Foto: U.S. Embassy Bucharest

Pentru al doilea an consecutiv, ambasadorul SUA la Bucureşti, Adrian Zuckerman, a venit la Timişoara pentru a participa la comemorarea victimelor Revoluţiei din Decembrie 1989. O face, spune, pentru a arăta respectul SUA faţă de ceea ce s-a întâmplat atunci, aici.

L-am invitat la un dialog despre evenimentele din 1989 şi nota discordantă pe care România a făcut-o în 1989 în rândul fostelor state comuniste din Europa, despre tergiversatul dosar al Revoluţiei, despre probleme cu care România s-a confruntat şi încă se confruntă din cauza faptului că „revoluţia nu a fost terminată”, iar „fostul regim comunist îşi prelungise controlul prin cei «mai puţin comunişti»”, dar şi despre progresele mari făcute de România în ultimul an pe linia Parteneriatului strategic cu SUA, despre proiectele comune, despre relaţia viitoare dintre cele două state.

„Am venit la Timişoara pentru a arăta respectul SUA pentru a ceea ce s-a întâmplat aici, în decembrie 1989”

CV Adrian Zuckerman

Şi-a început mandatul de ambasador al SUA în România în 14 decembrie 2019.

Este un avocat în New York, înainte de preluarea mandatul fiind partener în domeniul dreptului imobiliar la firma internaţională de avocatură Seyfarth Shaw LLP. A fost preşedintele unui comitet de evaluare a judecătorilor candidaţi pentru posturi la instanţa civilă din New York şi arbitru al Consiliului profesioniştilor din domeniul imobiliar al oraşului New York.

Implicat activ în iniţiative filantropice şi educaţionale, a fost membru al consiliului de administraţie al Kids Corp., organizaţie non-profit care îi sprijină pe copiii defavorizaţi din Newark, New Jersey şi a fost membru al consiliului absolvenţilor New York Law School.

La Massachusetts Institute of Technology (MIT), Adrian Zuckerman a obţinut o diplomă de licenţă în Ştiinţele vieţii şi o diplomă de licenţă în Management de la Sloan School of Management a MIT. El a obţinut, de asemenea, o diplomă în drept de la New York Law School.

A imigrat în SUA la vârsta de 10 ani şi vorbeşte limba română fluent.

(Sursă CV: U.S. Embassy Bucharest)

Domnule Adrian Zuckerman, prima vizită din mandatul dumneavoastră în România aţi făcut-o la Timişoara, pentru a comemora 30 de ani de la Revoluţie. Un an mai târziu, iată-vă întors în oraşul în care a izbucnit Revoluţia din Decembrie 1989. De ce aţi ţinut să veniţi aici şi nu v-aţi limitat la transmiterea unui mesaj? 

Pentru că este foarte important ce s-a întâmplat la Timişoara, în decembrie 1989, important şi pentru România, şi pentru întreaga lume. Revoluţionarii au avut atunci curajul, riscându-şi libertatea lor, a familiilor lor, riscându-şi chiar viaţa, să spună nu unui regim comunist totalitar, care a distrus această ţară timp de vreo 45 de ani. Toată lumea trebuie să cunoască şi să recunoască sacrificiul pe care l-au făcut acei oameni în decembrie 1989. E important să nu le uităm faptele eroice. Am venit la Timişoara pentru a arăta respectul SUA pentru a ceea ce s-a întâmplat aici, pentru a da asigurări de sprijin.

Victimelor din Decembrie 1989 – majoritatea împuşcate după 22 decembrie, adică după căderea regimului comunist –, nu li s-a făcut nici azi dreptate, dosarul Revoluţiei, blocat ani şi ani de zile şi redeschis doar la presiunea CEDO, nefiind finalizat nici după 30 de ani. Cum vedeţi această situaţie? 

Nu cunosc detalii din acest proces. Am spus însă de un an, chiar mai mult de un an, adică dinainte de a veni în România, că Revoluţia începută în urmă cu 31 de ani trebuie terminată. Ea nu a fost terminată; sunt încă oameni în „familia” baronilor roşii care au funcţii în instituţii ale statului, care influenţează ceea ce se întâmplă în ţară. Oameni care au făcut parte din regimul care a distrus această ţară timp de vreo 45 de ani, care l-au continuat ori apărat nu trebuie să mai aibă funcţii în instituţii-cheie ale statului, nu trebuie ca prin deciziile lor să mai poată influenţa ţara pe viitor. Subiectul întrebării pe care mi-aţi adresat-o este, cred, un efect al situaţiei la care mă refer. Trebuie ca Justiţia să stabilească ce s-a întâmplat atunci.

În experienţa dumneavoastră – sunteţi avocat – aţi auzit de o asemenea situaţie în care un dosar în care sunt judecate crime, crime împotriva umanităţii – fapte imprescriptibile, deci –, să fie tergiversat în Justiţie atâţia ani? 

Nu cred că e important ceea ce am auzit eu sau nu, ci important este ca statul de drept să fie funcţional. Pentru toată lumea. Legile trebuie să fie aplicate în formă egală tuturor. Până când aceste lucruri nu se întâmplă, va fi foarte greu de mers înainte.

Drumul este şi va fi anevoios. Eşecul dosarului Revoluţiei are printre cauze eşecul lustraţiei: România nu a reuşit să împiedice, după 1990, ascensiunea spre putere a unor reprezentanţi din eşaloanele doi şi trei ale fostei nomenclaturi şi ale fostei Securităţi, care au confiscat Revoluţia şi care au pus, în anii 90, mâna pe ţară, creându-şi, la vedere sau subteran, reţele de influenţă politică, economică, mediatică, în instituţii ale statului, chiar în servicii de informaţii. 

Aveţi dreptate. Lucrurile acestea trebuie repetate – spuse, scrise.

Când am început interviul, am vorbit despre curaj, despre curajul celor care au ieşit în stradă acum 31 de ani. Curajul şi memoria acelor oameni au fost apărate aseară (în 16 decembrie – n.r.), la Timişoara, de alţi oameni, unii dintre ei foşti revoluţionari, de primarul Dominic Fritz, care au respins ferm acţiunea reprezentanţilor AUR, un partid extremist, naţionalist. Un astfel de partid trebuie respins de toată lumea, într-o ţară liberă şi democratică. Oameni din acest partid au făcut afirmaţii defăimătoare despre evrei şi despre alte minorităţi, s-au referit la unii ambasadori acreditaţi la Bucureşti catalogându-i drept nemernici, au negat Holocaustul. Acestor oameni nu trebuie să li se acorde încredere publică, ei nu trebuie să devină voci ale poporului. Sper că aceştia nu reprezintă oamenii pe care îi cunosc eu şi care sunt ca majoritatea românilor, adică buni, decenţi, cu respect şi toleranţă faţă de toată lumea.

„Noi, SUA, avem totală încredere în ceea ce a făcut Guvernul Orban”

Foto: U.S. Embassy Bucharest

„România era cunoscută ca având o cultură endemică a corupţiei”, aţi declarat, la scurt timp, de la preluarea mandatului în România, început la scurt timp după ce România trecuse prin convulsii politice şi sociale, generate de acte de corupţie, de derapaje antidemocratice ale Puterii, de încercarea acesteia de a modifica legislaţia penală în favoarea unor politicieni de rang înalt cu probleme judiciare.  

Nu era doar imaginea pe care o aveam eu, ci percepţia SUA, inclusiv a Uniunii Europene, a Comisiei de la Veneţia.

S-a schimbat ceva la nivelul percepţiei faţă de România, în ultimul an? 

Da. Şi este meritul Guvernului Orban şi al preşedintelui Klaus Iohannis. A fost un Guvern eficient, care a reprezentat interesul poporului român. Noi, SUA, avem totală încredere în ceea ce a făcut. Anul acesta au fost făcuţi paşi foarte mari înainte. Cu toate că s-a confruntat cu legi care fuseseră schimbate în anii anteriori, schimbate nu în interesul românilor, Guvernul Orban a mers înainte şi a dezvoltat România. Avem câteva proiecte comune de dezvoltare strategică, proiecte de foarte mare importanţă, cum este cel de la Cernavodă, care e un proiect de opt miliarde de dolari, din care SUA va finanţa şapte miliarde de dolari. Un alt proiect foarte mare, în valoare de alte câteva miliarde de dolari, vizează construcţia şoselei şi a căii ferate între portul Constanţa şi portul Gdansk – e un proiect care va ajuta foarte mult la dezvoltarea economiei româneşti. Apoi avem începute proiecte comune pe legislaţia privind 5G, unde au încercat să interfereze companii comuniste chineze de tipul Huawei sau ZTE. Prin furturi de proprietate intelectuală la care se dedau, chinezii comunişti sunt un pericol enorm nu doar pentru România, ci pentru toate ţările democratice; în plus, să nu uităm că  în China mai sunt puşcării politice şi lagăre de reeducare. Revenind la proiectele comune româno-americane, vă reamintesc că împreună cu SUA, autorităţile române au început în iulie programul „Zero Tolerance” – care a fost anunţat de mine şi de ministrul de interne, Marcel Vela, şi de cel al Justiţiei, Cătălin Predoiu –, un proiect care vizează lupta împotriva crimei organizate în România, a traficului de persoane şi a corupţiei. Este, şi acesta, un mare pas înainte. Dar din păcate, cum spuneam, există legi care au fost schimbate când a fost domnul Dragnea la putere, în încercarea de a-l ajuta să nu ajungă la puşcărie. Deşi nu le-a mers planul, legile nu au fost îndreptate. Să sperăm că noul Parlament o va face – cel vechi fusese controlat tot de partidul domnului Dragnea. Este, de asemenea, nevoie şi de o lege care să oblige la recuperarea prejudiciului în cazul persoanelor condamnate.

Sunt „n” situaţii acum, unele de notorietate, în care, în ciuda existenţei unei sentinţe definitive şi irevocabile care obligă la recuperarea prejudiciului dintr-un dosar de corupţie, ANAF nu recuperează nimic. Sau recuperează sume infime. 

Cele mai periculoase sunt situaţiile în care infractori de acest gen controlează presa şi, prin intermediul acesteia, o parte a poporului.

„Parteneriatul SUA-România va continua în viitor”

Domnule Zuckerman, în SUA au fost recent alegeri prezidenţiale. Se întrevăd schimbări în relaţia SUA-România? 

România – şi am spus asta de multe ori – nu are un prieten mai bun decât America. Această relaţie va continua în viitor. Este un parteneriat care nu a fost însă întotdeauna uşor: în urmă cu 10-15 ani exista corupţie endemică, a fost o perioadă dificilă de tranziţie de la puterea comunistă care a distrus ţara şi multe generaţii de oameni. Dar acum relaţia este foarte bună. Repet, în ultimul an, au fost făcuţi paşi mari înainte pentru întărirea Parteneriatului strategic SUA-România şi, în opinia mea, se datorează prim-ministrului Ludovic Orban şi preşedintelui Klaus Iohannis. S-au făcut mari paşi înainte pe linia relaţiilor militare – la începutul lunii octombrie a fost semnat Acordul de cooperare interguvernamentală care vizează recondiţionarea unuia dintre cele două reactoare nucleare de la Cernavodă, acord semnat de ministrul Apărării, Nicolae Ciucă, şi de fostul secretar american al Apărării, Mark Esper. S-a avansat pe linia achiziţiei de tehnică militară – sisteme de apărare, ca Patriot – şi a prezenţei militare americane. Şi pe plan economic sunt proiecte mari de importanţă strategică. Am amintit deja de conectarea portului Constanţa de portul Gdansk printr-o reţea de autostrăzi şi căi ferate, dar sunt multe altele; există peste 400 de companii americane care au investiţii în România. Şi aş mai adaugă ceva, care arată nivelul de încredere pe care SUA o acordă României: în proiectul de la Cernavodă, Banca Americană de Export-Import a dat şapte miliarde de dolari pentru dezvoltarea acestui proiect, este cea mai mare garanţie pe care a oferit-o vreodată.

Aţi spus, în vara acestui an, că Pentagonul a hotărât să facă din zona Mării Negre o prioritate a strategiei de apărare în Europa. Concret, ce urmează? 

Marea Neagră şi România reprezintă o zonă de mare importanţă strategică şi pentru UE, şi pentru SUA. Totul s-a schimbat când Rusia a invadat Crimeea; atunci a militarizat o parte din Marea Neagră, Crimeea putând fi văzută ca un port-avion rusesc care pune în pericol nu doar Europa, ci şi alte ţări din Orientul Mijlociu. Având România ca aliat, pentru noi este foarte importantă şi relaţia dintre România şi Polonia, care apără flancul de est al UE, un flanc strategic.

„România e singura ţară unde, după 1989, fostul regim comunist îşi prelungise controlul prin cei «mai puţin comunişti»”

Foto: U.S. Embassy Bucharest

Aţi emigrat din România, împreună cu părinţii dumneavoastră, în 1965. V-aţi reîntors după mai mult de jumătate de secol, ca ambasador al Statelor Unite. În toată această perioadă, cum a rămas România în amintirea dumneavoastră?  

Nu mi-am închipuit că voi avea prilejul să văd o Românie care nu e condusă de un regim comunist… Când a căzut Zidul Berlinului, a fost uimitor pentru mine. La fel, uimitoare am văzut Revoluţia din decembrie 1989 din România. Am sperat şi eu, atunci, că România va merge imediat pe drumul unui viitor foarte bun. Din păcate, din toate ţările din estul Europei, care au făcut parte din fostul Bloc sovietic, România a fost singura unde această Revoluţie nu a fost finalizată atunci, singura ţară unde fostul regim îşi prelungise controlul prin cei „mai puţin comunişti” – să-i numesc aşa – care ajunseseră în poziţii de control, de influenţă. Ceea ce s-a început în decembrie 1989 trebuie terminat. România trebuie să fie o democraţie şi o piaţă liberă.

„Vin americanii!”. Asta era speranţa românilor, după 1945. Au fost oameni în familia dumneavoastră care aşteptaseră şi ei să vină americanii să ne elibereze de sub bocancul sovietic, oameni care au avut suferit, cărora le-au fost confiscate proprietăţi? 

Am avut proprietăţi confiscate. Dar nu numai familia mea a suferit sub regimul comunist, ci toată lumea din România. Unii au suferit mai mult, alţii mai puţin, dar toţi au avut de suferit.

Sufleteşte vă mai leagă ceva de România?

Vreau să ajut România să se dezvolte. Are un potenţial enorm. Trebuie doar să aibă planuri mari, să aibă curaj să meargă înainte; sub comunism românii au pierdut acest curaj. România poate ajunge la acelaşi nivel cu Franţa ori cu Anglia sau alte ţări din Vest. Singurul motiv pentru care nu este încă acolo e din cauza regimului comunist, dărâmat acum 31 de ani, şi din cauza continuatorilor lui de după 1990, care au împiedicat dezvoltarea şi reformarea ţării. Sper ca sub noul Guvern să continue progresele enorme făcute în ultimul an.

Interviu publicat şi în Puterea a Cincea.