Deşi are un buget insuficient rezervat bolilor cronice, Ministerul Sănătăţii continuă să-l cheltuiască după criterii greu de înţeles. Un exemplu bun în acest sens este modul în care se gestionează banii alocaţi pentru programul de tratament al cancerului. Deşi dă bani pentru programul de tratament în sine, Ministerul Sănătăţii nu a alocat fonduri şi pentru analizele premergătoare tratamentului în sine. Care, e posibil, în anumite cazuri, să fie făcut după ureche, ca atare să fie complet ineficient.

Management de zile mari

Deşi, cu mare greutate, Ministerul Sănătăţii a găsit resursele necesare pentru finanţarea programelor de tratare a cancerului, tratamentul fiind unul costisitor în destul de multe cazuri, nu a mai găsit bani şi pentru analizele necesare pentru a exista certitudinea că tratamentul aplicat este unul corect. Astfel, în prezent, analizele necesare diagnosticării corecte şi în profunzime a leucemiilor şi a altor tipuri de cancer limfatic, precum şi cele din timpul tratamentului nu sunt incluse în programele naţionale sau pe lista analizelor decontate de Casa Naţională de Sănătate. În lipsa acestor analize, nu puţine sunt situaţiile de diagnosticare incorectă şi prin urmare tratare greşită a unor tipuri de cancer, cu implicaţii directe atât în şansele de supravieţuire a pacienţilor cât şi în cheltuirea ineficientă a bugetului Sănătăţii.
În acest sens, medicii oncologi, dar şi asociaţiile de pacienţi au solicitat autorităţilor introducerea medicinei personalizate pentru a obţine rezultate mai bune, dar şi pentru a reduce costurile de tratament. “În acest moment, rectificarea bugetară nu permite modificarea actelor normative, în sensul introducerii de servicii noi. CNAS înţelege importanţa acestor teste genetice şi există discuţii pe această temă pentru a fi luată în calcul introducerea lor începând de anul viitor. Deocamdată aşteptăm de la specialişti propuneri concrete de cost-eficienţă şi încercăm să identificăm soluţia ca aceste costuri să nu fie suportate de către pacient”, este punctul de vedere exprimat de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Fostul preşedintele al CNAS, timişeanul Cristian Buşoi, declara la începutul anului că testele genetice vor fi incluse în programul de Oncologie începând din august, după rectificarea bugetară. Însă până în prezent promisiunile nu s-au concretizat în fapte.  

Culmea e că, la începutul anului, Ministerul Sănătăţii susţinea că priorităţile sale în oncologie vizează regândirea programului naţional, cu accent pe partea de educaţie, prevenţia primară şi depistarea precoce a bolii, dar şi realizarea unui registru naţional având ca scop creşterea echităţii în accesul la servicii de diagnostic şi tratament. “Cancerul reprezintă o problemă importantă de sănătate publică în România, a cărei abordare a fost, până în prezent, destul de fragmentară. Având în vedere numărul în creştere al cazurilor noi de îmbolnăvire, atât în România, cât şi la nivel mondial, Ministerul Sănătăţii şi-a stabilit ca prioritate regândirea Programului naţional de oncologie, cu accent pe partea de educaţie, prevenţie primară şi depistare precoce (screeningul organizat)”, susţinea Ministerul Sănătăţii. Cum se împacă însă acest punct de vedere cu faptul că nu sunt alocaţi bani pentru analizeze necesare asigurării unui tratament corect al cancerului ?

O incidenţă crescută

Potrivit datelor statistice, în România sunt diagnosticate anual peste 70.000 de cazuri noi de cancer. Totodată, potrivit unor informaţii făcute publice, zilele acestea, de către Colegiul Medicilor din România, incidenţa cazurilor de cancer în România este cea mai mică din Europa, însă mortalitatea este cea mai mare, din cauza sistemului care s-a concentrat pe tratamentul bolilor acute şi al urgenţelor şi mai puţin pe bolile cronice. “Avem un sistem sanitar fragmentat. Descentralizarea s-a concentrat pe bolile acute şi pe urgenţe. Fiecare bolnav cronic are câte unul sau două episoade acute sau de urgenţă în cinci ani  Am pus la punct sistemul de urgenţă, ceea ce este foarte bine, pentru că stabilizăm bolnavul. Dar ce facem apoi cu pacientul cronic?”, spune preşedintele Colegiului Medicilor din România, dr. Vasile Astărăstoae.

Din acest motiv, România are mortalitatea prin cancer cea mai mare din Europa, în timp ce incidenţa bolii oncologice este cea mai mică. “Este un paradox ca în România să avem cea mai mică incidenţă a cancerului, dar cea mai mare mortalitate prin aceeaşi boală, dovadă că sistemul de depistare precoce nu funcţionează. Mortalitatea prin cancer de col este de trei ori mai mare decât în Europa, iar cea de cancer de sân este mai mare de 3,5 ori”, precizează Vasile Astărăstoae.

Timişul, unul dintre judeţele cu o incidenţă crescută a cazurilor de cancer

Timişul rămâne unul dintre judeţele cu o incidenţă crescută a cazurilor de cancer, raportată la zona de vest, dar şi nivel naţional. Aici apar anual peste 2.200 de cazuri noi de cancer, incidenţa anuală fiind de 335 de cazuri noi la 100.000 de locuitori. Tot în Timiş se înregistrează cea mai mare prevalenţă a cancerului din zona de vest – 25 la mia de locuitori, faţă de 24, în Caraş-Severin, 23, în Arad sau 17, în Hunedoara.

De asemenea, Timişul este pe locul doi în regiunea Vest ca mortalitate cauzată de cancer. Aradul e primul loc, cu 245 de decese la 100.000 de locuitori, urmat de Timiş, cu 240 de decese la 100.000 de locuitori, Caraş-Severin, cu 239 de decese, şi Hunedoara, cu 218 decese.

În momentul de faţă, numărul bolnavilor de cancer înregistraţi în Timiş a ajuns la 13.413. În plus, conform reprezentanţilor Asociaţiei OncoHelp Timişoara, tendinţa de creştere nu pare să se stabilizeze. Aceştia spun că la nivelul judeţului există o creştere lentă, dar continuă a cazurilor de cancer. Incidenţa cea mai mare e cea a cancerului bronho-pulmonar, fiind vorba de fumătorii din anii '90.
“Confirm faptul că există o creştere pe segmentul cancerelor pulmonare în Timiş. Şi, din păcate, majoritatea cazurilor sunt descoperite în faze avansate. De regulă, este vorba despre fumători şi cei care lucrează în medii toxice. Oamenii ignoră simptomele, pe care le atribuie stresului, vârstei sau fumatului, şi se prezintă la medici atunci când boala deja este într-un stadiu avansat”, spune Simona Măceşan, medic primar pneumolog la Spitalul Judeţean Timişoara.

În plus, marile spitale din vestul ţării, în care sunt trataţi bolnavii de cancer, se confruntă cu o criză de medici fără precedent. În judeţele Mehedinţi, Caraş-Severin şi Hunedoara mai există doar câte un singur oncolog, astfel că medicilor le este imposibil să se ocupe de toţi bolnavii care suferă de cancer. Din cauza salariilor mici, mulţi au optat pentru plecarea peste hotare. Astfel că mulţi dintre bolnavii de cancer din judeţele învecinate vin să se trateze la Clinica de Oncologie din cadrul Spitalului Municipal din Timişoara, unde profesează şapte medici.

Nimeni nu mai spune nimic de Institutul Oncologic

Dată fiind incidenţa crescută a cazurilor de cancer, Timişul ar avea nevoie de realizarea cât mai rapidă a Institutului Regional de Oncologie, promis de mai bine de şase ani, şi care rămâne tot la stadiul de proiect.

De-a lungul timpului, TIMPOLIS a tras mai multe semnale de alarmă cu privire la situaţia legată de blocajul investiţiei, cauzată de întârzierea transferului imobilului, unde se dorea realizarea Institutului, de la Primăria Timişoara la Direcţia de Sănătate Publică Timiş. Această tărăgănare a procesului de predare-primire a imobilului a fost cauzată de neînţelegeri instituţionale, legate de materiale de construcţie în valoare de 300.000 de euro, dispărute din imobil, în condiţiile în care niciuna dintre instituţiile implicate în transfer nu a vrut să-şi asume lipsa de inventar.

Abia în noiembrie 2011 a fost semnat protocolul pentru transferul clădirii viitorului Institut Oncologic de la Primărie la DSP Timiş. Era însă prea târziu, Ministerul Sănătăţii cerând restituirea sumei de 1.000.000 de lei, acordate în 2011 pentru elaborarea documentaţiilor tehnico-economice pentru acest obiectiv de investiţie. Banii au fost realocaţi în 2012, şi de această dată au fost utilizaţi, reuşindu-se realizarea documentaţiei preliminare, necesare începerii investiţiei propriu-zise.

După care au urmat… doi ani de pauză. Iar banii daţi de Ministerul Sănătăţii pentru realizarea documentaţiei ar putea să fie pierduţi, pentru că studiul de fezabilitate întocmit nu va mai avea corespondent în realitate, ţinând cont de faptul că, fără măsuri minime de protecţie, clădirea de pe Calea Torontalului se degradează de la an la an.

Atât de preocupat a fost Ministerul Sănătăţii de problema construcţiei Institutului Regional de Oncologie, încât nici nu s-a sinchisit să răspundă interpelărilor parlamentare făcute anul trecut. Astfel, după ce a ignorat complet două interpelări pe această temă, din iunie şi septembrie 2013, abia în acest an, în ianuarie, Ministerul Sănătăţii a răspuns unei a treia interpelări pe această temă. Răspunsul pe care l-a dat nu a lămurit, însă, mare lucru. Ministerul Sănătăţii  susţine că „se va putea cuprinde în programele de investiţii anuale ale Ministerului Sănătăţii obiectivul de investiţii Institutul Regional de Oncologie Timişoara, dar numai în condiţiile în care finanţarea poate fi asigurată integral, în limitele de cheltuieli stabilite sau strategiei fiscal-bugetare aprobate potrivit Legii responsabilităţii fiscal-bugetare”.

Cum, însă, în ultimii ani, Timişul a fost cvasi-absent din lista de investiţii finanţate de Guvern, este clar că demararea propriu-zisă a acestei investiţii nu va fi realizată în viitorul apropiat.