Se observă, în ultimul an, la o radicalizare în creştere a acţiunilor AUR. De la organizarea de proteste în pieţe publice unde instigau la încălcarea normelor pandemice activiştii AUR au ajuns la scandarea de lozinci xenofobe, şovine, apoi la asaltul asupra Parlamentului şi, zilele acestea, la intrarea în forţă într-o instituţie publică, Primăria Timişoara, condusă de un etnic german, desant pigmentat cu lozinci xenofobe. Iar printre acţiuni de acest gen membrii AUR fac liste cu intelectuali “indezirabilali”, propunând instituirea pedepsei cu moartea, aduc elogii, de la tribuna Parlamentului, foştilor legionari, ori minimizează Holocaustul, numindu-l “temă minoră”.

În perioada care a precedat intrarea AUR în Parlament, în primele luni de pandemie adică, membri ai acestui partid erau prezenţi în pieţe, organizând sau participând la proteste împotriva măsurilor sanitare, promovând un discurs anti-sistem, anti-mască, anti-vaccin. Restricţiile, peste care s-au suprapus austeritatea şi tensiunile sociale, le-au venit mănuşă.După ce au ajuns în Parlament, au trecut la scandarea de lozinci xenofobe, şovine în cadrul mișcărilor de protest împotriva măsurilor anti-pandemice. În primăvara anului trecut, la Timişoara au fost scandate lozinci împotriva primarului de origine germană, Dominic Fritz: „Heil, Fritz!” şi „Să nu uiți, Herr Fritz, Timișoara nu-i Auschwitz”. Urmate de lozinci xenofobe: „Afară cu Arafat din ţară!”, „Afară cu ungurii din ţară!”. Apoi, în curtea unor spitale, s-a strigat „Moarte medicilor”, după ce la proteste anterioare fuseseră asociaţi cu medicul nazist Josef Mengele. La finalul anului trecut, sub pretextul protestului faţă de impunerea certificatului verde, membri şi simpatizanţi AUR, instigaţi de George Simion, fost şef de galerie de fotbal, luau cu asalt Parlamentul României, dărâmând o poartă,i vandalizând maşini ale unor diplomaţi occidentali şi distrugând un steag al Uniunii Europene; îşi aleseseră, nu întâmplător, ziua de 21 decembrie, încărcată de simbolistica Revoluţiei din decembrie 1989, a căderii regimului comunist, pentru a invoca din nou, în mod fals, apărarea democraţiei şi a unor libertăţi individuale, pentru a-şi valida teoria privind “dictatura”, “măsurile totalitare” şi, deci, necesitatea apărării libertăţilor pentru care “s-a murit în stradă”. La începutul acestui an George Simion şi-a făcut apariţia la Timişoara în fruntea unei bande dezlănţuite de membri şi simpatizanţi AUR, cărora li s-au adăugat, acum, şi adepţi ai Noii Drepte, mişcare de factură neolegionară. Au forţat intrarea în Primăria Timişoara, în încercarea de a da buzna peste primarul Dominic Fritz, sub falsul pretext al rezolvării problemei unui revoluţionar. Au scandat “Herr Fritz, nu uita Timișoara nu-i a ta” și “Jos Fritz,  javră ordinară”.

AUR se dovedeşte un melanj, periculos pentru democraţie, de ultranaţionalism, antieuropenism, neolegionarism, etnocentrism cu origini în naţional-comunismul ceauşist. Au, astfel, senzaţia că şi-au găsit o voce în acest partid şi neolegionarii antisemiţi, şi şovinii, şi ultranaţionaliştii, şi nostalgicii comunişti, şi antioccidentalii, dar şi talibanii ortodocşi, şi antivacciniştii, şi adepţii teoriilor conspiraţiei legate de pandemie. Profitând de erori în actul de guvernare, de măsuri nepopulare pe care le-a impus pandemia, de lipsa unor politici publice integratoare, extremiştii de la AUR se erijează în eliberatori de sub “dictatură”, promiţând norodului dreptate. Promovând mesaje populiste, demagogice, dă de înţeles fiecăruia că şi-a găsit o voce în acest vehicul politic. În realitate, AUR nu face nimic pentru rezolvarea problemelor din societate. Nu are niciun program politic coerent, nu are nicio iniţiativă legislativă care se rezolve cauza problemelor cu care îşi amăgeşte electoratul că rezonează. Nu face decât să malformeze mesajele autorităţilor, să instige la bagatelizarea unor măsuri ce ţin de respectarea autorităţii şi, totodată, la încălcarea legilor. Nu face decât să amplifice nemulţumiri, frustrări, frici – justificate sau nu – din societate şi să le amplifice, să profereze minciuni şi ameninţări la adresa autorităţilor, să accentueze anomia, polarizarea şi radicalizarea din societate. Pentru a capitaliza politic.

Derapajele antidemocratice ale exponenţilor acestui partid – care se desfăşoară pe un culoar extremist, ultranaţionalist lăsat liber de PRM-ul vadimist – nu ar trebui bagatelizate sperând că, odată cu ieşirea din pandemie, se vor calma de la sine lucrurile; crizele sociale ţin extremiştii pe val, iar când nu există, le provoacă, îşi proiectează duşmani imaginari pentru a-şi justifica “lupta”. Dacă vor ajunge şi în puterea executivă, vor fi extrem de greu de înlăturat prin mecanisme democratice.

Articol publicat şi în Puterea a Cincea.