O decizie recentă a Tribunalului Timiş a dat câştig de cauză actualului proprietar al Casei Mühle, în procesul intentat de Primăria Timişoara. În încercarea de a determina autorităţile să găsească o soluţie, reprezentanţii unei asociaţii de salvare a patrimoniului au solicitat Consiliului Judeţean Timiş şi Ministerului Culturii să demareze procedurile de expropriere a imobilului. CJ Timiş îşi declină, însă, competenţa, Direcţia de Patrimoniu spune că nu se poate pronunţa, întrucât nu are specialişti în domeniul monumentelor istorice şi patrimoniului…

Administraţia judeţeană nu are soluţii

După ce o decizie recentă a Tribunalului Timiş a dat câştig de cauză actualului proprietar al Casei Mühle, în procesul intentat de Primăria Timişoara, Asociaţia „Salvaţi Patrimoniul Timişoarei” a transmis Consiliului Judeţean Timiş o solicitare pentru demararea procedurii de expropriere a a acestui imobil.

Din răspunsul administraţiei judeţene rezultă că solicitarea a fost adusă la cunoştinţa plenului, dar că nu s-a luat nicio decizie concretă. Reprezentanţii CJ Timiş menţionează doar că au fost solicitate puncte de vedere de la direcţiile şi serviciile de specialitate din subordine şi că răspunsul primit din partea Direcţiei de Patrimoniu a fost acela că nu se poate pronunţa în privinţa declanşării procedurii de expropriere, întrucât nu are specialişti în domeniul monumentelor istorice şi patrimoniului cultural. Aceştia consideră că în măsură a se pronunţa ar putea fi Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional a Judeţului Timiş şi specialişti de la Muzeul Banatului. Aceştia mai spun că actualul proprietar al imobilului, Ionel Stancu, a solicitat să îşi exprime opţiunea în ceea ce priveşte dreptul de preemţiune asupra imobilului, a cărui valoare estimată avansată de proprietar a fost de 2.500.000 de euro.

„Consiliul Judeţean Timiş a răspuns proprietarului că acest imobil nu prezintă interes pentru domeniul public / privat al judeţului Timiş”, este precizat în cuprinsul răspunsului CJ Timiş, adresat Asociaţiei „Salvaţi Patrimoniul Timişoarei” . Şi, mai este menţionat în documentul citat, „dată fiind valoarea mare a imobilului, bugetul judeţului Timiş nu ar putea suporta achiziţia acestui imobil, precum şi reabilitarea lui după achiziţie, în vederea punerii lui în valoare şi darea unei utilităţi publice”.

În ceea ce priveşte răspunsul primit din partea Direcţiei de Investiţii şi Managementul Proiectelor, acesta face referire doar la faptul că „nu există pe lista de investiţii nicio poziţie referitoare la acest obiectiv”.

În vreme ce Direcţia de Buget-Finanţe precizează că „în bugetul judeţului Timiş aferent anului 2015 nu sunt prevăzute sume pentru achiziţia acestui imobil”.

Documentul prin care CJ Timiş îşi declină orice responsabilitate legată de situaţia Casei Mühle, situată pe b-dul Mihai Viteazu nr. 3, poartă semnătura preşedintelui administraţiei judeţene, Titu Bojin, a secretarului judeţului Timiş, Ioan Dănuţ Ardelean, a şefului Serviciului Juridic şi Contencios, Maria Ursoiu, şi a consilierului juridic Sorin Chira.

„Salvaţi Patrimoniul Timişoarei”: „Nu există colaborare interinstituţională”

Preşedintele Asociaţiei „Salvaţi Patrimoniul Timişoarei”, Ilie Sîrbu, spune că au fost depuse cereri de demarare a procedurii de expropriere la CJ T şi la Ministerul Culturii, instituţie care a promis, la un moment dat, prin vocea unui fost ministru, liberalul Daniel Barbu, sprijin în această problemă.

„Primăria Timişoara şi CJ Timiş, Direcţia pentru Cultură ar trebui să rezolve această problemă numită Casa Mühle. Nu trebuia să se ajungă în această situaţie. Timişorenii merită mai mult decât ne oferă cei ajunşi în funcţii de decizie”, este de părere Ilie Sîrbu, afirmând că Timişoara ar trebui să onoreze, nu doar declarativ, memoria reprezentanţilor familiei Mühle. Referitor la care adaugă că au făcut enorm pentru oraş, în contextul în care unul dintre membrii familiei, Arpad Mühle, a donat oraşului terenul pe care au fost construite Facultatea de Mecanică şi Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii a Universităţii Politehnice din Timişoara. „Binele făcut Timişoarei de familia Mühle se reduce la câteva sute de mii de euro? Memoria colectivă să fie atât de scurtă? Trandafirul să nu aibă un Muzeu în Oraşul Rozelor?”, se întreabă reprezentantul Asociaţiei „Salvaţi Patrimoniul Timişoarei”. Care apreciază că e trist că „numele Timişoarei a fost târât prin mocirlă de concetăţeni care nu ştiau că mlaştinile din jur au fost asanate demult, dar au aflat asta între timp”.

În ceea ce priveşte răspunsul oferit de reprezentanţii CJ Timiş, acesta remarcă faptul că, în abordarea autorităţilor judeţene, este, practic, exclusă orice colaborare instituţională cu Primăria Timişoara, recurgându-se doar la forma, mai comodă şi mai puţin angajantă, a delegării responsabilităţii: „Practic, în această situaţie nu există, fiecare pe cont propriu… fără complicaţii!”.

Voce a societăţii civile: „CJT îşi confirmă incompetenţa cu patru semnături”

Tmişoreanul Corneliu Vaida, reprezentat al societăţii civile şi iniţiator a numeroase demersuri vizând soluţionarea situaţiei Casei Mühle, notează, într-un comentariu pe contul său de Facebook, că CJ Timiş nu face decât „să îşi confirme incompetenţa cu patru semnături”. În vreme ce reprezentanţii Direcţiei de Patrimoniu admit că nu dispun de specialişti în domeniul monumentelor istorice şi a patrimoniului cultural: „Aceiaşi «specialişti» ai Direcţiei de Patrimoniu habar nu au despre prevederile legale relative la procedurile de expropriere, în care nu contează pretenţiile financiare ale proprietarului, ci rezultatul unei expertize imobiliare făcută de o firma autorizată”.

Corneliu Vaida mai spune că, în aceste condiţii, funcţionarea în cadrul CJ Timiş a unei astfel de direcţii, care nu are competenţele necesare şi nici priceperea de a acţiona, în cadrul legii, pentru a contribui la soluţionarea situaţiei Casei Florarului, reprezintă o cheltuială inutilă de fonduri: „Astea fiind zise, scrise, mă întreb şi eu: cine sunt angajaţii respectivei direcţii, ce pregătire au şi de ce sunt plătiţi din banii noştri ca să frece menta, când ar fi mai ieftin dacă CJ Timiş ar cumpăra menta gata frecată”.

Directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural: „Exproprierea nu mi se pare cea mai bună idee”

Chestionat telefonic cu privire la posibilităţile de implicare ale Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Timiş în soluţionarea situaţiei actuale a Casei Mühle, directorul executiv Sorin Predescu apreciază că, în situaţia de faţă, exproprierea nu ar fi cea mai potrivită soluţie. Şi aceasta întrucât soluţia ar angaja autorităţile la plata unei sume actualului proprietar al imobilului. Situaţie pe care acesta o percepe, în condiţiile date, ca fiind echivalentă cu o formă de recompensare a actualului proprietar pentru starea de degradare în care a adus imobilul.

Sorin Predescu mai spune că soluţionarea în instanţă a situaţiei, prin recursul făcut de Municipalitate la decizia pronunţată recent de Tribunalul Timiş, le-ar putea îngădui autorităţilor locale să preia imobilul de la actualul proprietar, ca măsură sancţionatorie pentru starea în care imobilul se află în acest moment.

În ceea ce priveşte exercitarea dreptului de preemţiune, Sorin Predescu spune că instituţia pe care o conduce nu ar avea cum să-l exercite, atâta vreme cât bugetul lunar al acesteia este de aproximativ 2000 de lei. În plus, mai spune el, varianta exproprierii ar presupune ca autorităţile să dispună de bani, să despăgubească proprietarul, iar ulterior să dispună şi de fondurile necesare pentru a reabilita imobilul, în scopul de a-i conferi funcţionalitatea dorită.

Sorin Predescu formulează rezerve faţă de soluţia pronunţată recent de instanţe, care au dat câştig de cauză actualului proprietar. „Judecătorii au zis că oamenii nu au nicio vină”, remarcă Sorin Predescu, exprimându-şi speranţa că procesul se va derula mai departe şi că se va ajunge la soluţia ca Municipalitatea să câştige imobilul în instanţă. Întrucât, mai spune acesta, argumentele de ordin subiectiv pe care le-ar putea invoca în instanţă actualul proprietar, legate de faptul că, dacă i s-ar fi acordat suficient răgaz, ar fi adus casa, din punct de vedere estetic, la o formă comparabilă cu cea iniţială, nu pot fi plauzibile.

Demersuri fără niciun rezultat

Povestea Casei Mühle, care a aparţinut, în secolul al XIX-lea, grădinarului imperial Wilhelm Mühle, creatorul primului soi de trandafir românesc, a ajuns în atenţia timişorenilor la jumătatea anului 2012, adică în perioada premergătoare campaniei electorale pentru alegerile locale.

Imobilul intrase, cu mai bine de zece ani în urmă în proprietatea unei familii de etnie romă care a solicitat Primăriei Timişoara, ulterior achiziţionării imobilului, aprobări pentru executarea de lucrări la faţada clădirii. În timp, neglijată şi supusă unor lucrări care au modificat aspectul iniţial al faţadei, clădirea a ajuns doar o umbră a ceea ce era odinioară şi aceasta fără ca vreunul dintre cei potenţial reponsabili de la nivel local pentru nerespectarea prevederilor legale referitoare la un astfel de imobil să sesizeze situaţia şi să caute să înreprindă măsuri.

Abia în campania electorală atenţia actualului primar Nicolae Robu s-a îndreptat asupra fostei Case a Florarului imperial. El a promis atunci soluţionarea situaţiei, prin măsuri menite să elucideze dacă au fost sau nu respectate prevederile legale în materie de urbanism.

Clădirea a făcut, la puţin timp după aceea, obiectul unor verificări din partea Poliţiei Locale şi a Inspectoratului Teritorial de Construcţii, care au aplicat amenzi actualului proprietar. S-a discutat imediat şi despre elaborarea unui proiect tehnologic vizând refacerea şi reabilitarea imobilului.

A urmat apoi o perioadă de tăcere, până în primăvara lui 2013, când subiectul a fost readus în discuţie, cu prilejul unei vizite la Timişoara a ministrului Culturii din acel moment, liberalul Daniel Barbu. Demnitarul şi-a oferit susţinerea pentru exproprierea imobilului, dar a solicitat societăţii civile timişorene să se implice în elaborarea unui proiect prin care să propună inclusiv soluţii concrete referitoare la viitoarea destinaţie a imobilului, după expropriere.

Timişoreanul Corneliu Vaida, exponent al societăţii civile de la nivel local, a adresat, la vremea respectivă, un apel către Asociaţia Studenţilor de la Facultatea de Arhitectură, pentru elaborarea unor proiecte centrate pe realizarea unei Case Memoriale Wilhelm Mühle sau a unui Muzeu al Rozelor. Apelul a rămas, însă, fără niciun rezultat. „Faptul că nu am primit nici măcar un singur proiect este dezarmant. Şi descurajant este şi faptul că, deşi sunt în lucru două dosare, la Parchet şi la Poliţie, legat de demolările neautorizate de la Casa Muhle, nici acum aceste anchete nu s-au finalizat”, declara Corneliu N. Vaida.

În aceste condiţii, în afară de mobilizarea reprezentanţillor societăţii civile, singurele veşti bune pentru soarta imobilului au fost reprezentate de expirarea autorizaţiei de lucrări eliberată de Primăria Timişoara şi de ordonanţa preşedinţială obţinută de Municipalitate, în mai 2013, care prevedea că proprietarii sunt obligaţi să ia măsuri pentru protejarea clădirii Chiar dacă aceste măsuri au intervenit târziu – oricine trece acum prin zonă poate lesne remarca faptul că, din clădirea de odinioară, au mai rămas în picioare doar zidurile…