David Crescenzi. Sursă foto: Radio Romania Muzical

Orchestra Filarmonicii Banatul va susține vineri, 28 aprilie, de la ora 19, un concert simfonic sub bagheta dirijorului italian David Crescenzi, alături de violonistul Armen Anassian.

Programul va include două lucrări care nu au mai fost audiate pe scena Sălii Capitol, şi anume Concertul pentru vioară şi orchestră în re major, op. 35, de Erich Wolfgang Korngold, şi Suita orchestrală nr. 5 „Scene napoletane”, de Jules Massenet. La finalul concertului a fost programată şi cunoscuta şi îndrăgita lucrare a lui George Gershwin, Un american la Paris. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul David Crescenzi, binecunoscut la Timişoara atât de către publicul iubitor de operă cât şi de melomanii care frecventează concertele simfonice ale Filarmonicii.

Erich Wolfgang Korngold s-a născut la 29 mai 1897, la Brün, pe atunci în Moravia, astăzi Brno din Republica Cehă. La vârsta de patru ani se afla la Viena, învăţând să cânte la pian şi chiar să compună. Când tatăl său a devenit critic muzical la ziarul Neue Freie Presse, l-a cunoscut pe marele compozitor Gustav Mahler care, intuind talentul muzical al lui Erich, l-a sfătuit să ia lecţii cu Alexandre von Zemlinsky.

„A studiat ani buni compoziţia, simţindu-se tot mai atras de a compune muzică pentru filme. În 1934 a fost chemat în Statele Unite de către Max Reinhardt pentru a adapta pentru filmul său, muzica «Visul unei nopţi de vară», compusă de Felix Mendelssohn-Bartholdy. Un an mai târziu este din nou la Hollywood, producând muzică pentru filmele celebrelor studiouri Warner Bros şi Paramount Pictures. Era foarte apreciat în rândul compozitorilor de muzică de film. Prima coloană sonoră compusă integral de Korngold a fost muzica la filmul «Căpitanul Blood». În 1936 a primit premiul Oscar pentru muzica la filmul Anthony Adverse, un film dramatic american. Dacă italianul Ennio Morricone a fost nominalizat doar de şapte ori la Oscar pentru muzica sa de film, Korngold a obţinut acest trofeu de două ori. A doua oară pentru muzica la filmul «Aventurile lui Robin Hood». Este adevărat că şi Morricone a primit un premiu Oscar, dar acesta pentru întreaga carieră în muzica de film. Korngold, în 1946, a luat decizia de a renunţa să mai compună coloane sonore pentru filme, întorcându-se la muzica de scenă. Compoziţiile sale conţin elemente din muzica sa de film. Nu doar în «Concertul pentru vioară» găsim teme din muzica sa din filme, dar şi în «Concertul pentru violoncel» în do major op. 37. Concertul a fost dedicat Almei Maria Mahler, soţia mentorului lui Erich. A avut premiera la 15 februarie 1947, la Saint Louis, în Statele Unite. Solist a fost Jascha Heifetz. Atât el, cât şi compozitorul au fost îndelung omagiaţi de către public. Acelaşi mare succes l-au avut şi la concertul din 30 martie 1947, la Carnegie Hall, sub acompaniamentul Orchestrei Filarmonicii din New York”, spune violonistul Mircea Tătaru, într-o avancronică a spectacolului.

Armen Anassian. Sursă foto: Twittter

Jules Massenet este cunoscut mai mult drept creator de opere, deşi a compus şi lucrări simfonice. „Pe când era student, Massenet a vizitat Napoli şi împrejurimile când s-a familiarizat cu dansurile şi melodiile specifice. Vom întâlni în suita tarantella, un proces religios anunţat de clopote şi un moto perpetuo la final. Premiera a fost în anul 1876”, adaugă spune Mircea Tătaru.

În privina lui George Gershwin, reaminteşte acesta, după succesul extraordinar cu Rapsody in blue şi mai apoi cu Concertul în Fa, urcat pe valurile încrederii în talentul său muzical, Gershwin, întâlnindu-l în New York pe Maurice Ravel, care susţinea un şir de concerte, îl roagă să-l accepte ca elev, pentru a se perfecţiona. „Acesta i-a răspuns că mai bine să fie un Gershwin de mâna întâi decât un Ravel de mâna a doua. I-a recomandat să facă o călătorie la Paris şi să ia lecţii cu Nadia Boulanger. Acolo, în martie 1928, după ce-i cântă cam zece minute din compoziţiile sale, aceasta-i spune că nu are ce să-l înveţe. Cum avea o comandă pentru o lucrare de la Filarmonica din New York, profită de vizita la Paris şi compune un poem simfonic cu impresiile unui vizitator american în capitala Franţei. Aici reuşeşte pe deplin să pună pe note atmosfera pariziană, agitaţia şi zgomotul străzilor, diferite melodii inspirate de metropolă dar şi fragmente mai mici sau mai mari în care se desprinde dorul de casă. Nu uită să pună în partitură şi claxoane de taxiuri sau de maşini private. Chiar a cumpărat din Paris claxoane pe care le-a dăruit orchestrei din New York pentru a fi utilizate la premieră”, adaugă concertmaistrul Mircea Tătaru.