Introducerea testelor de evaluare pentru elevii de clasa a doua, a patra şi a şasea este susţinută de reprezentanţii Fundaţiei Mişcarea Populară Timiş. Explicaţia este că, printr-o evaluare sistematică, se poate realiza o diagnoză corectă a sistemului de învăţământ românesc şi poate fi promovată meritocraţia.

Evaluare continuă, la niveluri intermediare

Sistemul de învăţământ românesc are nevoie de o resuscitare, astfel în­cât, peste cel puţin zece ani, să putem avea elevi care să nu se mai teamă de examenul de bacalaureat sau de exa­me­­nele de admitere la facultăţi. Însă acest lucru nu poate fi realizat fără o evaluare sis­tematică, la finalul mai multor cicluri de învăţământ, opinează specialiştii în Educaţie din cadrul Fundaţiei Miş­carea Populară. Aceştia propun ca elevii să fie evaluaţi inclusiv la sfârşitul claselor intermediare dintr-un ciclu de învăţământ, mai exact la clasele a doua, a patra şi a şasea, în condiţiile în care, în momentul de faţă, evaluarea cu­noş­tinţelor nu se realizea­ză decât o dată la opt ani, la sfârşitul gimnaziului, şi la alţi patru ani, prin examenul de baca­lau­reat. Obiectivul acestor testări este toc­mai realizarea unei diagnoze corecte a siste­mu­lui de învăţământ primar şi gimnazial. “Tes­tele se dau doar la finalul unui ciclu de învăţământ, când nu se mai poate face nimic şi când, în mod ine­vitabil, con­sta­tăm eşecul şcolarizării”, spune prof. univ. dr. Otilia Hedeşan, prorector al Universităţii de Vest din Timişoara şi membru fondator al Fun­daţiei Mişca­rea Populară Timiş.

Cele trei clase la care se vor intro­duce evaluări, explică Otilia Hedeşan, nu au fost alese întâmplător, ci prin prisma faptului că la fiecare dintre acestea este ţintit un alt nivel de com­petenţă pe care trebuie să-l deprindă elevul.

La nivelul clasei a doua, de exem­plu, testul este pentru scris, citit, so­cotit. Pentru clasa a patra este un test la limba română şi matematică, o eva­luare care ar trebui să reliefeze o ima­gine realistă asupra modului în care copiii au finalizat ciclul de studii prima­re, au do­bândit competenţele necesare pentru a continua, mai departe, şcoala gimna­zială. La evaluarea pentru clasa a şa­sea va fi o testare concretă axată pe limba şi literatura română şi pe ştiin­ţele exacte. „La această vârstă încep să se contureze caracteristicile specifi­ce fiecărui elev. Este important ca pro­fesorii şi părinţii să înceapă să-şi for­meze o opinie asupra tipului de liceu pe care care ar trebui să-l aleagă la finalul gimnaziului”, declară Otilia Hedeşan. Aceasta susţine că evaluările nu sunt menite să clasifice elevii în funcţie de rezultatele obţinute, miza acestei succesiuni de teste fiind identificarea vulnerabilităţilor copiilor în dobândirea cunoştinţelor şi încercarea de a duce învăţământul, spre nevoile fiecărui elev în parte: „În România de azi, struc­tura demografică pentru învăţă­mântul şcolar arată că avem generaţii mici. Acesta este momentul pentru a-i forma pe aceşti copii”.

Otilia Hedeşan admite că există pe­ricolul ca aceste evaluări să nu fie vă­zute cu ochi buni nici de profesori – pen­­tru că pe salariile pe care le au tre­buie să mai facă o muncă în plus – şi nici de elevi şi părinţi, evaluarea, în mintea mul­­tora dintre români însemnând „spec­tacolul înfricoşător al unor exa­mene ratate, al eşecurilor de la baca­laureat”.

Se speră în dezvoltarea meritocraţiei

Prof. univ. dr. Alina Zamfir, şi ea membru fondator al Fundaţiei Mişca­rea Populară, apreciază că, o dată im­plementat acest sistem de evaluări, se va putea discuta despre sistemul de meritocraţie de la clasele primare până la învăţământul superior.

Aceasta consideră că este impor­tantă şi implicarea părinţilor în cadrul acestor activităţi, F.M.P. propunându-şi să deruleze în rândul părinţilor un set de acţiuni de informare referitoare la importanţa pe care o presupun aceste testări.

Ideea introducerii acestor tipuri de testări este agreată şi de actuala conducere a Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Remus Pricopie, ministrul Educaţiei, declara cu o lună în urmă că acest sistem va deveni standard înce­pând cu anul şcolar în curs, subliniind că în absenţa unor verificări şi evaluări de sistem „este imposibil să fie făcute «calibrări de sistem», iar prin introdu­cerea evaluărilor naţionale şi la clasele a II-a, a IV-a şi a VI-a se poate urmări mai bine cum evoluează fiecare elev, dar şi dacă şi unde sunt probleme la nivel de şcoală, de clasă sau de elev”.