizează amenajarea de spaţii verzi în locul actualelor linii, şi eventuala modificare a cursului râului Behela din Dumbrăviţa, care să creeze soluţii de amenajare a  zonei de tip „green blue” cu apă şi spaţii verzi.

Estacadă şi metrou, soluţii scumpe şi dificile

Planul Urbanistic General, care prezintă viziunea de dezvoltare a Timişoarei pentru următorul deceniu şi care ar urma să traseze dezvoltarea oraşului, să rezolve problemele traficului supraaglomerat, să stabilească regimul de înălţime al clădirilor, a propus două soluţii fundamental diferite pentru calea ferată care tranzitează Timişoara.

Fosta administraţie, condusă de primarul Gheorghe Ciuhandu, a lansat ideea ridicării căii ferate pe estacadă, proiect pentru care au şi fost realizate studii de prefezabilitate. Acestea au stabilit că o astfel de investiţie necesită 2,5 miliarde de lei, adică aproximativ 600 de milioane de euro. Proiectul, care a fost prea costisitor pentru a fi pus în practică, ar fi adus o serie de beneficii, susţinea fostul primar. Printre acestea se numărau îmbunătăţirea siguranţei în circulaţie, utilizarea terenului ocupat în prezent de rambleul de cale ferată pentru amenajarea de parcări, decongestionarea traficului şi diminuarea cheltuielilor de exploatare, întreţinere şi reparaţii. Ulterior, s-a mai dat o soluţie pentru problema căii ferate: amenajarea unui traseu ocolitor, care ar circula în afara oraşului.

Noua administraţie însă a venit cu altă idee, la fel de costisitoare ca şi cea a ridicării liniei ferate pe estacadă: mutarea liniilor în subteran. În această nouă viziune, liniile ferate subterane ar putea funcţiona ca suport pentru transportul în comun, care s-ar realiza cu metroul. Se doreşte ca linia ferată care rupe oraşul în două să fie dusă în subteran şi în locul ei să existe o fâşie care traversează tot oraşul pe o lăţime de circa 60 de metri, unde să se poată amenaja “un bulevard la nivelul secolului XXI” cu clădiri care vor fi aprobate doar ca elemente ale unei concepţii unitare asupra întregului bulevard, cu alei pietonale, spaţii verzi, benzi de bicicletă, benzi special pentru transportul în comun şi benzi corespunzătoare pentru traficul obişnuit. Conducerea Primăriei estimează că, aşa, prin ducerea în subteran a căii ferate, va fi creată şansa “greu de repetat pentru Timişoara” de a avea un mare bulevard care traversează oraşul de la un capăt la altul, realizat într-o concepţie unitară şi modernă.