Un cadru mai restrictiv

Majoritatea cerinţelor de reglementare impuse sectorului financiar începând cu criza din 2008 au vizat în special sistemul bancar tradiţional. Însă sistemul bancar paralel, care include fondurile speculative, capitalul privat şi securitizarea, se implică în activităţi similare cu cele desfăşurate de bănci. Cu toate acestea, el a fost supravegheat mai superficial şi nu are acces la sprijinul acordat de banca centrală sau la măsuri speciale de protecţie, cum ar fi asigurarea depozitelor sau garantarea datoriilor.

Sistemul bancar paralel a sprijinit sectorul bancar tradiţional, furnizându-i lichidităţi, dar în acelaşi timp, a creat şi instabilitatea care a caracterizat mediul financiar global în ultimii ani. Această instabilitate a dus la prăbuşirea corporaţiei Lehman Brothers, în 2008, şi a contribuit la îngheţarea pieţei globale a creditelor pe durata crizei.

La nivel global, valoarea totală a activelor sistemului bancar paralel a crescut de peste două ori în ultimii zece ani, depăşind suma de 50.000 de miliarde de euro. În prezent, sistemul bancar paralel reprezintă o treime din sistemul financiar global. În Europa, este estimat la peste 23.000 de miliarde de euro.

Sistemul bancar paralel reprezintă o treime din sistemul financiar global

Dimensiunile semnificative şi legăturile strânse cu sectorul financiar reglementat fac din sistemul bancar paralel o sursă potenţială de riscuri sistemice pentru state, Guverne şi contribuabili, întrucât orice deficienţă poate provoca un val de contagiune cu efecte negative asupra sectorului financiar reglementat.

De aceea, C.E. a propus recent o serie de măsuri care impun anumitor tipuri de fonduri de piaţă monetară să menţină o rezervă de lichidităţi echivalentă cu 3% din valoarea activelor deţinute, pentru a reduce riscul de a se confrunta din nou cu goana după fonduri care s-a înregistrat în timpul crizei financiare. De asemenea, C.E. a propus stabilirea zilnică şi săptămânală a unor niveluri de lichiditate pentru fondurile de piaţă monetară, precum şi măsuri menite să anticipeze răscumpărările importante sau să reducă încrederea excesivă în ratingurile de credit realizate de părţi terţe. C.E. lucrează împreună cu Grupul G20 pentru a limita riscurile asociate sistemului bancar paralel.

Noile măsuri propuse au scopul de a garanta că fondurile de piaţă monetară pot face faţă mai bine presiunii de răscumpărare în cazul unei situaţii tensionate pe piaţă, prin consolidarea profilului de lichiditate şi a stabilităţii. Michel Barnier, comisarul pentru piaţa internă şi servicii, a declarat, în acest context: „Am reglementat în mod amplu băncile şi pieţele. Acum trebuie să abordăm riscurile pe care le presupune sistemul bancar paralel. Acesta din urmă are un rol important în finanţarea economiei reale şi trebuie să ne asigurăm că este transparent şi că beneficiile obţinute în urma consolidării anumitor entităţi şi pieţe financiare nu sunt atenuate de riscurile transferate către sectoarele mai puţin reglementate.”

“Sistemul bancar paralel este slab reprezentat în România”

Economistul timişorean Nicolae Ţăran spune că în România sistemul bancar paralel nu este foarte bine reprezentat, dacă e să se facă o comparaţie cu SUA, ţara unde acest sistem a cunoscut o extindere maximă. “Într-adevăr, se pare că acest sistem a fost principalul vinovat pentru apariţia crizei economice, şi în perioada interbelică, şi acum. Este vorba de aşa-zisele jocuri speculative ale băncilor, care au fost limitate, după criză, prin mai multe prevederi legislative”. În România însă, pe piaţa bancară operează în general sucursale ale unor bănci din alte state, şi de aceea sistemul bancar paralel este slab reprezentat. Pe de altă parte, chiar dacă segmentul bancar românesc nu este ameninţat de spe-culaţiile din sistemul paralel, are în faţă una dintre cele mai mari provocări din ultimii ani, generate de escaladarea creditelor nepeformante.

Este un aspect care se poate constata şi în Timiş, unde la ultima raportare a B.N.R. s-au semnalat credite în lei restante în valoare de 566 de milioane de lei, şi credite în valută restante în valoare de 1,08 miliarde de lei. Este un nivel record, neegalat, cu o creştere fulminantă. Prin comparaţie, la începutul crizei, în septembrie 2008, restanţele în Timiş, la creditele în lei, erau de 53 de milioane de lei, iar la creditele în valută, de doar 21 de milioane de lei.