Ancheta demarată de DNA în cazul înstrăinărilor de imobile la Timişoara pare să devină unul dintre cele mai stufoase cazuri instrumentate de procurorii anticorupţie. Anul trecut, peste 2.600 de contracte de documentaţii legate de aceste imobile au ajuns la DNA.

Arhive întregi, solicitate de DNA

Demararea de către procurorii DNA a unei anchete în cazul înstrăinărilor de imobile din Timişoara nu a rămas un simplu demers de imagine, fiind deja solicitate documente care par să contureze unul dintre cele mai complexe dosare instrumentate de procurorii anticorupţie. O dovadă în acest sens este faptul că anul trecut, unul dintre compartimentele Primăriei Timişoara – Biroul Clădiri Terenuri a dedicat o bună parte a activităţii sale „corespondenţei” cu DNA.

„Pentru ancheta DNA. cu privire la înstrăinările de imobile în temeiul Legii 112/1995 în perioada 1996 – 2014 activitatea Biroului Clădiri terenuri a fost axată pe xerocopierea a 2608 documentaţii de vânzare însumând 32.038 pagini şi expedierea acestora la sediul DNA Bucureşti”, menţionează reprezentanţii Municipalităţii timişorene.

32.000 de pagini înseamnă un volum imens de documentaţii care urmează să fie studiate de către procurori, lucru care este de natură să ridice semne de întrebare cu privire la complexitatea unei asemenea anchete, durata sa şi finalitate, raportată la termenul de prescripţie al faptelor penale descoperite.

„Cred că din punct de vedere penal, această anchetă reprezintă un demers tardiv, şi pe undeva cred că aşa s-a şi dorit. Iar la nivel civil, ancheta s-ar lovi de situaţia în care s-au făcut înstrăinări în serie, şi ultimul dobânditor este de bună credinţă. Cunosc cazuri concrete în care, de pildă, în cazul unor retrocedări controversate de pe strada Trandafirilor, imobilul a fost vândut de câteva ori şi pe cote părţi. Şi din acest lucru ne putem da seama că persoanele care stau la baza acestor tranzacţii dubioase au pregătire juridică, sau au fost consiliate de specialişti cu o asemenea pregătire”, ne-a declarat avocatul timişorean Carmen Obîrşanu.

O anchetă cu greutate

În urmă cu exact un an se făcea public faptul că procurorii DNA au început o anchetă la Primăria Timişoara, privind vânzarea mai multor locuinţe din oraş în baza Legii 112, care permite cumpărarea acestora de către chiriaşi, conducerea Primăriei confirmând că foşti şi actuali angajaţi ai instituţiei au fost chemaţi la audieri.

Şi în această anchetă, ca şi în cea legată de retrocedări, s-a plecat de la constatarea că la Timişoara, mai multe familii de romi deţin sute de proprietăţi în centrul oraşului, unele dobândite în circumstanţe dubioase.

În oraş au fost inventariate peste 14.500 de imobile considerate istorice, construite înainte de anul 1945, iar dintre acestea 938 sunt monument istoric, conform legii. Câteva sute dintre aceste clădiri, aflate în zona centrală, au fost cumpărate de romi. Iniţial, familiile de romi au cumpărat un singur apartament, iar apoi, prin ameninţări sau şicane, au determinat familiile rămase în clădire să vândă sub preţul pieţei. Presa a relatat că, având ajutorul unor funcţionari din Primărie, romii sau avocaţii lor au aflat cine sunt moştenitorii cărora urma să li se retrocedeze imobile istorice în valoare de milioane de euro.

Odată ce aflau numele moştenitorilor, romii îi convingeau pe aceştia să le vândă vilele sau măcar apartamente din aceste vile. După ce reuşeau să intre în imobil, se trecea la faza a doua, în care, prin diferite modalităţi, îi obligau pe proprietarii celorlalte apartamente să le vândă la preţ redus locuinţele, până deveneau proprietari pe întregul imobil. Dincolo de tentativele de anchetă, în momentul de faţă se poate spune că nu a existat cu siguranţă niciun proces în care protagoniştii unor retrocedări dovedite ca fiind făcute cu fals şi uz de fals să fie pedepsiţi exemplar, definitiv şi irevocabil. Şi, cum unele cazuri de retrocedări controversate din Timişoara au început în justiţie prin anii 2002 – 2003, o eventuală anchetă sau măcar analiză făcută retroactiv pe aceste dosare de către organele de drept ar constata, poate, cel mult că faptele de natură penală s-au prescris.