Consiliul Judeţean Timiş se pregăteşte să achiziţioneze un nou plan de asigurare a calităţii aerului. Deşi nu se duce lipsă de astfel de strategii pe hârtie, implementarea lor lasă de dorit în unele zone precum Timişoara, unde continuă să apsară sesizări legate de poluare.

O nouă planificare

Deşi au mai fost elaborate astfel de studii de-a lungul ultimilor ani, Consiliul Judeţean Timiş şi-a anunţat din nou intenţia de a achiziţiona servicii de elaborare a Planului de menţinere a calităţii aerului.

Bugetul alocat este de 70.000 de lei, fără TVA, iar contractantul va avea la dispoziţie şase luni pentru a realiza documentaţia.

Antreprenorul va avea însărcinări de genul „descrierea modului de identificare a scenariilor şi măsurilor, precum şi estimarea efectelor acestora”, „scenarii cu identificarea măsurilor de reducere a emisiilor pe categorii de surse, inclusiv cuantificarea efectelor sinergetice ale acestora” sau „niveluri ale concentraţiei şi a numărului de depăşiri ale valorii-limită în anul de proiecţie, acolo unde este posibil”. Formulări care sugerează că, pe alocuri, acest plan va avea un specific pur teoretic şi de prognoză.

În programele integrate de gestionare a calităţii aerului din anii trecuţi, CJ Timiş stabilea măsuri, unele mai vechi, altele mai noi, cu care se crede că s-ar putea lupta contra prafului, în Timişoara şi comunele limitrofe.

Astfel, pe lângă programul de modernizare a instalaţiilor Colterm, derulat cu fonduri europene, măsurile pe care se miza la nivel local erau restricţionarea traficului greu în Timişoara, conectarea şi extinderea pistelor pentru biciclete pe raza oraşului cu încă zece kilometri şi fluidizarea circulaţiei rutiere prin crearea se sensuri unice în zona de nord a municipiului, precum şi instituirea sistemului de undă verde pe trei tronsoane de circulaţie (bulevardul Liviu Rebreanu – 3,5 kilometri, Calea Circumvalaţiunii – 1,7 kilometri şi strada Cluj – 1 kilometru).

În paralel, se mai dorea instituirea restricţiilor de viteză la 30 de kilometri pe oră în Timişoara, în zona instituţiilor de învăţământ, în zonele rezidenţiale şi ale pieţelor, restricţionarea accesului autovehiculelor cu masa totală maximă autorizată mai mare de 7,5 tone, în zonele centrale ale localităţilor, achiziţionarea de către RATT a 30 autobuze noi pentru înlocuirea autobuzelor non-euro.

Nu în ultimul rând, se dorea creşterea gradului de folosire a transportului public prin extinderea reţelelor de transport public de călători, prin crearea unei linii de troleibuz pe strada Lidia şi al al doilea sens de circulatie la linia de troleibuz pe B-dul Vasile Pârvan, reabilitarea liniilor tramvai şi modernizarea tramelor stradale pe strada Ştefan cel Mare, Polonă şi Ioan Slavici – cu lucrări la carosabil, piste de biciclete, spaţii verzi, reţele edilitare şi, evident, promisa închidere a inelului de centură a Timişoarei – sector Calea Buziaşului – Calea Lugojului, care e în proiect de ani buni.

În oraş se intenţiona decopertarea suprafeţelor aflate în lungul aliniamentelor stradale de porţiunile care prezintă surplus de pământ, peste bordura carosabilului – pe Calea Torontalului, zona Circumvalaţiunii, Calea Şagului şi centru, reglementarea obligaţiei cetăţenilor de a întreţine zonele verzi aferente imobilului până la limita carosabilului, amenajare sau modernizare de spaţii verzi – Parcul Coronini (Poporului), Parcul Carmen Sylva (Doina), Scuarul Arcidava, Scuarul Paun Pincio, achiziţionarea unei suprafeţe de 10 hectare în intravilanul extins – extravilan pentru realizarea de plantaţii de arbori şi arbuşti – perdea forestieră, precum şi “asigurarea spălării rigolelor, a parcărilor amenajate de-a lungul căilor publice şi stropirii carosabilului, conform unui program stabilit si transmis operatorului de salubrizare.”

Timişorenii ştiu cam câte din aceste măsuri s-au pus, sau mai degrabă nu s-au pus în aplicare.

Poluarea industrială, marea problemă

În Timişoara, principala problemă legată de calitatea aerului este reprezentată de poluarea industrială, în special de mirosurile degajate de unităţi industriale cu profil chimic, situate în oraş, nu în afara lui, aşa cum e normalitatea instituită în ţările vest-europene.

Însă, deşi pe forumuri şi pe diverse reţele de socializare sunt timişoreni foarte vocali cu privire la mirosurile pregnante „industriale” din unele zone ale oraşului, cum e mirosul de cauciuc din zona UMT – Gara de Est, sesizările la instituţiile abilitate, care pot face controale şi verificări lipsesc cu desăvârşire.

„De la începutul anului 2017 la Agenţia pentru Protecţia Mediului Timiş nu au fost înregistrate sesizări pe această temă”, ne-a transmis Georgeta Ţîţan, consilier relaţii publice la Agenţia pentru Protecţia Mediului Timiş.