În aceste zile se află la Senat, cu şanse mari de deveni lege, un proiect de act normativ care prevede extinderea controlului antidrog în cazul unor persoane care lucrează cu publicul şi care, „fiind sub influenţa drogurilor”, pot pune în pericol un număr mare de oameni. Dincolo de oportunitatea proiectului, este greu de imaginat cine îl va implementa, pentru că actualele structuri ale I.M.L. – singurele care au specialiştii şi aparatura necesară pentru teste de toxicologie – se află într-o criză acută de personal.

Propunere „la comun”

Peste 20 de senatori, în marea ma­joritatea P.S.D., printre care şi doi de Timiş – Ilie Sârbu şi Matei Suciu – semnează proiectul de lege ce urmă­reşte extinderea controlului toxico­lo­gic la un număr destul de mare de per­soane care, prin natura activităţii lor, pot genera pericole publice în cazul în care sunt „sub influenţă”. „Propunere legislativă privind combaterea consu­mului de droguri în trafic, precum şi în cazul persoanelor care lucrează în do­menii ce prezintă riscuri crescute pen­tru siguranţa, securitatea şi sănătatea terţilor” se numeşte proiectul de lege, care a strâns până acum destul de mul­te avize favorabile, inclusiv de la Con­siliul Legislativ – şi care prevede, prin­tre altele, un fel de testare antidrog pre­liminară angajării celor din aşa-numi­tele domenii de risc.

Pentru că e posibil ca legea, în forma aceasta, să genereze obiecţii ale Consiliului Naţionale pentru Combate­rea Discriminării, iniţiatorii precizează că „raportat la faptul că, în vederea asi­gurării siguranţei la locul de muncă, angajaţii trebuie să fie supuşi evaluării înainte de angajare, se specifică că (aşa apare în formularea legii – n.r.) prin aceas­tă evaluare nu se va înţelege ca şi eva­luarea premergătoare angajării, ci ca şi examen medical preventiv post-anga­jare, pe care muncitorul trebuie să îl efectueze obligatoriu înainte de  a fi an­gajat în serviciul cu funcţia riscantă”.

Ce înseamnă „funcţie riscantă”, pentru parlamentarii iniţiatori? Lista celor care urmează a fi testaţi antidrog cuprinde şoferii de autobuze, troleibu­ze, tramvaie, tren, nave, piloţi de ae­ronave, controlori de trafic aerian, mun­citori pe excavatoare, buldoexcava­toare, macarale, conducătorii auto care transportă gaze toxice, substanţe periculoase şi inflamabile şi artificii, precum şi „orice altă meserie cu risc pentru angajat şi pentru terţi”, formu­lare oarecum vagă şi care extinde foarte mult paleta de testare. Aceste teste vor fi făcute anual pentru toate aceste categorii, şi în cazul în care muncitorul va fi depistat pozitiv, va fi suspendat din funcţie, iar dacă refuză efectuarea testării va fi dat afară.

Potrivit proiectului, angajatorii, adică în cazul multor din aceste dome­nii, şefii de instituţii, vor nominaliza angajaţii care vor fi trimişi şi supuşi ve­rificărilor periodice, „prin intermediul unui proces cazual de identificare”. Cu alte cuvinte, şeful va trebui să fie cu ochii pe angajaţii suspectaţi că „trag pe nas” sau „bagă în venă”, deşi nu are are niciun fel de pregătire în acest sens. Interesant e şi faptul că se doreşte i­dentificarea „unor simptome sau sem­ne clinice care pot fi corelate cu utilizarea de substanţe ce nu pot fi detectate uşor cu testele normale”, iar „în cazul sus­pi­ciunilor fondate, pentru limitarea chel­tuielilor, se vor putea solicita texte toxi­cologice specifice, orientate spre de­tectarea de substanţe psihoactive ce se presupun a fi consumate de către angajat”.

Implementare deocamdată necunoscută

Culmea e că proiectul de lege dă indicaţii inclusiv cu privire la reci­pien­tele de colectare a urinei pentru testa­re, care trebuie să fie „de unică folo­sinţă, din plastic, şi să fie prevăzut cu un sistem pentru evaluarea eventualei falsificări a probei de urină ce i-a fost recoltată subiectului”, însă nu prevede cu exactitate un lucru esenţial pentru întregul proces: cine se va ocupa de realizarea acestor analize. Mai precis, în lege se spune doar că, prin decret, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Afa­cerilor Interne, cu acordul Agenţiei Na­ţionale Antidrog, va identifica „struc­turile sanitare competente”.

Lista nu e prea lungă, pentru că se ştie că, la nivel naţional, aparatură şi competenţe pe toxicologie au structuri­le de Medicină Legală. Există însă o mare problemă: şi fără acest val de analize şi certificări, peste tot în ţară, inclusiv la Timişoara, structurile I.M.L. sunt afectate de subfinanţare şi lipsă de personal.

Deşi norma minimă europeană este de doi medici legişti la 100.000 de locuitori, în România, puţine sunt jude­ţele în care se ajunge la o astfel de pro­porţie. În Timiş, de exemplu, proporţia este de 1,3 medici legişti la 100.000 de locuitori, şi în prezent, la I.M.L. Timi­şoara ar mai fi nevoie de cel puţin şase medici legişti pentru a se putea lucra în parametri normali, conform normelor. E greu de spus ce s-ar întâmpla odată cu obligativitatea testării toxicologice periodice pentru mii de timişeni.

În plus, conform I.M.L., sunt jude­ţe, de exemplu Giurgiu şi Ilfov, unde nu există laboratoare nici de toxicologie, nici de anatomie patologică. „Majorita­tea serviciilor care posedă laborator de toxicologie sunt capabile să efectueze doar analize pentru determinarea al­coo­lemiei, întrucât sunt lipsite de mij­loace de detectare a drogurilor. Alte 11 Servicii Judeţene nu au laborator de anatomie patologică şi sunt 14 care nu pot efectua nici cea mai elementară in­vestigaţie serologică, cum ar fi cea pentru aflarea grupei de sânge”, afir­mă oficialii I.M.L. Or, tocmai remedierea acestor sincope ar trebui să fie urmă­rită, printr-un proiect de lege, premer­gător extinderii controlului toxicologic la o categorie mare de populaţie.