Din cauza numărului mare de timişoreni în vârstă care mor singuri în casă, Consiliul Local ia în calcul reînfiinţarea sistemului de telealarmare, desfiinţat acum doi ani.

Sistemul de telealarmare, desfiinţat acum doi ani

După ce în anul 2013 una dintre premierele naţionale – implementarea, la Timişoara, a sistemului de teleasistenţă pentru persoanele vârstnice – a eşuat, fiind desfiinţată, acum, la nivelul Consiliului Local se vorbeşte despre necesitatea utilizării unui sistem similar de alarmare pentru vârstnici, precizându-se că a crescut numărul cazurilor de decese ale unor persoane bătrâne şi singure. În prima fază se vrea realizarea unei baze de date cu persoanele rămase singure în locuinţele lor şi care fie nu mai au niciun sprijin din partea rudelor, fie acestea sunt la mare distanţă de ele.

Consilierii locali care au venit cu această iniţiativă spun că un număr semnificativ de timişoreni le-au declarat că ştiu de persoane singure decedate în locuinţă, descoperite după zile şi zile, după mirosul de pe holul blocului.

Câţiva consilieri locali au solicitat realizarea unui proiect de finanţare cu fonduri europene, eventual având ca şi partener FALT, care să ofere o soluţie de monitorizare şi de ajutorare a persoanelor singure.

Revenire la ce a fost

Astfel, o soluţie ar fi reînfiinţarea sistemului de telealarmare desfiinţat inexplicabil acum doi ani.

Acesta a fost implementat la începutul anului 2006, la Timişoara, în premieră naţională. Echipamentele aferente acestui sistem au fost aduse din Franţa şi au costat peste 40.000 de euro. Beneficiari, vârstnici singuri, unii izolaţi la domiciliu, primeau un aparat care se monta în paralel cu telefonul şi, în cazurile de urgenţă, printr-o simplă apăsare de buton pe dispozitivul de activare (care era sub formă de brăţară sau medalion),  puteau contacta dispeceratul de teleasistenţă, care se găsea la sediul Serviciului pentru Protecţia Socială a Persoanelor Vârstnice.

Scopul sistemului de teleasistenţă era acela de a mări gradul de siguranţă al persoanelor vârstnice singure aflate în situaţii de risc, prin monitorizarea permanentă a stării lor. Operatorii de la dispecerat puteau să comunice imediat cu persoana aflată sub monitorizare care avea nevoie de ajutor, să vadă datele de contact şi, în funcţie de situaţie, să intervină sau să solicite o ambulanţă.

Acest sistem a încetat, însă, să mai funcţioneze în 2013. Sistarea operării sale a fost motivată prin faptul că echipamentele erau învechite şi nu se mai găseau piese de schimb. Reprezentanţii Primăriei declarau, atunci, că sistemul avea probleme tehnice de mai mult timp, că nu se mai găseau piese de schimb şi că serverul nu mai funcţiona. S-a propus şi schimbarea sistemului cu altul mai nou, însă s-a ajuns la concluzia că suma necesară era foarte mare.

Interpelat pe această pro­blemă, viceprimarul PSD Traian Stoia spunea că prioritare pentru Pri­mării sunt problemele administrative şi investiţiile pentru infrastructură, toate celelalte fiind colaterale, că Munici­palitatea nu poate cheltui sute de mii de euro pentru “componenta socială” doar pentru a fi în pas cu ce se întâm­plă în Europa vestică şi că vor putea exista pretenţii în acest sens doar când veniturile Primăriei vor creşte.

Totuşi, spre deose­bire de ce susţineau atunci unii reprezen­tanţi ai Municipalităţii, cu privire la uti­litatea şi oportunitatea acestui sistem, precum şi la interesul manifestat de beneficiari, în 2012, ultimul an de funcţionare a sistemului de telealarmare, a fost continuată instalarea dispozitivelor de teleasis­ten­ţă la domiciliul persoanelor vârstnice, fiind luate în evidenţă patru cazuri noi, ce au beneficiat timp de câteva luni, pâ­nă la desfiinţare, de serviciul de te­leasistenţă cu plata contribuţiei lunare. Ca atare, erau bătrâni interesaţi de utilizarea acestui sistem, chiar şi con­tra-cost. Mai trebuie menţionat, în acest context, că tot în 2012 sistemul de teleasistenţă a fost apelat de 123 de ori de către beneficiari. Poate că sunt tot atâtea ocazii în care li s-a salvat viaţa vârstnicilor care au făcut acele apeluri de urgenţă şi care acum nu mai au această posibilitate.

“Eu am văzut acest sistem în Franţa, unde funcţionează şi acum foarte bine, şi am facilitate achiziţionarea sa la un preţ foarte bun. Sistemul complete programul de îngriji la domiciliu, care sper că mai are continuitate. Sigură că periodic sistemul trebuia actualizat, însă nu erau costuri atât de mari. Dacă s-ar reface, ar fi o idee foarte bună, el nu trebuia desfiinţat şi nici măcar întrerupt”, susţine consilierul local independent  Adrian Orza (foto), fost viceprimar al Timişoarei.