Pe fondul noilor tensiuni politice, stoparea de către Rusia a importurilor de alimente din SUA şi spaţiul european a dus la crearea unor stocuri uriaşe de fructe şi legume, care urmează a fi distribuite pe pieţele europene, la preţuri extreme de mici, pentru a nu se pierde, prin caracterul perisabil al acestor mărfuri. Din această ecuaţie perdanţi sunt, din nou, producătorii români, care sunt obligaţi să-şi vândă marfa la preţuri care nici nu acoperă investiţia făcută în utilaje şi diverse lucrări agricole. Lucru remarcat deja şi în Timiş.

Perspective deloc liniştitoare

Decizia Rusiei de a interzice importurile de produse alimentare din SUA şi Uniunea Europeană are un impact puternic asupra producătorilor din România, deoarece legumele şi fructele destinate pieţei ruseşti sunt redistribuite către alte ţări ceea ce înseamnă o competiţie serioasă din moment ce preţurile sunt la jumătate faţă de cele practicate de producătorii autohtoni. Producătorii de legume şi fructe din România sunt îngrijoraţi de această măsură pentru că nu mai există un bun raport între ceea ce recoltează şi ceea ce vinde. “Pe lângă faptul că avem o producţie mai mică decât anul trecut, mai trebuie să scădem şi preţurile, pentru că legumele din afară ajung să fie la jumătate din preţul pe care îl dăm noi. Ajungem să nu mai avem niciun profit”, se plânge Aurel Tănase, directorul general al Organizaţiei Interprofesionale Naţionale Prodcom Legume-Fructe din România.

Propunerile de sprijin financiar pentru producătorii români de legume şi fructe afectaţi de embargoul impus Rusiei vor fi prezentate la reuniunea de la Bruxelles din 14 august, a declarat, secretarul de stat în Ministerul Agriculturii, Daniel Botănoiu: “Am transmis informal o notă Comisiei Europene privind situaţia sectorului de legume şi fructe din România în urma embargoului impus de Federaţia Rusă, iar în data de 12 august nota a fost trimisă oficial la Bruxelles. Propunerea României vizează acoperirea pierderilor de venit suferite de producători, indiferent de forma de organizare. În funcţie de soluţia adoptată de Comisie vom solicita ajutorul financiar, dar deocamdată nu avem o evaluare a pagubelor”. Uniunea Europeană are, prin Politica Agricolă Comună, un instrument de intervenţie, o rezervă de criză, în valoare de 433 de milioane de euro prin care se poate veni în sprijinul producătorilor europeni.

Producătorii români de legume şi fructe au cerut Ministerului Agriculturii să notifice Comisia Europeană cu privire la pierderile pe care le înregistrează în urma embargoului impus de Federaţia Rusă ţărilor UE, avansând o sumă de 300 de milioane de euro pentru a putea acoperi costurile.

Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, a afirmat recent că România nu va fi afectată în mod direct de decizia Rusiei de a interzice importurile de produse alimentare din SUA şi UE, deoarece exporturile nu erau foarte mari, undeva la 41 de milioane de euro în 2013. Acesta nu a exclus însă posibilele efecte care ar putea apărea, în timp, pe piaţa internă din cauza unui aflux mare de produse provenite din ţările care exportă masiv în Rusia.

Vicepreşedintele Camerei Agricole Timiş: “Producătorii români ar putea să nu obţină nici banii investiţi”

Consilierul judeţean PDL Tiberiu Lelescu, vicepreşedintele Camerei Agricole Timiş, estimează că efectele preţurilor de dumping practicate la fructele şi legumele europene care nu mai pot pătrunde pe piaţa rusească se vor vedea şi în Timiş. “Din păcate, în condiţiile în care există acest surplus de marfă, care va veni şi în România la preţuri foarte mici, producătorii autohtoni de fructe şi legume nu ştiu dacă vor face faţă. La preţurile foarte mici la care au ajuns să se vândă, de exemplu, merele din Polonia, există şanse mari ca şi în programe naţionale, cum e cel de distribuţie de fructe în şcoli, să se achiziţioneze tot marfă de import. Şi, pe lângă această conjunctură, să nu uităm că interdicţiile comerciale impuse de Rusia fac ca şi legumele şi fructe din Republica Moldova să ajungă tot pe piaţa din România, la preţuri foarte mici. Lucru care, din nou, dezavantajează producţia internă”, susţine Tiberiu Lelescu.

Preţurile incluse în mercurialul făcut public de Ministerul Agriculturii, pentru pieţele agro-alimentare din Timiş, sunt destul de mici, cu toată influenţa speculativă a intermediarilor, care acum sunt favorizaţi din nou de acest context, al importurilor foarte ieftine. Conform acestui mercurial, preţul cartofilor pe pieţele este de un leu kilogramul, fasolea boabe – şase lei, varza – 80 de bani, ceapa – 1,5 lei, morcovul – 2 lei, roşiile – 1,5 lei, castraveţii – 1,5 lei.

Lovituri în serie

Nu este prima oară când producătorii autohtoni de fructe şi legume au parte de piedici venite de pe plan european. În 2011 izbucnea în spaţiul european o adevărată isterie legată de o formă de toxiinfecţie alimentară extrem de gravă, asociată cu consumul de legume, în special de castraveţi infectaţi cu o formă mortală a bacteriei E.coli. Ca şi gripa aviară sau alte maladii de sezon, generatoare de pierderi uriaşe, infecţia cu bacteria E.coli a dispărut subit. În urmă au rămas doar pagubele legumicultorilor care, după acel an, după cum era de aşteptat, s-au ferit, inclusiv în vestul ţării să mai cultive castraveţi pe suprafeţe mari. Astfel, una dintre puţinele culturi de sezon care asigura profituri relativ bune aproape că a dispărut, lăsând loc importurilor.  

Factura acestui scandal, după cum era de aşteptat, a fost una pe măsura amplorii scandalului. Comisia Europeană a fost nevoită să aloce un sprijin de urgenţă adresat producătorilor de legume afectaţi de criza E.coli în valoare de 227 de milioane de euro.

Pierderile producătorilor români de castraveţi, generate de întreruperea exporturilor către Cehia şi Germania, şi scăderea vânzărilor pe piaţa internă, au fost estimate la peste nouă milioane de euro, respectiv 100.000 de euro pe zi.

Potrivit Ministerului Agriculturii, vânzările pe piaţa internă au scăzut cu 70% în perioada “crizei E.coli”, iar cererea din partea magazinelor pentru aprovizionarea cu castraveţi a fost în continuă scădere, şi aşa a şi rămas în ceea ce priveşte producătorii autohtoni de castraveţi.

Chiar dacă agricultura Timişului nu a fost foarte afectată de criza E.coli pentru faptul că în judeţ nu există producători foarte mari de castraveţi, cert e că numărul acestora s-a redus semnificativ în partea de vest a ţării.

În judeţ se cultiva o suprafaţă de aproximativ 100 de hectare, care ulterior a dispărut, rămânând ce se mai producea pentru consum propriu, în serele unor cultivatori individuali.

Astfel, existau suprafeţe ceva mai mari cultivate cu castraveţi în zona Belinţ, într-o serie de sere construite cu fonduri SAPARD. Aceste culturi au dispărut însă, iar cei care au de câştigat sunt, evident, importatorii. Pentru că producătorii locali nu au mai avut curaj să cultive castraveţi, pieţele din Timiş au fost invadate de castraveţii de import. Efectele asupra producătorilor de castraveţi s-au văzut mai ales în judeţul Arad, de unde se aduceau majoritatea castraveţilor de producţie autohtonă care erau comercializaţi în pieţele timişene. În Arad existau cinci producători mari de castraveţi şi aproximativ 15 hectare de sere.  Ulterior numărul lor s-a redus la mai puţin de jumătate. Unii dintre producători au declarat la momentul scandalului că au defrişat toată suprafaţa cultivată cu castraveţi, pentru că nu au vândut aproape nimic din producţia obţinută, şi nu au de gând să continue acest gen de cultură. În urma centralizării rezultatelor pierderilor pe judeţul Arad a reieşit că s-au aruncat peste 1.453 de tone de castraveţi, din care o mare parte urma să ajungă pe pieţele timişene, Aradul fiind al doilea judeţ ca mărime a producţiei de castraveţi. Valoarea pagubelor raportate de către producătorii arădeni de castraveţi a fost de peste două milioane de lei.

Foarte interesant la acest scandal este că, deşi, la un moment dat, în urma mediatizării excesive şi panicarde, infecţia părea să fi atins dimensiuni apocaliptice, OMS raportând 4.050 de cazuri de infectare în 16 ţări (14 ţări europene, Canada şi SUA), dintre acestea 3.900 fiind înregistrate în Germania, ulterior bacteria respectivă pare să fi dispărut subit, fără să mai fie raportată nici măcar o îmbolnăvire la nivelul întregului spaţiu european.